Insolvenţă. Lipsa bunurilor debitoarei. Lipsa de disponibilitate a creditorilor în avansarea sumelor necesare continuării procedurii. Închidere. Recurs. Respingere

Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 746 din 22 februarie 2011

Prin sentinţa comercială nr. 2145 din 20.05.2010 pronunţată în dosarul nr. 930/1285/2009 al Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC R.M.L. SRL şi în consecinţă:

S-a  încuviinţat tabelul definitiv al creanţelor declarate împotriva averii debitoarei şi s-a dispus înscrierea în tabel a creditorilor ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA cu o creanţă bugetară în cuantum de 84.199 lei şi ITM CLUJ cu o creanţă bugetară în cuantum de 6 lei. Au fost respinse ca inadmisibile obiecţiunile formulate de creditoarea ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA prin DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI CLUJ împotriva raportului final.

S-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii falimentului debitoarei şi în consecinţă:

S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. R.M.L. S.R.L. şi radierea debitoarei din registrul comerţului. A fost descărcat lichidatorul de îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură.

În motivare se arată la data de 19 mai 2010 lichidatorul judiciar a formulat în baza prev. art.131 din Legea nr.85/2006 cerere de închidere a procedurii, radierea debitoarei din registrul comerţului şi încuviinţarea cheltuielilor de procedură şi a onorariului, arătând că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri şi resurse financiare care să justifice continuarea procedurii şi nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sume necesare continuării acesteia.

Analizând obiecţiunile formulate de creditoare, judecătorul sindic a apreciat că cererea înregistrată de lichidatorul judiciar la dosarul cauzei la data de 19 mai 2010 pin care s-a solicitat închiderea procedurii  nu poate fi considerată raport final, neîncadrându-se în disp. art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006, întrucât procedura insolvenţei debitoarei SC R.M.L. SRL nu a urmat toate etapele procedurale pe care le reglementează Legea nr.85/2006, acest raport reprezentând un raport de activitate pe care practicienii în insolvenţă au obligaţia de a-l depune la dosarul cauzei la fiecare termen de continuare a procedurii conform art.21 din Legea nr.85/2006.

Aceasta întrucât, în conformitate cu prev. art.129 alin.2 din Legea nr.85/2006, creditorii pot formula obiecţiuni la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării, ori, în cazul în speţă, după cum mai sus s-a argumentat, cererea depusă de lichidatorul judiciar la dosarul cauzei la data de 19 mai 2010 nu poate fi considerată, din perspectiva alineatului 1 al aceluiaşi articol, ca fiind un raport final, deoarece în patrimoniul debitoarei nu au existat bunuri, pe cale de consecinţă, nu s-au întocmit planuri de distribuire şi procedura nu a urmat toate etapele prevăzute de lege, raportul final fiind depus la dosarul cauzei doar în condiţiile în care bunurile din averea debitoarei au fost lichidate şi sumele de bani existente distribuite.

În condiţiile în care s-ar aprecia că această cerere se încadrează în categoria celor reglementate de art.21 alin.1 din Legea nr.85/2006 şi s-ar considera că aceasta este încadrarea ce trebuie realizată, creditorii sunt îndreptăţiţi, în conformitate cu dispoziţiile alineatului 3, să formuleze contestaţii în termen de 5 zile de la depunerea raportului.

Pe cale de consecinţă, judecătorul sindic a apreciat că împotriva cererii formulate de practicianul în insolvenţă de închidere a procedurii în baza prev. art.131 din Legea nr.85/2006 nu se pot face obiecţiuni sau contestaţii şi că doar hotărârea pronunţată de judecătorul sindic poate fi atacată cu recurs de părţile interesate.

În sprijinul acestei afirmaţii instanţa a considerat că se poate invoca şi faptul că legiuitorul în cuprinsul art.131 nu face referire la vreun drept sau obligaţie pe care lichidatorul sau o altă parte le pot exercita ori asuma şi că şi în condiţiile inexistenţei unei cereri de închidere a procedurii judecătorul este obligat să procedeze la închiderea procedurii printr-o hotărâre, întrucât obligaţia este imperativă, rezultând din modul în care norma legală este edictată.

Pe de altă parte şi în  subsidiar, judecătorul sindic a apreciat obiecţiunile ca fiind nefondate, întrucât în cuprinsul prev. art.131  din Legea nr.85/2006 nu se condiţionează de către legiuitor închiderea procedurii decât de lipsa ofertei din partea creditorilor de a avansa cheltuielile necesare continuării procedurii, închiderea procedurii impunându-se a fi dispusă în orice stadiu, cu condiţia ca să nu există bunuri în patrimoniul debitoarei ori acestea să fie insuficiente pentru a acoperi cheltuielile aferente procedurii.

După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de lichidatorul judiciar, acesta a convocat adunarea creditorilor pentru a le solicita avansarea de sume necesare continuării procedurii, deşi conform legii nu avea astfel de obligaţie, ci creditorii trebuiau să ofere sume menite să acopere cheltuielile necesare continuării procedurii, în condiţiile în care administratorul statutar are domiciliul în Moldova şi în contul averii debitoarei nu există disponibilităţi băneşti iar notificarea comunicată administratorului statutar a fost restituită.

Convocarea adunării creditorilor s-a făcut prin scrisorile comunicate prin fax la data de 14 mai 2010  şi în conformitate cu procesul-verbal al adunării creditorilor nici unul dintre creditori nu s-a prezentat şi nu s-a oferit să pună la dispoziţia lichidatorului sume de bani necesare continuării procedurii.

Susţinerile creditorului bugetar în sensul că nu se impune a fi dispusă închiderea procedurii întrucât actele contabile ale debitoarei nu au fost găsite şi întrucât neidentificarea bunurilor la sediul social nu înseamnă implicit faptul că debitoarea nu deţine bunuri, nu pot fi reţinute, cu atât mai mult cu cât nu există nici o dovadă a faptului că în patrimoniul debitoarei ar exista vreun bun şi, pe de altă parte, întrucât în condiţiile în care creditorul este direct interesat în recuperarea creanţelor, în sarcina acestuia  a fost stabilită de către legiuitor obligaţia de a suporta cheltuielile necesare continuării procedurii, cu atât mai mult cu cât s-ar impune efectuarea unor cheltuieli suplimentare întrucât administratorul statutar este cetăţean moldovean şi, din punct de vedere legal, administratorul judiciar nu are nici o modalitate prin care să obţină documentele contabile, să refacă contabilitatea ori să oblige asociatul debitoarei la o anumită conduită procesuală.

De altfel, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a comunicat lichidatorului judiciar prin adresa nr.72116/496/8 aprilie 2010 că debitoarea nu figurează în evidenţele sale fiscale cu bunuri mobile şi imobile impozabile şi nici cu debite.

Judecătorul sindic a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 131 din Legea nr.85/2006. În conformitate cu prevederile legale invocate, legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului sindic obligaţia de a dispune închiderea procedurii insolvenţei în orice stadiu s-ar afla aceasta, în situaţia în care se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Modificarea dispoziţiilor art.131 din Legea nr.85/2006 survenită prin OUG nr.173/19 noiembrie 2008 a stabilit în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligaţia de a închide procedura în acele situaţii prevăzute în mod clar şi explicit în lege, situaţii în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiţionat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Spre deosebire de vechea reglementare a disp. art.131 care lăsa la latitudinea judecătorului sindic închiderea procedurii, posibilitate ce rezulta din folosirea sintagmei „va putea da o sentinţă de închidere a procedurii”, actuala dispoziţie a înlocuit posibilitatea cu o normă imperativă, care rezultă chiar şi din sintagma utilizată de legiuitor „va da o sentinţă de închidere a procedurii”.

Judecătorul sindic a reţinut că lichidatorul le-a solicitat creditorilor avansarea cheltuielilor de procedură, susţinând în caz de refuz necesitatea închiderii procedurii falimentului debitoarei, însă aceştia nu şi-au manifestat disponibilitatea de a avansa aceste cheltuieli.

Reţinând faptul că în cauză creditorii nu şi-au exprimat disponibilitatea de a avansa cheltuielile necesare procedurii şi că sunt pe deplin aplicabile prev. art.131 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar şi a dispus închiderea procedurii debitoarei SC R.M.L. SRL şi raportat la prev. art.131 teza finală din Legea nr.85/2006 a dispus şi radierea acesteia evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj.

În baza prev. art.135 din Legea nr.85/2006, sentinţa de închidere a procedurii a fost notificată lichidatorului, debitoarei, tuturor creditorilor, asociaţilor debitoarei şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea menţiunii radierii şi închiderii procedurii.

În baza art.136 din acelaşi act normativ, lichidatorul a fost descărcat de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori sau asociaţi.

Împotriva sentinţei a formulat recurs Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca, solicitând modificarea, in parte, a sentintei atacate in sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de inchidere a procedurii falimentului debitoarei.

În motivarea recursului, recurenta arată că prin cererea  nr.1130/18.05.2010 lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolventei debitoarei arătând ca nu au fost identificate bunuri care sa faca obiectul unei proceduri de valorificare in vederea acoperirii cel putin parţial a cheltuielilor ocazionate de procedura si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele necesare continuarii procedurii.

Atâta vreme cât actele contabile ale debitoarei nu au putut fi gasite si nu s-au identificat bunuri impozabile evidentiate in patrimoniul debitoarei nu inseamna ca in averea debitoarei nu exista bunuri sau ca acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative.

Faptul ca administratorul debitoarei nu a inteles să pună la dispozitia lichidatorului judiciar actele contabile ale societatii debitoare nu inseamna ca nu exista bunuri in averea debitoarei, ci doar ca acestea nu au fost indentificateă . Pentru a se putea dispune inchiderea procedurii in conditiile prevazute de art.131 din Legea nr.85/2006 este necesar a fi indeplinite in mod cumulativ urmatoarele doua conditii, si anume: inexistenta bunurilor în averea debitorului sau insuficienta acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative si niciun alt creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative.

Lichidatorul judiciar arata in raportul lunar ca notificarea predarii documentelor contabile a fost expediata la domiciliul din Moldova al administratorului statutar a fost confirmata de primire la 12.03.2010, dar nu s-a predat nici un document contabil. Creantele fiscale cu care recurenta s-a inscris in tabelul creantelor debitoarei provin din anul 2006, când calitatea de administrator statutar o avea alta persoana; cesiunea partilor sociale catre cetateanul moldovean, numitul B.O., a avut loc in toamna anului 2008, iar din ultimul bilant intocmit de catre debitoare la data de 31.12.2007 societatea inregistra active circulante in cuantum de 122.570 lei.

Având in vedere cele ce preced, consideră că judecatorul sindic, trebuia sa respinga cererea lichidatorului judiciar de inchidere a procedurii falimentului debitoare, sa dispuna continuarea procedurii in vederea aplicarii prevederilor art.4, art.55, art.147 din Legea nr.85/2006.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului şi  mentinerea hotararii atacate ca fiind legala si temeinica.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de recurs reţine următoarele:

Principala critică adusă de către recurentă se referă la faptul că lichidatorul judiciar nu a întreprins demersuri în vederea identificării bunurilor detinute de catre debitoare. Contrar afirmatiilor recurentei, la dosarul procedurii de insolventa al debitoarei exista dovada efectuarii acestor demersuri. Astfel, în urma acestor demersuri Municipiul Cluj Napoca a comunicat lichidatorului faptul că societatea comerciala SC R.M.L. SRL nu figurează în evidenţele organelor fiscale locale cu bunuri pentru care se achita impozite si taxe locale (imobile sau vehicule).  Deasemenea, nu au fost predate actele fiscale ale debitoarei din care sa reiasă dacă există bunuri înregistrate în contabilitatea acesteia. În lipsa actelor contabile, lichidatorul judiciar a fost pus in imposibilitatea de a efectua raportul privind cauzele starii de insolventa a debitoarei si identificarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila.

Cu privire la cererea de angajare a raspunderii foştilor administratori statutari, instanţa de recurs reţine faptul că în condiţiile refuzului lichidatorului judiciar de a promova o astfel de cerere, creditoarea avea posibilitatea ca în condiţiile art. 138 alin. 3 C.p.c. să solicite judecatorului sindic autorizarea să introducă o astfel de cerere, însă nu a uzat de aceasta procedura.

Continuarea demersurilor pentru identificarea unor eventuale bunuri din patrimoniul debitoarei si pentru intrarea in posesia actelor contabile necesita avansarea unor sume de bani de catre creditorii interesati, in conditiile in care oricum, demersurile efectuate pana la momentul intocmirii raportului final au fost realizate in baza unor sume avansate de catre lichidator, a caror recuperare din fondul special constituit in baza art, 4 alin. 4 din Legea 85/2006 este incerta.

Mai mult, instanta de recurs retine ca, intentia legiuitorului prin reglementarea dispozitiilor art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006 este aceea ca, în lipsa disponibilitaţilor băneşti din contul averii debitoarei, să susţină prin crearea fondului special acele proceduri a caror continuare ar fi justificata de valorificarea bunurilor din averea debitoarei, cu consecinta indestularii creditorilor, ipoteza care insa nu se regaseste in cazul concret dedus judecatii.

Creditorii au fost convocati in vederea avansarii sumelor necesare continuarii procedurii de insolventa, insa nu si-au manifestat disponibilitatea in vederea avansarii sumelor respective (a se vedea înscrisurile anexate întâmpinării depuse de către lichidatorul judiciar) situatie in care sunt pe deplin incidente dispozitiile art. 131 din Legea 85/2006. Trebuie precizat in acest context si faptul ca, dupa ultima modificare a Legii 85/2006 prin Legea 277/2009, in condiţiile art. 131 din Legea 85/2006, în lipsa bunurilor din averea debitoarei si a disponibilitatii creditorilor de a avansa sumele necesare continuarii procedurii, inchiderea procedurii este imperativa, nu mai este lasata la latitudinea judecatorului sindic. Astfel, ,,În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat,,.

Pentru toate aceste argumente, in baza dispozitiilor art. 312 alin 1 C.p.c. recursul va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.

Domenii speta

Spete similare