Măsuri preventive. Menţinerea măsurii arestării preventive.

Măsuri preventive. Menţinerea măsurii arestării preventive.

Limitele rezonabile ale detenţiei preventive. Cazurile în care o persoană poate fi lipsită de libertate  în cazul procesului penal.

-art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;

-art.3002 cu referire la art. 160b Cod procedură penală;

-art.136 Cod procedură penală;

-art.148 lit. "f" Cod procedură penală;

-jurisprudenţa C.E.D.O.

X

X  X

Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune, potrivit art. 5 din C.E.D.O. şi art. 23 din Constituţie, atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi necesitatea desfăşurării în bune condiţiuni a procesului penal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat, în jurisprudenţa sa, că aprecierea limitelor rezonabile ale detenţiei se determină în raport  de circumstanţele fiecărui caz în parte. La aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenţiei sunt avute în vedere, în mod obligatoriu, complexitatea şi gravitatea cauzei, motivele care au determinat amânările, eforturile judecătorilor de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza, atât apărării cât şi acuzării, mijloacele de probă şi explicaţiile pe care  le consideră necesare.

Prin încheierea din 09.01.2008 Tribunalul Bucureşti, conform art. 3002 Cod procedură penală coroborat cu art. 160b Cod procedură penală a menţinut măsura arestării preventive a  inculpaţilor M. I., M. E., M. M., G. D., D. L.  şi I. N..

A respins ca neîntemeiate cererile inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive.

Pentru a pronunţa această încheiere,Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data 08.02.2007 în dosarul nr.214/D/P/2006,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism au fost trimişi în judecată, inculpaţii: M. I., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,cu aplic. art. 14 pct. 1 lit. d din Legea nr.143/2000, M. E. cercetată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, M.M., cercetată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplic art. 37 lit. a Cod penal, G.D. ,cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, D. L. cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.1 alin.  Cod penal şi I. N. cercetat în stare de arest preventiv aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată,în stare de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal.

În cursul urmăririi penale faţă de acest inculpat, s-a luat măsura arestării preventive, reţinându-se următoarele fapte:

1. în ceea ce o priveşte pe inculpata M. E. s-a reţinut faptul că începând cu data de 08.06.2006 împreună cu inculpatul Marin Ilie în baza unei rezoluţii infracţionale unice a vândut în mod repetat investigatorilor sub acoperire D. S.- nume de cod, M. O. - nume de cod, M. F.- nume de cod, A. M.- nume de cod şi P. D. - nume de cod (şapte acte materiale) cantitatea de aproximativ 176 grame heroină (drog de mare risc);

2. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M. I. s-a reţinut faptul că începând cu data de 08.06.2006 împreună cu inculpata M. E. în baza unei rezoluţii infracţionale unice a vândut în mod repetat investigatorilor sub acoperire D. S. - nume de cod, M. O.- nume de cod, M. F. - nume de cod, A. M.- nume de cod şi P. D. - nume de cod (şapte acte materiale) cantitatea de aproximativ 176 grame heroină (drog de mare risc);

3. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G. D. s-a reţinut faptul că în cursul anului 2006 în mod repetat a vândut mai multor persoane heroină iar la data de 16.10.2006 a vândut inculpaţilor M. I. şi M.E. cantitatea de 100 grame de heroină contra sumei de 8.000 RON din care a primit efectiv 4000 RON,în aceeaşi şi seară urmând să vândă o altă cantitate de heroină inculpatei M.M.;

4. în ceea ce o priveşte pe inculpata M.M. s-a reţinut faptul că la data de 17 iulie 2006 a vândut investigatorului acoperit M.O. - nume de cod cantitatea de 1,510 grame heroină (drog de mare risc)aceasta continuându-şi activitatea infracţională prin vânzări repetate de heroină până la data de 16.10.2006 când trebuia să cumpere o importantă cantitate de heroină de la numitul G D;

 5. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I. N. s-a reţinut faptul că în perioada iunie - octombrie 2006,în mod repetat a vândut mai multor persoane (învinuiţii Ş. R. R., S.C. F. şi B. A. zis O.) importante cantităţi de heroină (drog de mare risc) iar la data de 26.06.2006 împreună cu inculpata M.E. a vândut investigatorului acoperit M. O. - nume de cod cantitatea de 1,510 grame heroină contra sumei de 510 RON;

 6. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D. L. s-a reţinut faptul că în perioada iunie - octombrie 2006, în mod repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice a vândut inculpaţilor M. I., M. E. şi I.N., importante cantităţi de heroină, din care la data de 11.07.2006, cantitatea de 20,22 de grame heroină, iar la datele de 24.07.2006 şi 25.07.2006, împreună cu inculpaţii M. F. zis "D.", M. A. C. zis "C." şi făptuitorul R. F. zis "P." a tranzacţionat cantitatea de 1 kilogram de heroină.

Examinând actele şi lucrările dosarului,Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare şi totodată a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a acestora continuă să existe şi impun în continuare privarea acestora de libertate.

Din materialul probator administrat în cauză, anume: procesele verbale întocmite de investigatorii acoperiţi; rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică de analiză fizico chimică a drogurilor; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpaţi, înregistrate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Bucureşti; procesele verbale de redare a convorbirilor efectuate de inculpaţi înregistrate în mediu ambiental în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Bucureşti; procesele verbale de supraveghere operativă întocmite de lucrătorii de poliţie judiciară; declaraţiile martorilor; procesele verbale de constatare a infracţiunii flagrante; declaraţiile făptuitorilor M. C. şi T. L. P., declaraţiile învinuiţilor, declaraţiile inculpaţi lor, procesele verbale de confruntare precum şi alte acte procesuale, probe ce se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, rezultă indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt judecaţi iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal în ceea ce priveşte aflarea adevărului, având în vedere totodată natura, modalitatea concretă de săvârşire a faptei penale, precum şi datele referitoare la persona inculpaţilor unii dintre ei având antecedente penale.

De asemenea,Tribunalul a constatat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive respectiv dispoziţiile art.148 lit.f Cod procedură penală potrivit cărora inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi nu s-au constatat împrejurări noi care să nu mai justifice menţinerea stării de arest preventiv.

În consecinţă,în temeiul dispoziţiilor art.3002 Cod procedură penală rap. la art. 160b Cod procedură penală a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor M. I., M.E., M. M., G. D., D.L. şi I. N. şi  a menţinut starea de arest preventiva acestora, având în vedere că se menţin temeiurile existente la momentul luării măsurii arestării preventive.

Privitor la dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat pe durata procedurii,Curtea Europeană a arătat că avantajele pe care le prezintă detenţia preventivă, sunt cunoscute şi nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice inculpaţii să ia legătura unii cu ceilalţi în vederea alterării mijloacelor de probă etc. Astfel, Curtea a precizat care este principiul general în această materie, în afacerea Wemhoff, arătând că starea de libertate,fiind starea normală,nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile. S-a pus problema interpretării noţiunii de "limite rezonabile",arătându-se că această apreciere va fi una "in concreto", urmând a se analiza circumstanţele fiecărui caz în parte.

Pentru înţelegerea acestei menţiuni, este necesară explicarea legăturii dintre aceasta - limitele rezonabile ale detenţiei preventive - şi dispoziţia asemănătoare cuprinsă în art.6 paragraf 1 - intervalul de timp rezonabil în care trebuie judecată o cauză.

Privitor la aceasta, Curtea în cauza Stogmuller împotriva Austriei, notează că: Dispoziţia din art.6 paragraf 1 se întinde asupra tuturor justiţiabililor şi are ca scop să protejeze împotriva duratei excesive a procedurii; în materie penală ea vizează în mod special să evite prelungirea pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta inculpatului. Art.5 paragraf 3 se referă la persoanele aflate în detenţie preventivă .EI cere o diligenţă sporită pentru procedurile de acest tip. Tocmai din acest punct de vedere intervalul prev de art.5 se deosebeşte de cel prev. de art.6. Pe de altă parte însă, chiar dacă durata instrucţiei penale nu depăşeşte limitele considerate rezonabile, cea a detenţiei o poate face.

Astfel, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se poate face luându-se în considerare şi circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură "există indicii cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (Labita contra Italiei, Neumister contra Austriei).

În prezenta cauză, persistenţa motivelor plauzibile de a crede că inculpaţii au săvârşit o infracţiune, temerea că lăsaţi în libertate ar putea influenţa bunul mers al cercetării judecătoreşti (în actul de inculpare se reţine că inc. G. D. în timpul urmăririi penale a încercat, prin adresarea unor ameninţări ori prin exercitarea unor violenţe fizice să influenţeze pe inc. M. I. să retracteze declaraţiile date), până la acest moment procedural fiind audiat un singur martor (propus spre audiere de inc. D.L.), deşi instanţa a efectuat demersurile procedurale necesare audierii acestora, faptul că inc. M.M. şi I. N., deşi condamnaţi anterior, sunt cercetaţi în prezent pentru noi fapte penale, ceea ce justifică temerea că lăsaţi în libertate ar putea din nou, deveni subiecţi activi ai unui raport juridic penal, sunt elemente de natură a crea convingerea instanţei că, cel puţin la acest moment, se impune menţinerea stării de arest preventiva inculpaţilor.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii criticând-o pe motive de netemeinicie în ceea ce priveşte faptul că instanţa nu a luat în considerare diminuarea pericolului decurgând din săvârşirea faptei odată cu trecerea timpului.

Totodată se precizează că durata procesului încalcă caracterul echitabil şi rezonabil al procedurii în faţa instanţei de judecată.

Analizând încheierea recurată,conform art.3853 alin.3 Cod procedură penală Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul pentru următoarele considerente:

În mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive,fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât  pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

De asemenea verificarea menţinerii arestării preventive a inculpaţilor a fost făcută în concordanţă cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a şi c  din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului respectiv existând motive verosimile de a bănui că inculpaţii au săvârşit fapte prevăzute de legea penală fiind arestaţi în vederea aducerii acestora în faţa autorităţii judecătoreşti.

Împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive,neexistând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi susţinută.

Potrivit art.5 din CEDO şi art.23 din Constituţie,măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica  să se săvârşească o nouă infracţiune fiind necesară ,astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor şi libertăţii cetăţenilor desfăşurarea în bune condiţiuni a procesului penal.

Curtea reţine că infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată sunt infracţiuni grave,respectiv trafic de heroină.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudenţa sa că aprecierea limitelor rezonabile ale  detenţiei se apreciază în raport de circumstanţele fiecărui caz în parte. La aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenţiei au fost avute în vedere,în mod corect,complexitatea cauzei(trafic de droguri cu un probatoriu laborios),cauzele care au determinat amânările,eforturile judecătoreşti de a lămuri toate aspectele de fapt,de a furniza atât amânării cât şi acuzării mijloacele de probă şi explicaţiile pe care le consideră necesare.

Având în vedere aspectele menţionate anterior,Curtea apreciază cu s-a încălcat durata rezonabilă a procedurilor sau caracterul echitabil.

Dosar penal nr. 374/2/2007 - decizia penală nr.128/31.01.2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I-a Penală.

6

Domenii speta

Spete similare