Dosar nr. 5170/302/ 2006
Decizia civilă nr. 86 / 21.ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie .
Reprezentarea părţilor în judecată ; procura specială de reprezentare conferă drepturile prevăzute de art. 68 Cod procedură civilă .
Acţiunea în evacuare este admisibilă în condiţiile în care nu există raporturi locative între părţi , pârâtul fiind tolerat , deoarece se valorifică un atribut al dreptului de proprietate - ius utendi -.
Respectarea dreptului la apărare în condiţiile în care deşi numit un interpret , partea beneficiară renunţă la serviciile acestuia .
------------------------------------------------
Prin cererea formulată la 11.04. 2006 reclamanta C. E a chemat în judecată pe pârâtul M.L-Y solicitând instanţei să se dispună evacuarea acestuia din locuinţa situată în Bucureşti .
În motivarea acţiunii s-a arătat că apartamentul ocupat de pârât este proprietatea reclamantei prin vânzare - cumpărare din anul 1999 . Între reclamantă şi pârâtă a intervenit concubinajul astfel încât din anul1999 şi până la sfârşitul anului 2005 au locuit împreună , şi cu fiicele reclamantei .
La sfârşitul anului 2005 reclamanta a solicitat pârâtului părăsirea locuinţei dat fiind faptul că acesta pleca să muncească în Italia , însă pârâtul nu a predat cheile şi nu a părăsit locuinţa , continuând să ocupe locuinţa fără drept .
Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis acţiunea şi a dispus evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu .
În considerentele sentinţei s-a reţinut că pârâtul a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii procesuale active cât şi aceea a lipsei calităţii de reprezentant , excepţii respinse prin încheierea din 16 iunie 2006 .
Pe fondul cauzei s-a arătat că în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificată Biroul Notarului Public reclamanta a devenit proprietara apartamentului situat în Bucureşti .
Instanţa de fond a reţinut ca temei juridic al cauzei dispoziţiile art. 480 Cod civil , evacuarea fiind sancţiunea civilă aplicabilă locatarului în cazul neîndeplinirii unor obligaţii referitoare la modul de exercitare a drepturilor locative .
Apreciind semnificaţia sintagmei "lipsă de titlu" , instanţa de fond a considerat că ceea ce s-a dorit a se sancţiona în această situaţie este ocuparea abuzivă a unui spaţiu locativ de persoane care nu sunt parte într-un contract de închiriere , având calitatea de simpli detentori precari , cum este şi cazul în speţă .
În cauză , pârâtul locuieşte fără nici un titlu ,cererea fiind admisibilă motiv pentru care s-a dispus evacuarea .
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul arătând că în primă instanţă nu a beneficiat de interpret înainte de pronunţarea hotărârii , că prin comportamentul său a dobândit un drept locativ propriu , fiind înscris în cartea de imobil şi având viză de reşedinţă la aceea adresă , a ajutat financiar familia şi a făcut investiţii în apartament , având acordul reclamantei de a locui acolo.
S-a mai arătat că a în prezent reclamanta locuieşte în Italia şi a făcut demersuri pentru constatarea falsului împuternicirii date de aceasta fiicei sale , întrucât a luat legătura cu consulatul României la Roma şi i s-a comunicat că nu există nici o cerere înregistrată pe numele de I. B.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a Civilă prin decizia civilă a respins ca nefondat apelul .
În motivarea deciziei s-a reţinut referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare că cel puţin la termenul la care s-au discutat probele şi s-a judecat cauza , pârâtul care de altfel cunoaşte , vorbeşte şi scrie în limba română a fost asistat de apărător ales , iar nemulţumirile legate de prestaţia acestuia pot fi invocate în acţiuni născute din contractul de asistenţă juridică , nefiind de natură a schimba soluţia instanţei.
S-a mai arătat că şi în faza apelului i s-a încuviinţat interpret, dar s-a arătat nemulţumit de acesta , preferând să se adreseze direct instanţei , iar la ultimul termen de judecată nu a mai solicitat prezenţa acestuia .
În ceea ce priveşte procura incriminată tribunalul a reţinut că falsul acesteia nu a fost constatat până în prezent de o autoritate competentă iar din dosar nu rezultă indicii evidente de fals .
S-au mai reţinut ca incidente în cauză , pentru situaţia în care procura nu există , dispoziţiile art. 987 Cod civil referitoare la gestiunea de afaceri , în situaţia în care reclamanta este plecată din ţară .
Nu s-a reţinut existenţa vreunui drept locativ propriu deoarece acesta se putea naşte doar prin lege ori convenţie , ceea ce pârâtul nu a dovedit în cauză .
Calitatea sa a fost aceea de simplu tolerat , în virtutea relaţiei de concubinaj cu proprietara imobilului , având iniţial acordul acesteia pentru a locui , acord care nu mai există prin demararea procesului de evacuare.
Nici în primă instanţă nu s-a prezentat un titlu locativ apărările sale nefiind dovedite şi concretizate într-o cerere specifică în realizarea creanţelor pretinse şi a recunoaşterii unui drept de retenţie .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M. L- Y.
O primă critică formulată priveşte calitatea de reprezentant a d-nei I. B , care s-a pretins mandatar a reclamantei deşi nu a putut face dovada în conformitate cu dispoziţiile procedurale a calităţii sale , în acest sens fiind necesar a depune o procură judiciară fie în formă autentică fie în forma înscrisului certificat , simpla copie a procurii, nefiind prezentat originalul .
În lipsa dovezii de mandatar acţiunea apare ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă .
De asemenea nu poate fi reţinută nici ipoteza existenţei unei gestiuni de afaceri întrucât se încalcă principiul disponibilităţii procesului civil , motivarea subsidiară este străină de orice interpretare juridică , fiind incidente şi dispoziţiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă .
În subsidiar s-a arătat că mandatara nu putea pune concluzii înaintea instanţei de apel .
Analizând acest motiv de recurs Curtea consideră că nu este fondat .
Acţiunea a fost pornită de către reclamanta C. E care a încheiat personal contractul de asistenţă juridică cu un avocat ,iar mandatara B. I. în baza procurii autentificate din 22.03.2006 la Ambasada României la Roma - Secţia Consulară a fost abilitată să o reprezinte în judecata având ca obiect evacuarea recurentului .
Procura în litigiu , are un caracter special întrucât din cuprinsul său rezultă că B.I a fost mandatată să o reprezinte în faţa judecătoriei ori tribunalului pe mandanta C. E , în cauza având ca obiect evacuarea lui M. L- Y.
De asemenea , rezultă din încheierea din 16.06.2006 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti că s-a verificat originalul contractului de asistenţă juridică încheiat chiar cu reclamanta , motiv pentru care s-a şi respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi cea a lipsei calităţii de reprezentant .
Procura autentificată la 22.03. 2006 a fost prezentată în original în faţa Curţii de Apel Bucureşti , luându-se act de aceasta prin încheierea de la 19.11.2007.
Rezultă astfel , că atât sesizarea instanţei cât şi reprezentarea reclamantei în prezentul proces s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege , respectiv art. 68 Cod procedură civilă şi art. 112 Cod procedură civilă , în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă , temei pe care s-a sprijinit acest motiv de recurs.
În ceea ce priveşte susţinerea că mandatara nu putea pune concluzii înaintea instanţei de apel , Curtea constată că în cauză intimata - apelantă a fost asistată de un avocat , în baza împuternicirii avocaţiale concluziile orale cu ocazia încheierii dezbaterilor fiind susţinute de avocat şi nu de mandatara B. I.
În ceea ce priveşte critica privind motivarea subsidiară a instanţei referitoare la gestiunea de afaceri , Curtea constată că nu atrage modificarea hotărârii ,deoarece în cauză aceste considerente nu sunt străine de natura cauzei , dispoziţiile art. 987 Cod civil fiind menţionate în condiţiile în care s-a motivat legala sesizare a instanţei .
Un alt motiv de recurs priveşte fondul cauzei şi s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă .
Susţine recurentul că acţiunea nu putea fi primită deoarece între reclamantă şi pârâtul recurent nu au existat relaţii contractuale , respectiv nu s-a încheiat un contract de închiriere , împrejurare în care reclamanta avea altă cale procedurală de valorificare a drepturilor sale .
Dispoziţiile art. 480 Cod civil nu pot alcătui un temei suficient pentru admiterea acţiunii .
Nici acest motiv de recurs nu este fondat .
Acţiunea în evacuare pornită de proprietarul de drept împotriva detentorului precar este admisibilă şi în lipsa unor raporturi locative , întrucât reprezintă mijlocul juridic prin intermediul căruia se valorifică un singur atribut al dreptului de proprietate , respectiv ius utendi .
De altfel , în cauză recurentul a obţinut posesia prin convenţia părţilor , calitatea sa de a locui în imobilul din litigiu fiind aceea de tolerat şi detentorul precar , şi nu a invocat nici un drept de proprietate propriu care ar putea fi opus reclamantei astfel încât să fie necesară o acţiune în revendicare .
Apărarea folosinţei locuinţei de către titularul dreptului de proprietate se poate realiza şi prin intermediul unor acţiuni personale , în condiţiile în care nu se contestă însuşi dreptul de proprietate , câtă vreme art. 480 şi 481 Cod civil dispun în sensul că , proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege,după cum nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
O altă critică formulată de recurent priveşte modul în care au fost respectate garanţiile procesuale ale sale în prezenta cauză .
Sub acest aspect susţine recurentul că nu a avut posibilitatea reală să cunoască problemele discutate în cursul judecăţii întrucât nu a beneficiat de un interpret iar instanţa nu i-a creat posibilitatea de a-i asigura apărarea corespunzătoare.
Nici aceste critici nu sunt fondate , după cum se poate observa din consemnările încheierilor de şedinţă pe parcursul judecăţii în apel , tribunalul a desemnat un interpret autorizat , însă la termenul din 28.05. 2007 când s-au închis dezbaterile , recurentul a renunţat la serviciile interpretului .
Această situaţie de fapt rezultă din încheierea de consemnare a dezbaterilor din 28.05. 2007 , instanţa menţionând expres că raţiunea pentru care recurentul nu a mai solicitat a fi asistat de un interpret este aceea că recurentul vorbeşte şi înţelege limba română , întâmpinând dificultăţi doar în ceea ce priveşte unii termeni juridici .
Tocmai pentru a respecta drepturile procesuale ale recurentului tribunalul a amânat pronunţarea pentru a da posibilitate acestuia să depună note scrise , conform art. 146 Cod procedură civilă .
De altfel , astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului recurentul se exprimă bine atât în scris cât şi oral ,în limba română , acesta adresând mai multor instituţii ale statului diverse plângeri şi petiţii, scrise şi semnate personal .
În ceea ce priveşte asigurarea unei apărării corespunzătoare Curtea constată că în apel recurentul nu a formulat nici o cerere de acordare a asistenţei judiciare , în sensul prevăzut de art. 75 alin.1 pct.2 şi 76 Cod procedură civilă , iar în primă instanţă a beneficiat de un apărător ales , la ale cărui servicii însă a renunţat unilateral.
Cererea de asistenţă juridică însă trebuia expres formulată , instanţa neputând - din oficiu - să dispună în acest sens , întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii .
Astfel fiind , în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct. 5, 7 şi 9 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat .
Curtea de Apel Iași
Limitele exercitării dreptului de a solicita acces liber la informaţiile de interes public
Tribunalul Covasna
Înmatricularea unui autovehicul fără plata taxei pe poluare.
Curtea de Apel Oradea
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. EXCEPŢIE DE NELEGALITATE. INADMISIBILITATE
Curtea de Apel Craiova
Calitatea de colaborator al securităţii. Decizia Colegiului CNSAS. Lege declarată neconstituţională.
Curtea de Apel Oradea
Anulare act administrativ