Contestaţie în anulare. Condiţii de admisibilitate.

Contestaţie în anulare. Condiţii de admisibilitate.

C. pr. civ. – art. 317 şi 318

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi 318 Cod procedură civilă.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ,

 decizia nr. 439 din 11 mai  2006

Prin decizia civilă nr. 173/6.02.2006, Curtea de Apel Timişoara respinge recursul formulat de reclamant persoană fizică împotriva sentinţei civile nr. 893/16.09.2005, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin .

Prin decizia civilă nr. 439 din 11 mai 2006, Curtea de Apel Timişoara respinge contestaţia în anulare formulată de contestator persoană fizică împotriva hotărârii mai înainte menţionate.

În considerente s-a reţinut că, susţinerile contestatorului vizând încălcări ale regulilor de procedură în diversele grade de jurisdicţie prin care tinde a întemeia motivul prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., invocat în contestaţia în anulare, nu pot fi primite întrucât, potrivit prevederilor legale enunţate, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru atare motiv numai dacă acesta nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, or, în cauză, dimpotrivă, contestatorul a formulat  astfel de critici prin chiar cererea de recurs, iar instanţa de recurs, s-a pronunţat în consecinţă, nefiind aşadar întrunită excepţia legală prevăzută  de art. 317 alin. 2 C. pr. civ., şi în orice caz în speţă nu se evidenţiază  încălcări ale  dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă în ceea ce priveşte instanţa de control judiciar.

Pe de altă parte potrivit art. 318 C. pr. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de modificare sau casare dar, pe de o parte, prin criticile formulate nu este evidenţiată nici o greşeală materială care, în sensul strict al legii ce reglementează o situaţie de excepţie şi nu poate fi interpretată extensiv, ar trebui să fie o eroare în legătură cu aspectele  formale ale judecării recursului, pentru verificarea căruia să nu fie necesară reexaminarea  fondului, reaprecierea probelor, interpretarea unor dispoziţii legale sau rezolvarea unui incident procedural, evidentă prin raportare numai la probele existente în dosar la data pronunţării hotărârii, iar pe de altă parte, nu se poate reproşa instanţei de recurs că a omis să examineze toate motivele de casare, în condiţiile în care  pentru aprecierea acestuia, este absolut necesar a se face deosebirea între motive şi argumentele care le sprijină pe cele dintâi.

Altfel spus, argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină, iar art. 318  C. pr. civ. se referă la omisiunea de a  examina motivul de recurs, iar nu argumentele  de fapt sau de drept invocate de parte.

Pe cale de consecinţă, contestaţia  în anulare nu poate fi  admisă în cazul  în care instanţa de recurs a grupat argumentele pentru a răspunde la motivul de recurs printr-un considerent comun, deoarece nu se poate reproşa omisiunea  de a cerceta motivul, cum este şi cazul  în speţă cu decizia atacată în calea  extraordinară de atac.

De altfel, criticile pe care contestatorul le aduce hotărârii atacate vizează modul în care instanţa  de recurs a rezolvat aspectele litigioase stăruind pentru o interpretare în sensul  susţinerilor sale a dispoziţiilor legale incidente, or instanţa, în soluţionarea contestaţiei în anulare, nu îşi poate aroga competenţa de a cenzura ceea ce s-a judecat de către  instanţa de recurs comportându-se ca instanţă de control judiciar, pentru  că ar depăşi în mod vădit limitele atribuţiilor sale, ce rezultă din dispoziţiile legale ce reglementează această cale extraordinară de atac.

Domenii speta

Spete similare