Drepturi băneşti

Dosar nr.XXXXX/40/2013 drepturi băneşti

R O M Â NI A

TRIBUNALUL BOTOŞANI SECŢIA I CIVILĂ

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

Preşedinte –

Asistenţi judiciari -

Asistenţi judiciari –

Grefier –

Sentinţa civilă nr. XXXX

La ordine judecarea litigiului de muncă dintre  reclamanta N.E. L. , cu domiciliul în loc. Botoşani, str. X nr. Y, sc. Z, et. T, ap.U, jud. Botoşani,şi pârâta SC NOVA APASERV  SA Botoşani, cu sediul în loc. Botoşani, Bd. Mihai Eminescu nr. 34, jud. Botoşani .

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reclamanta, iar pentru pârâtă se prezintă  avocat P. A., care substituie pe avocat A. A..

Procedura de citare legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care evidenţiază părţile şi obiectul pricinii.

Avocat P. A. depune răspunsul  la obiecţiunile făcute de reclamantă cu privire la calculul de principiu al diferenţelor salariale.  Duplicatul se înmânează reclamantei.

Întrebată fiind, reclamanta arată că nu a semnat actul adiţional despre care face vorbire pârâta.

Instanţa declară încheiată cercetarea procesului şi deschide dezbaterile asupra fondului  pricinii.

Reclamanta solicită admiterea acţiunii, fiind de acord cu calculul de principiu al pârâtei pentru diferenţele salariale pretinse, cu excepţia celui pentru lunile martie 2011 şi decembrie 2012.

Avocat P. A., pentru pârâtă, solicită respingerea acţiunii  conform celor arătate prin întâmpinare, motivat de faptul că, potrivit prevederilor art. 118 CCM unitate, acordarea salariilor de bază se face în  funcţie de performanţele societăţii, nerealizarea planului duce la scăderea salariilor.

Solicită cheltuieli de judecată conform chitanţei depuse la dosar.

T R I B U N A L U L,

Asupra conflictului de drepturi de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub nr. XXXXX/40/2013 din data de xx.xx.xxxx, reclamanta N.E. L. a chemat în judecată pe  pârâta SC NOVA APASERV  SA Botoşani, solicitând  obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre salariile cuvenite în baza contractului individual de muncă şi salariile efectiv plătite de aceasta în perioada ianuarie 2011 - ianuarie 2013, actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective precum şi obligarea la plata dobânzii legale.

În fapt,reclamanta a arătat că a fost salariata societăţii NOVA APASERV S.A. în baza contractului individual de muncă înregistrat în REVISAL sub nr. XXX din data xx.xx.xxxx, calitate care a încetat la data de xx.xx.xxxx prin decizia nr.XX/xx.xx.xxxx.

Pe parcursul derulării raporturilor de muncă cu societatea a observat că lunar este  plătită diferit, respectiv doar cu un procent de aproximativ 80% - 85% din salariul de încadrare trecut în cuprinsul contractului individual de muncă încheiat cu pârâta. Astfel, începând cu luna ianuarie 2011, fără a o înştiinţa în vreun fel şi fără a încheia un act adiţional cu privire la clauzele din contractul individual de muncă, pârâta a procedat la plata unui salariu lunar diminuat, respectiv prin aplicarea la salariul de încadrare a unui procent stabilit lunar, ce a variat pe parcursul derulării raporturilor de muncă intre 80% şi 85% . 

Câtă vreme contractul individual de munca este convenţia prin care se materializează voinţa angajatorului si a viitorului salariat de a intra intr-un raport juridic de munca, în aceasta convenţie, negociata si liber consimţita, trebuie şi sunt prevăzute, în limitele stabilite de legislaţie si de contractele colective de munca, toate elementele necesare pentru cunoaşterea condiţiilor de desfăşurare si de încetare a raportului de munca, drepturile, obligaţiile si răspunderile ambelor părţi. Or, salariul reprezintă unul dintre drepturile asupra căruia cele doua părţi ale raportului juridic de munca au convenit si l-au prevăzut in mod expres in conţinutul contractului, in conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin.2 lit.c angajatorului revenindu-i obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă", iar potrivit prevederilor art. 154 alin. 2 din Codul muncii, „pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

Faţă de acesta situaţie, reclamanta a susţinut că acordarea unui procent din salariul prevăzut în contractul individual de muncă, stabilit unilateral şi în mod arbitrar de angajator ( 80 - 85%) în condiţii care nu au fost aduse la cunoştinţa salariatului, nu are niciun temei legal. Salariul reprezintă o componenta a dreptului la munca si reprezintă contraprestaţia angajatorului in raport cu munca prestata de către angajat in baza contractului de munca. Efectele raportului de munca se concretizează in obligaţii de ambele părţi, iar una din obligaţiile esenţiale ale angajatorului este plata salariului pentru munca prestata, aşa cum a fost el stabilit prin contractului individual de munca. In cazul concret însă pârâta a procedat la plata salariului într-o modalitate diferită de cea asumată prin clauzele contractului individual de muncă, fără a încunoştinţa reclamanta despre aceasta, sau fără a exista vreun act în baza căruia să poată stabili condiţiile şi modul în care poate acorda procentual salariul.

Deşi salariul de încadrare conform contractului individual de muncă era în cuantum de 1892 lei, aferent unei norme de 8 ore/zi, iar forma de salarizare aplicată era cea în regie, sau după timp, aşa cum se arată şi în cuprinsul fluturaşilor de salariu anexaţi, totuşi lunar pârâta dispunea plata doar a unui procent cuprins în intervalul 80-85% din această sumă, raportându-se aşadar la aceasta în stabilirea venitului net. Pentru diminuarea aplicată însă nu a existat niciodată un acord scris sau un act adiţional în cuprinsul căruia, prin derogare de la prevederile contractului individual de muncă, să fie stabilite alte condiţii de salarizare, cu toate că art. 41 alin 1 Codul muncii dispune că modificarea contractului individual de muncă poate fi stabilită doar prin acordul părţilor.

Mai mult, în luna decembrie 2012 pârâta dispune, în mod unilateral şi fără semnarea unui acord în acest sens, şi reducerea salariului de încadrare, de la suma de 1.892 lei la suma de 1.672 lei, reclamanta arătând că a luat cunoştinţă despre aceasta doar din cuprinsul fluturaşului salariat aferent acestei luni.

Pentru a se stabili însă întinderea exactă a diferenţelor salariale solicitate în baza prezentei cereri, reclamanta a cerut a se solicita pârâtei să depună în copie, contractual individual de muncă, precum şi situaţia privind drepturile salariale aferente perioadei ianuarie 2011 - ianuarie 2013, cu referire exactă la salariul de încadrare şi salariul efectiv acordat prin aplicarea indicelor procentuali, lunar.

În condiţiile în care salariul de încadrare a fost stabilit de părţi la nivelul sumei de 1892 lei pentru o normă întreagă de 8 ore/zi prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr. XXX/xx.xx.xxxx, necondiţionat sub alte aspecte, iar reclamanta a desfăşurat activitate conform programului, plata parţială a drepturilor salariale, doar în procent de 80 - 85% din salariul de încadrare este evident contrară dispoziţiilor legale.

Din aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, dispunând obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor drepturilor băneşti de natură salarială conform salariului de încadrare stabilit în baza contractului individual de muncă.

Reclamanta a solicitat şi actualizarea sumei ce reprezintă diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate, cu indicele de inflaţie pentru păstrarea valorii reale a sumei, începând cu data scadentei şi până la data plăţii efective, precum şi plata dobânzii legale începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată, şi până la data plăţii efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 154, art. 40 Codul muncii precum şi pe celelalte dispoziţii legale menţionate în cuprinsul cererii.

În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri - copie de pe fluturaşii salariali aferenţi lunilor mai - decembrie 2012 şi nov.2011.

 Pârâta SC NOVA APASERV  SA Botoşani a depus întâmpinare la  cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.E. L., prin care a solicitat instanţei ca, în baza apărărilor formulate şi a probatoriului ce se va administra, să respingă acţiunea ca prematur introdusă, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, ca fiind neîntemeiată( f.26-27).

Referitor la excepţia prematurităţii, pârâta a învederat că, în conformitate cu prevederile art. 96 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. NOVA APASERV S.A. pe anii 2012 - 2013 ("CCM NOVA APASERV 2012 - 2013"), înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Botoşani sub nr. X din data de xx.xx.xxxx, pentru rezolvarea conflictelor individuale de muncă dintre angajator şi salariaţi, părţile convin ca în primul rând să acţioneze pentru concilierea lor în cadrul unităţii.

Prevederile cuprinse în Contractul colectiv de muncă sunt obligatorii şi pentru reclamanta N.E. L., în calitate de angajat al S.C. NOVA APASERV S.A., având în vedere natura juridică a contractului colectiv de muncă, acesta reprezentând o convenţie-lege, care stabileşte o regulă general de drept, căreia trebuie să i se supună toţi cei care lucrează în întreprinderile vizate. 

Din cele expuse mai sus în legătură cu obligativitatea prevederilor contractului colectiv la nivel de unitate faţă de toţi salariaţii NOVA APASERV, rezultă faptul că orice cerere de chemare în judecată ce ar avea drept obiect un drept sau o obligaţie rezultată dintr-un raport de muncă este supusă unui termen suspensiv, şi anume nesoluţionarea conflictului prin procedura de conciliere propusă de CCM NOVA APASERV 2012 - 2013. Cum reclamanta nu a solicitat iniţierea unei proceduri de conciliere şi, în consecinţă nu se poate stabili dacă conflictul ar fi avut o soluţionare sau nu, pârâta a considerat că împlinirea termenului suspensiv nu s-a produs şi, drept urmare, dreptul de exercitare a acţiunii civile nu este actual.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea S.C. NOVA APASERV S.A. la plata diferenţei rezultate din neplata drepturilor salariale pentru perioada ianuarie 2011 – ianuarie 2013, rezultată din acordarea unui salariu diminuat, pârâta a arătat că,potrivit dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, contractul colectiv constituie izvor de drept şi produce efecte faţă de angajatorii şi salariaţii la care se referă.

Potrivit prevederilor art. 118 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. NOVA APASERV S.A., înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Botoşani, reluate în CCM NOVA APASERV 2012 - 2013 la art. 97, acordarea salariilor de bază se va face în funcţie de performanţele economico-financiare ale societăţii De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. NOVA APASERV S.A. pe anul 2011, respectiv art. 97 alin. 3 din CCM NOVA APASERV 2012 - 2013, plata salariilor va fi condiţionată de realizarea planului de producţie aprobat, iar procentul de nerealizare a planului de producţie conduce la reducerea proporţională a salariilor, cu respectarea salariului minim brut pe ţară garantat.

Această clauză a fost negociată cu salariaţii S.C. NOVA APASERV S.A. prin Sindicatul Apă Canal Botoşani, reprezentat prin Preşedinte A. D. G..

Astfel, având în vedere procentele de realizare/nerealizare a producţiei faţă de plan, salariul a suferit unele modificări, proporţional cu procentele de realizare a planului, însă cu respectarea salariului minim brut pe ţară.

Pârâta a apreciat şi că reclamanta face o confuzie între respectarea planului de producţie şi profitul societăţii. Realizarea planului de producţie nu conduce în mod obligatoriu la o situaţie de profit, iar din punct de vedere contractual, activitatea salariatului trebuie îndreptată spre atingerea acestor indicatori.

După cum rezultă din situaţia anexată la prezenta întâmpinare, nu a existat nicio lună în care procentul de realizare a planului să fie de 100%.

Înregistrarea profitului societăţii este o chestiune scriptică, ce nu se reflectă neapărat în randamentul lunar al societăţii.

Pârâta a menţionat şi faptul că, la data de xx.xx.xxxx, S.C. NOVA APASERV S.A. înregistra datorii la bugetul consolidat de stat şi bugetul local în cuantum de 8.118.666,68 lei, aşa cum rezultă din Situaţia datoriilor la bugetul consolidat de stat şi bugetul local anexat.

A arătat, totodată, că societatea a înregistrat o cifră netă de afaceri în perioada ianuarie -septembrie 2012 de 20.286.901 lei, înregistrând pentru aceeaşi perioadă cheltuieli în sumă de 23.286.901 lei, aşa cum rezultă din Analiza structurii cheltuielilor şi ponderea acestora în cifra de afaceri în perioada ianuarie - septembrie 2012.

Pârâta a apreciat şi că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 41 din Codul muncii, motivat de faptul că, deşi dreptul muncii român nu cunoaşte instituţia modificării unilaterale cu caracter permanent a contractului individual de muncă, în speţă nu a fost vorba despre o modificare cu caracter permanent, ci doar pentru perioada în care societatea s-a confruntat cu dificultăţi de ordin economic-financiar, iar stabilirea prin contractele colective de munca încheiate la nivel de NOVA APASERV pentru anii 2011 şi, respectiv, 2012 - 2013 a diminuării procentuale a salariului reprezintă, de fapt, doar un al doilea criteriu de calculare a salariilor, pe lângă cel al coeficienţilor de ierarhizare. Astfel, se poate observa faptul ca NOVA APASERV nu a încălcat dispoziţiile obligatorii conţinute de Contractul colectiv de muncă unic la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare pe anii 2012-2013, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sub nr. 1011/02 din data de 05.01.2012 care prevede în cuprinsul său în art. 61 că angajatorul poate stabili anual obiective şi/sau indicatori de performanţă pe total unitate şi/sau la nivelul structurilor organizatorice, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcţie de gradul de realizare a acestora şi de performanţele financiare ale unităţii.

În acest sens, este de observat că diminuarea salariilor a avut loc doar în lunile în care nu au fost realizaţi indicatorii din planul de producţie, proporţional cu procentul de nerealizare a acestora, aşa cum s-a prevăzut în cuprinsul art. 118 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă.

În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale  aplicabile în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta N.E. L. a chemat în judecată pe  pârâta SC NOVA APASERV  SA Botoşani, solicitând obligarea acesteia la plata diferenţei dintre salariile cuvenite în baza contractului individual de muncă şi salariile efectiv plătite în perioada ianuarie 2011 - ianuarie 2013, actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective precum şi obligarea la plata dobânzii legale.

În temeiul art.248 alin.1NCPC, a fost soluţionată mai întâi excepţia invocată de pârâtă, în sensul respingerii excepţiei pentru considerentele încheierii de şedinţă din 19 septembrie 2013 şi care sunt susţinute şi de dispoziţiile art.193 alin.1 NCPC.

 Pentru soluţionarea pe fond a cererii reclamantei, tribunalul va reţine că pârâta a recunoscut diminuarea lunară a drepturilor salariale plătite  reclamantei în intervalul ianuarie 2011- decembrie 2012, justificat de clauzele CCM unitate pe anii 2011 şi 2012-2013, respectiv art. 119 alin.2 şi 97 alin.3 din contracte.

Cu toate acestea , tribunalul apreciază că pretenţiile pe fond ale reclamantei sunt întemeiate, faţă de dispoziţiile  art.41 alin.3 lit. e şi art. 41 alin.1 din Codul muncii ce stabilesc cu caracter imperativ: „Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor”, nefiind incidente cauzei dispoziţiile legale ce permit, cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.

Astfel, legea prevede în mod expres că unul  dintre elementele contractului ce pot fi modificate în aceste condiţii restrictive este şi salariul, ori prin schimbarea unilaterală de către pârâtă a formei de salarizare a reclamantei, din regie în acord, au fost încălcate dispoziţiile legale imperative citate.

Este de remarcat, sub acest aspect că, deşi în perioada din acţiune, s-a făcut dovada încheierii la data de xx.xx.xxxx a unui act adiţional( f.12) la contractul individual de muncă nr. XXX/2010 (f.10-11), acesta nu menţionează şi acordul părţilor la stabilirea unei alte forme de salarizare decât cea rezultată din contractul individual de muncă.

Cât priveşte împrejurarea că prin clauzele contractelor colective de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut acordarea salariilor de bază în funcţie de performanţele economico-financiare ale societăţii, aceasta nu poate constitui un temei legal pentru diminuarea salariilor reclamantei în raport cu cele negociate de salariată cu pârâta şi înscrise în contractul individual de muncă şi în actul adiţional la acest contract.

Aceasta întrucât potrivit art. 38 din Codul muncii:

„Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.”

Prin urmare, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada mandatului special dat de reclamantă sindicatului pentru modificarea contractului său individual de muncă, clauză negociată astfel de sindicat nu poate determina modificarea formei de salarizare a reclamantei în lipsa acordului acesteia.

Este adevărat că art. 61 din CCM unic la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare nr. 626/14/7.01.2011 (aplicabil şi pârâtei conform pct. 004 din Anexa nr. 1 la contract – f. 186) permite angajatorului să stabilească anual obiective şi/sau indicatori de performanţă, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcţie de gradul de realizare a acestora şi de performanţele financiare ale unităţii.

Însă această clauză nu înlătură în nici într - un caz obligaţia angajatorului de a respecta dispoziţiile legale imperative incidente respectiv, cum este cazul în speţă, a celor privind condiţiile de modificare a contractelor individuale de muncă.

De altfel, în acest sens, art. 132 alin.1 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede în mod expres:

„Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.”

Prin urmare, faţă de cele reţinute, tribunalul constată că pârâta a procedat la diminuări şi reţineri din salariile reclamantei cu încălcarea disp. art. 169 alin.1 şi 2 din Codul muncii, respectiv în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, aşa încât pârâta va fi obligată să plătească/restituie reclamantei sumele astfel reţinute pentru anii 2011 şi 2012,al căror cuantum total este aferent sumei brute de 6456 lei , din care suma de 3417 lei este aferentă anului 2011,iar suma de 3039 lei este aferentă anului 2012.

Cu privire la cuantumul stabilit de instanţă,este de observat că, din calculul de principiu iniţial al sumelor realizat de pârâtă – 3237 lei pentru anul 2011 şi 2946 lei pentru anul 2012( f.146-147), reclamanta a contestat doar diferenţa pentru:

- luna martie 2011, arătând că este de 268 lei, în loc de 88 lei,

- şi pentru luna decembrie 2012, susţinând că este de 234 lei, în loc de 141 lei( f.152-153) – nu şi apărările formulate de fostul angajator pentru luna ianuarie 2013.

Prin înscrisurile depuse pentru termenul de astăzi( f.155 -159), pârâta:

- a refăcut calculul pentru anul 2011, rezultând suma de 3255 lei , prin considerarea diferenţei de 268 lei pentru luna martie 2011, dar şi prin diminuarea diferenţei pentru luna august 2011 de la 357 lei la 195 lei, motivat de existenţa unei alte salarizări pentru perioada concediului de odihnă din august 2011, fără însă a depune documente justificative în acest sens conform art.168 alin.1 din Codul muncii.

În aceste împrejurări, instanţa urmează a lua în considerare prima variantă de calcul realizată de pârâtă şi însuşită de reclamantă, cu corecţia corespunzătoare lunii martie 2011, rezultând aşadar pentru anul 2011 suma brută totală de 3417 lei.

- a justificat diminuarea sumei pentru luna decembrie 2012 prin emiterea de către consiliul de administraţie a pârâtei a deciziei nr.XX/xx.xx.xxxx( f.158),care stabileşte în mod unilateral alt nivel de salarizare pentru angajaţi – în cauză, determinând diminuarea salariului de bază al reclamantei de la 1892 lei, aferent coeficientului de ierarhizare de 2.15, la cel de 1672 lei, aferent coeficientului de ierarhizare de 1,90.

Cum , pentru considerentele anterioare, în lipsa depunerii unui act adiţional la contractul individual de muncă,această modificare unilaterală a salariului este unilaterală ,deci nelegală, pentru luna decembrie 2012 urmează a fi luată în calcul diferenţa de 234 lei - indicată de reclamantă şi necontestată de pârâtă ca variantă de calcul pentru salariul de bază de 1892 lei - aşa încât suma totală aferentă anului 2012 este de 3039 lei.

Faţă de disp. art. 166 alin.4 din Codul muncii, reclamanta este îndreptăţită să obţină şi daune interese pentru neplata salariilor, cuvenindu-i-se în acest temei legal şi actualizarea sumelor arătate în funcţie de indicii de inflaţie de la data scadenţei până la xx.xx.xxxx,precum şi dobânda legală de la xx.xx.xxxx  până la data plăţii efective.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A Ş T E

Admite în parte acţiunea în pretenţii băneşti formulată de reclamanta N.E. L., cu domiciliul în Botoşani, str. X nr. Y, sc. Z, ap.T, jud. Botoşani,  în contradictoriu cu pârâta S.C.NOVA APASERV S.A. Botoşani, cu sediul în Botoşani, BD. Mihai Eminescu nr. 34, jud. Botoşani.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma netă aferentă unui brut de  6456 lei reprezentând diferenţe salariale pentru perioada 1.01.2011-31.12.2012, sumă ce va fi actualizată în funcţie de indicii de inflaţie, de la data scadenţei până la xx.xx.xxxx,precum şi dobânda legală de la xx.xx.xxxx  până la data plăţii efective.

Prezenta hotărâre poate fi  atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea şi motivele de apel urmând a fi depuse sub sancţiunea nulităţii la Tribunalul Botoşani.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

Preşedinte, Asistenţi Judiciari, Grefier,

Domenii speta

Spete similare