Nulitate act - Asigurari sociale

DOSAR NR.  7788 /3/2010

R O M A N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A

CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE

INCHEIERE

 SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE: 29.09.2010

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: ŞTEFAN ALINA

JUDECATOR: CIORNEI ALMA

ASISTENT JUDICIAR: TALOI ELENA

ASISTENT JUDICIAR: OLTEANU VALENTIN

GREFIER: IGNAT MIRELA

Pe rol solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul  O.D.  in contradictoriu cu paratul  M.A.N.

La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta reclamantul  prin avocat si  parata  prin consilier juridic.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţa care învederează instanţei următoarele: cauza are ca obiect nulitate act  ; stadiul procesual – fond;  procedura legal îndeplinită, prin serviciul Registratură s-a depus la dosar la data de 03.09.2010 de către reclamant  cerere precizatoare, la data de 08.09.2010  reclamantul a depus  o precizare.

Pârâtul prin consilier juridic depune la dosar  întâmpinare  şi înscrisuri pe care le comunică şi reclamantului.

Reclamantul prin avocat nu  solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de conţinutul înscrisurilor comunicate în şedinţa publică şi nu invocă nici o excepţie de neconstituţionalitate.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul asupra probelor.

Reclamantul prin avocat solicită instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Pârâta prin consilier juridic  solicită instanţei încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

In temeiul art.167 Cod procedura civila, tribunalul  încuviinţează pentru părţi probele cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le pertinente şi concludente în soluţionarea cauzei .

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecata  şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.

Reclamantul  prin avocat solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi anularea  măsurii suspendării  pensiei  şi obligarea pârâtei  la plata drepturilor  de pensie de la data dispunerii măsurii până la zi şi în continuare având în vedere încălcarea drepturilor care derivă  din dreptul  comunitar – art. 6 pct. 1 din Pactul  internaţional cu privire la drepturile  economice, sociale  şi culturale, ratificat  prin Decretul nr. 212 din 1974  art. 1 paragraf 1 din Primul Protocol Adiţional la  Convenţia  pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor  fundamentale conform art. 38 din Codul muncii salariaţii nu pot renunţa  la drepturile  ce le sunt recunoscute  prin lege.  De asemenea  art. 38 Codul muncii  prevede că orice tranzacţie  prin care  se urmăreşte renunţarea la drepturile  recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi  este lovită de nulitate şi pe cale de consecinţă solicită anularea deciziei de suspendare a pensiei şi obligarea pârâtei la plata drepturilor de la data încetării plătii lor şi în continuare. În conformitate cu  prevederile art. 18 din Legea nr. 329 /2009 privind reorganizarea unor autorităţi  şi instituţii  publice, raţionalizarea cheltuielilor  publice, susţinerea mediului de afaceri  şi respectarea  acordurilor-  cadru cu  Comisia Europeană şi Fondul  Monetar  Internaţional  a fost obligat să exprime  în scris o  aşa-zisă „optiune„ pentru  păstrarea contractului de muncă  şi suspendarea plătii  pensiei. Nu este vorba despre  o  exprimare  liberă  a voinţei întrucât  a acţionat conform unor dispoziţii obligatorii a legii, dispoziţii a căror neîndeplinire  este asigurată  de aplicarea unor sancţiuni prevăzute de art. 20  din Legea nr. 329/2009  privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea  cheltuielilor  publice, susţinerea  mediului  de afaceri şi respectarea acordurilor – cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Legea nr. 329 /2009  nu poate dispune  asupra  unor drepturilor dobândite prin legi anterioare. Mai mult,  permisiunea de cumul  a pensiei  cu drepturile salariale dată de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 164/2001  privind  pensiile militare  de stat este şi în prezent în vigoare, astfel încât nu mai produce nici un  fel de efecte  juridice.

Nu mai există în Legea  privind pensiile militare de stat vreun temei juridic al  suspendării pensiei, orice  măsură luată în acest sens fiind nelegală. Interzicerea  cumulului pensiei cu  salariul este contrară  art. 1 paragraful 1  din Primul Protocol Adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului  şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la salariu  şi dreptul  la pensie  fiind asimilate unui drept de proprietate. Depune concluzii scrise şi înscrisuri. Fără cheltuieli de judecată.

Pârâta, prin consilier juridic, pune concluzii de respingere a acţiunii ca neîntemeiată  pentru motivele expuse în întâmpinare şi depune note scrise.

T R I B U N A L U L,

Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.260 al.1 C.pr.civ.,

D I S P U N E :

Amână pronunţarea la data de 01.10.2010.

Pronunţată in sedinţă publică azi, 29.09.2010.

Preşedinte Judecător Asist. Judiciar  Asist. Judiciar Grefier

DOSAR NR.7788/3//2010

R O M A N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A

CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE

SENTINTA CIVILA NR 6784

 SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE: 01.10.2010

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: ŞTEFAN ALINA

JUDECATOR: CIORNEI ALMA

ASISTENT JUDICIAR: TALOI ELENA

ASISTENT JUDICIAR: OLTEANU VALENTIN

GREFIER: IGNAT MIRELA

Pe rol solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul  O.D.  in contradictoriu cu paratul  M.A.N.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în  şedinţa publică din 29.09.2010, fiind consemnate în  încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din  prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 01.10.2010, când a hotărât următoarele :

T R I B U N A L U L,

Asupra cauzei civile de faţă: 

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 7788/3/2010 la data de 10.02.2010 reclamantul O.D. a formulat , in contradictoriu cu paratul M.A.I. – C.C.P. contestatie impotriva deciziei.

La data de 03 03 2010 reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, in cuprinsul careia a indicat ca solicita pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna anularea oricaror masuri de suspendare a pensiei sale luate prin decizie sau prin alt act si obligarea paratei la plata drepturilor sale de pensie de la momentul suspendarii  pana la zi si in continuare.

Arata reclamantul ca isi rezerva dreptul la o actiune separata pentru toate daunele produse prin actul nelegal a carui anulare o solicita .

In motivarea actiunii reclamantul a precizat ca s-a adresat C.C.P. din cadrul MAI cu o contestatie formulata in temeiul art. 54 din Legea 164/2001 contestând masurile de suspendare a pensiei ce i-a fost acordata in baza deciziei 073607, fiind incadrat in munca, asadar cumuland pensia cu salariul astfel cum permite in mod expres art. 26 alin 1 din Legea 164/2001

In raspunsul primit de la Comisia de Contestatii Pensii cu adresa 94/28 01 2010 invoca o interpretare simplista, strict literara a textului art. 54, precizandu-se ca acest text se refera strict la stabilirea pensiei sau respingerea cererii de pensionare

Reclamantul arata ca in conformitate cu dispozitiile art. 18 din Legea 329/2009 a fost obligat sa isi exprime in scris o asa zisa optiune intre pastrarea contractului de munca si suspendarea platii pensiei.Precizeaza reclamantul ca nu a fost o exprimare libera a vointei sale intrucat a fost obligat la exprimarea optiunii conform art. 18 alin 1 din Lege, dispozitii a caror neindeplinire este sanctionata conform art. 20 din Legea 329/2009.Se apreciaza ca masura este total neconstitutionala iar exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie invocata la primul termen de judecata conform art. 29 si urm din Legea  47/1992.

Invedereaza reclamantul ca independent de solutionarea exceptiei care primeaza, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 15 alin 2 din Constitutia Romaniei, art. 1 C.civ si art. 20 si 148 alin 2 din Constitutie.

In ce priveste dispozitiile art. 15 alin 2 din Constitutia Romaniei arata ca acestea prevad ca legea civila dispune numai pentru viitor astfel incat Legea 329/2009 nu ar fi putut dispune asupra drepturilor dobandite de el prin acte normative anterioare, ca o aplicare directa a principiului drepturilor castigate

Reclamantul sustine ca dispozitia din Legea 164/2001 privind permisiunea de a cumula pensia cu salariul este si in prezent in vigoare, alin 2 al art. 26 din lege fiind introdus in baza art. II pct. 1 din OUG 230/2008, act normativ declarat neconstitutional si respins prin Legea 208/2009 si , in aceste conditii,  nu exista in Legea 164/2001 niciun temei juridic pentru suspendarea pensiei, orice masura luata in acest sens fiind nelegala.

Arata de asemenea ca prin aplicarea acestor prevederi sunt incalcate dispozitiile art. 41 privind dreptul la munca si ale art. 47 alin 2 teza I privind dreptul la pensie si dispozitiile art. 6 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale ratificat prin Decretul 212/1974.

Se sustine de catre reclamant ca interzicerea cumulului pensiei cu salariul este contrara art. 1 par. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, dreptul la salariu si dreptul la pensie fiind asimilate unui drept de proprietate. Intr-o astfel de conceptie europeana interdictia de a cumula pensia cu salariul echivaleaza cu o expropriere expres interzisa de art. 44 alin 3 din Constitutia Romaniei.

In drept invoca dispozitiile art. 54 alin 3 din Legea 164/2001, art. 155 lit. e din Legea 19/2000

Anexeaza decizia de pensie 073607/08 08 2004, carnet de munca, contestatia  adresata Comisiei de Contestatii Pensii din cadrul Ministerului Apararii Nationale  , raspuns nr. 94/26 01 2010 , decizie de suspendarea a pensiei, copie plic.

La 8.09.2010 reclamantul isi precizeaza temeiul juridic al actiunii ca fiind art. 38 C.muncii conform cu care salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Arata ca fata de acest temei de drept solicita constatarea nulitatii absolute a actului de exprimare a optiunii, inlaturarea aplicarii normelor de drept intern contrare dreptului comunitar si pe cale de consecinta anularea deciziei de suspendare a platii pensiei.

In sedinta publica din data de 29 09 2010 reclamantul , prin avocat cu delegatie la dosar , a precizat expres ca nu invoca exceptia de neconstitutiuonalitate anticipata in cererea de chemare in judecata .

La data de 29 09 .2010 paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

A aratat paratul ca in conformitate cu dispozitiile art. 18 alin 1 din  Legea nr. 329/2009 pensionarii care cumulau pensia cu salariul in sistemul bugetar trebuiau sa opteze , in scris , pentru unul dintre acestea , situatie in care reclamantul a optat pentru suspendarea platii pensiei .

Se arata ca suspendarea platii pensiei reprezinta o incetare temporara a exercitiului dreptului la pensie , pe considerentul sustinerii economiei nationale cu consecinte majore asupra statului de drept . Astfel dreptul la pensie nu este desfiintat , cu atat mai mult cu cat suspendarea nu opereaza in situatia reincadrarii in mediul privat.

In dovedire parata a depus la dosar adresa nr. 5074/VI/2009 , declaratia reclamantului referitoare la optiunea sa pentru suspendarea platii pensiei , decizia de suspendare a platii pensiei .

Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise in cuprinsul carora a  invocat si vicierea consimtamantului sau dat cu privire la suspendarea platii pensiei , aratand ca actul de optiune este afectat de viciul de consimtamant al violentei , reprezentata de amenitarea cu pierderea locului de munca . Se reitereaza in cuprinsul acestor concluzii necesitatea aplicarii dispozitiilor art. 38 din Codul muncii precum si conflictul dintre norma de drept interna care impune actul de optiune si dreptul comunitar .

Tribunalul  incuviintat partilor proba cu inscrisuri , considerand-o utila, concludenta si pertinenta cauzei .

Deliberand asupra cererii de chemare in judecata formulate, prin prisma materialului probator administrat, tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt:

Reclamantul O.D. a formulat a fost cadru militar activ pana la data de 23 07 2004 , data cand a fost pensionat din randul cadrelor militare astfel cum rezulta din decizia de pensie atasata in copie la fila 7 dosar.

Reclamantul desfasoara in continuare activitate , in functia de referent I A , in cadrul Parchetului Militar de pe langa Tribunalul Militar Bucuresti , dupa cum rezulta din carnetul de munca al acestuia .

La 17 12 .2009 reclamantul, in conformitate cu dispozitiile Legii 329/2009 a depus declaratie pe proprie raspundere in sensul ca opteaza pentru continuarea activitatii si suspendarea platii pensiei  pe care o primeste de la MApN.

In consecinta paratul a emis decizie de suspendare  a platii pensiei nr. 26801/17.12.2009 .

Reclamantul a contestat aceasta decizie la comisia de contestatii pensii a Ministerului Administratiei si Internelor, aceasta contestatie fiind respinsa ca inadmisibila de Comisie cu motivarea ca aceasta are competenta in a solutiona contestatiile vizand deciziile de stabilire a drepturilor de pensie si pe cele de respingere a cererilor de pensionare.

1. In ce priveste critica formulata cu privire la decizia comisiei de contestatii pensii tribunalul o apreciaza ca nefondata si o va respinge avand in vedere ca Legea 164/2001 instituie procedura prealabila a contestarii deciziei de pensionare la Comisia Contestatii pensii (art. 54 din Legea 164/2001) numai cu referire la deciziile emise in conformitate cu dispozitiile art. 53 din lege, respectiv numai in ce priveste deciziile emise in stabilirea dreptului la pensie sau cu privire la respingerea cererii de pensionare.

Instituind o procedura prealabila administrativa, dispozitiile art. 54 din legea 164/2001 nu pot fi extinse prin analogie si asupra altor situatii, care nu sunt expres reglementate de textul de lege.

In orice caz, solutia Comisiei de Contestatii Pensii nu ingradeste in nici un fel dreptul reclamantului de a contesta decizia de suspendare a pensiei, astfel cum s-a sustinut, acesta avand deschisa calea unei contestatii in fata instantei de asigurari sociale, fara a fi conditionat de indeplinirea procedurii prealabile.

2. . In ce priveste cauzele de nulitate absoluta si relativa invocate de reclamant tribunalul retine urmatoarele:

In ceea ce priveste constatarea nulitatii absolute a actului de optiune intre suspendarea platii pensiei si incetarea raporturilor de munca , pentru incalcarea dispozitiilor art. 38 din Codul muncii, tribunalul retine ca aceste din urma dispozitii legale nu sunt aplicabile situatiei reclamantului .

Astfel, potrivit art 38 din Codul muncii " Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate"

Prin urmare dispozitia invocata se aplica salariatilor, intrucat reprezinta o masura de protectie a acestora, menita sa asigure exercitiul neingradit al drepturilor acestora in cadrul raporturilor de munca.

Se impune practic prin textul de lege citat o limitare a libertatii contractuale, justificata de intentia de protejare a salariatului de eventuale abuzuri sau amenintari exercitate in timpul negocierilor purtate cu angajatorii, cu privire la drepturile si obligatiilor izvorand din raporturile de munca .

Aceasta situatie prticulara nu poate fi generalizata in sensul dorit de reclamant, astfel incat nu se poate aprecia ca art. 38 din Codul muncii reprezinta o norma de generala aplicare, tuturor raporturilor contractuale si actelor juridice incheiate de o persoana, fara legatura cu raporturile sale de munca, cu singura conditie de a fi angajat .

In ceea ce priveste sustinerea vizand nulitatea relativa a actului de optiune  motivata de vicierea consimtamantului sau, prin amenintarea cu pierderea locului de munca, tribunalul constata ca nu s-a facut dovada existentei unei reale amenintari nelegitime, de natura a-l determina pe reclamant sa semneze actul de optiune .

Potrivit dispozitiilor art. 956 din Codul civil "este violenta intotdeauna cand, spre a face o persoana a contracta, i s-a insuflat temerea, rationabila dupa dansa, ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent."

Tribunalul reaminteste ca pentru a constitui viciu de consimtamant violenta trebuie sa intruneasca cumulativ doua conditii: sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic si sa fie injusta (nelegitima, ilicita).

Cu alte cuvinte nu orice amenintare prin ea insasi constituie violenta - viciu de consimtamant ci este necesar ca aceasta sa constituie o incalcare a legii, adica sa fie ilicita.

In cauza au fost invocate sub acest aspect dispozitiile art. 20 din Legea 329/2009 care prevad ca neexprimarea optiunii in termenul prevazut de lege constituie cauza de incetare de drept a contractului de munca.

Ori dupa cum s-a aratat mai sus dispozitia legala privind necesitatea formularii unei optiuni este prevazuta de lege si justifica un scop legitim astfel ca teoria amenintarii cu un rau imediat si injust nu isi gaseste acoperire in cauza.

3. In ce priveste valabilitatea optiunii exprimate in temeiul art. 18 din Legea 329/2009 tribunalul retine urmatoarele:

Atat prin concluziile asupra fondului cauzei cat si in cuprinsul notelor de sustinere depuse la dosar reclamantul a invocat, in sustinerea tezei sale vizand nulitatea absoluta a optiunii exprimate (ca act juridic) existenta unui conflict intre pevederea din dreptul intern care i-a impus exprimarea unei optiuni intre plata pensiei si pastrarea locului de munca  , pe de o parte , si dreptul comunitar , pe de alta parte , solicitand judecatorului national a constate preeminenta dreptului comunitar asupra celui intern .

Se invoca, in esenta, faptul ca dreptul la a cumula pensia cu salariul constituie un drept dobandit in temeiul Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat  si ca dispozitiile art. 18 si 20 din Legea nr. 329/2009 sunt in contradictie cu legislatia comunitara privind protectia drepturilor castigate, respectiv cu Directiva nr. 93/98/CEE a Consiliului privind armonizarea duratei de protectie a dreptului de autor si a anumitor drepturi conexe  inlocuita cu Directiva nr. 2006/116/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind durata de protectie a dreptului de autor si anumitor drepturi conexe. Se solicita inlaturea normei interne si aplicarea principiului comunitar al protectiei drepturilor castigate .

Reclamantul a mai sustinut si faptul ca dreptul la pensie reprezinta un "bun" protejat de art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale si ca suspendarea platii pensiei afecteaza insasi substanta dreptului.

Tribunalul apreciaza, impreuna cu reclamantul ca, intr-adevar, judecatorul national este chemat sa aprecieze in prima instanta asupra compatibilitatii legislatiei interne cu dreptul comunitar (Costa c. Enel, nr. 6/64 din 1964). De asemenea ca acesta are obligatia ca, in masura in care constata o astfel de incompatibilitate, sa inlature de la aplicare norma interna si sa aplice direct norma comunitara insa numai in masura in care aceasta este constituita dintr-o prevedere a unui Tratat, anexele si protocoalele aditionale la acestea, avand in vedere ca directivele au efect direct numai la nivel vertical iar nu si orizontal, cu alte cuvinte se adreseaza Statelor member si nu pot fi invocate in raporturile cu persoane fizice (Faccini Dori vs. Recreb, cauza C91/92).

Aplicarea directa orizontala a directivelor este posibila numai in situatia in care Statul parte nu a luat masurile de transpunere a acestora in dreptul intern sau a procedat la transpunerea incompleta iar termenul de transpunere a expirat (Erich Dillenkofer si altii c. Bundesrepublik Deutschland, cauzele conexe C-178/94, C-179/94, C-189/94 si C-190/94).

Acestea fiind spuse Tribunalul urmeaza sa analizeze in primul rand  daca in cauza poate fi identificat un conflict intre normele interne aplicabile si normele comunitare.

In ceea ce priveste conflictul invocat de reclamant dintre norma de drept intern- art. 18 si 20 din Legea nr. 329/2009, prin care se limiteaza dreptul la a cumula pensia cu salariul, si cea de drept comunitar - Directiva nr. 93/98/CEE a Consiliului privind armonizarea duratei de protectie a dreptului de autor si a anumitor drepturi conexe, inlocuita cu Directiva nr. 2006/116/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind durata de protectie a dreptului de autor si anumitor drepturi conexe, tribunalul constata ca cele doua directive mentionate ocrotesc in mod expres dreptul de autor si drepturile conexe acestuia, astfel incat nu poate exista un coflict intre norme interne de dreptul muncii si asigurari sociale si norme comunitare de protectie a dreptului de autor, pentru simplul fapt ca ele privesc materii diferite, cu specific anume .

Suplimentar, desi reclamantul in notele de sustineri formulate nu invoca in mod expres vreo alta norma comunitara cu care reglementarile interne s-ar afla in conflict, Tribunalul retine ca sustinerile reclamantului fac trimitere la dispozitiile art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie precum si la principiul ocrotirii drepturilor castigate astfel ca instanta urmeaza a le analiza pe rand.

In ce priveste sustinerea reclamantului,  in sensul ca dreptul de a cumula pensia cu salariul reprezinta un drept dobandit, deja castigat, recunoscut de norma de drept intern si protejat de legislatia comunitara care l-a proclamat la nivel de principiu , tribunalul retine ca, intr-adevar,  la nivel comunitar pe cale jurisprudentiala  s-a retinut ca drepturile fundamentale fac parte integranta din principiile generale de drept a caror respectare este asigurata de Curte .

Cu toate acestea tribunalul constata ca dreptul de a cumula pensia cu salariul nu poate reprezenta un drept fundamental al ordinii juridice interne, prin insasi natura si importanta acestui drept raportat la alte drepturi si libertati, recunoscute in genere prin acte constitutionale ca fiind fundamentale .

Chiar daca s-ar aprecia ca acest drept are caracter fundamental, tribunalul constata ca, prin hotararea pronuntata de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene in cauza Hauer ( 13 decembrie 1979), s-a retinut ca drepturile fundamentale nu sunt absolute, ci trebuie luate in considerare in raport cu rolul pe care il joaca in societate.

In consecinta se pot aduce limitari exercitiului acestor drepturi , mai ales in cadrul unei organizari comune  a pietei, cu conditia ca aceste limitari sa corespunda efectiv obiectivelor de interes general urmarite de Comunitate si sa nu reprezinte, in raport de scopul urmarit, o ingerinta disproportionata si intolerabila care ar aduce atingere insasi substantei drepturilor .

Prin urmare sunt permise limitari ale exercitiului unui drept daca sunt justificate, proportionale cu scopul urmarit si daca nu afecteaza insasi substanta dreptului .

In speta dispozitiile art. 18 din Legea 329/2009 limiteaza exercitiul dreptului de a cumula pensia cu salariul pentru perioada determinata de timp in care sunt indeplinite cumulativ doua conditii: 1. cuantumul pensiei sa fie mai mare decat venitul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si 2. pensionarul sa desfasoare activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială.

Cu alte cuvinte interdictia vizeaza dreptul de a cumula pensia (indiferent daca aceasta este platita de la bugetul asigurarilor sociale sau de la bugetul de stat) cu salariul platit de la bugetul de stat.

Se observă că, potrivit expunerii de motive care au determinat adoptarea Legii 329/2009, scopul acesteia este combaterea "crizei economice, fenomen mondial ce afectează structural economia românească", datele de natură financiară, precum şi prognozele efectuate de autorităţile abilitate în domeniu conturând "imaginea unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economică a României şi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa naţională". Această situaţie a impus "adoptarea unor măsuri cu caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale şi să creeze premisele relansării economiei naţionale".

Ori astfel dupa cum a retinut si Curtea Constitutionala in decizia 1414/4 noiembrie 2009, “Justificarea unei astfel de limitări rezidă în degrevarea bugetului de stat, respectiv a celui al asigurărilor sociale de stat, într-o măsură care nu afectează veniturile persoanei sub pragul salariului mediu brut pe economie. Prin urmare, măsura adoptată este proporţională cu situaţia care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.”

Cu alte cuvinte Tribunalul apreciaza pe de o parte ca dreptul la cumul invocat de reclamant nu este un drept fundamental dintre cele protejate de ordinea juridica comunitara iar in plus, chiar daca acesta ar putea fi apreciat ca fiind un drept fundamental, normele juridice interne ce prevad limitarea temporara si conditionata a acestuia nu vin in conflict, astfel cum

s-a aratat mai sus, cu principiul ocrotirii drepturilor castigate.

In ce priveste incidenta in cauza a art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie Tribunalul retine de la bun inceput, odata cu reclamantul, ca atat salariul cat si pensia reprezinta conform practicii constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) un “bun” in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional astfel ca toate principiile aplicabile in general in cauzele interesand art. 1 din Protocolul 1 sunt in egala masura relevante cand vine vorba despre drepturile de pensie, fara insa ca aceasta sa insemne ca acesta garanteaza vreun drept la o pensie de un anumit cuantum (Andrejeva v. Letonia).

Reclamantul pretinde ca dispozitiile art. 18 si 20 din Legea 329/2009 care ii impun sa opteze intre pensie si salariu, sub sanctiunea de a isi vedea incetat de drept, la expirarea termenului de optiune, contractul colectiv de munca constituie o ingerinta in dreptul sau de proprietate, incompatibila cu art. 1 din Protocolul 1 aditional.

Tribunalul reaminteste ca textul invocat prevede ca „orice persoana fizica sau juridica are dreptul de a se bucura liber de bunurile sale. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decat pentru o cauza de utilitate publica, in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc, in orice caz, atingere dreptului Statului de a adopta reglementarile necesare in ce priveste exercitiul dreptului de proprietate in concordanta cu interesul general sau pentru a asigura plata taxelor sau a altor contributii sau penalitati”

Dupa cum Curtea a statuat in repetate randuri acest text cuprinde trei reguli distincte. Prima, exprimata in prima fraza a primului paragraf este de natura generala, exprimand principiul conform caruia orice persoana are dreptul de a se bucura liber de proprietatile sale.

Cea de-a doua regula, cuprinsa in a doua fraza a primului paragraf, acopera privarea de proprietate, ce poate avea loc numai in anumite conditii.

Cea de-a treia, cuprinsa in al doilea paragraf, recunoaste Statelor Contractante dreptul de a controla exercitiul dreptului de proprietate in acord cu interesul general.

Aceste trei reguli nu sunt „distincte” in sensul de a nu fi interconectate astfel ca a doua si a treia regula, ce privesc forme particulare ale interferentei in dreptul de proprietate trebuie sa fie privite in lumina principiului general instituit de prima regula. (The former king of Greece vs. Greece, Application no. 25701/94)

Asadar prima si cea mai importanta cerinta a art. 1 din Protocolul 1 Aditional este ca orice ingerinta in dreptul de proprietate sa fie prevazuta de lege: a doua fraza a primului paragraf autorizeaza lipsirea de proprietate numai in conditiile prevazute de lege. De altfel, regula legalitatii, unul dintre principiile fundamentale intr-o sociatate democratica, este inerenta in toate articolele Conventiei (Amuur v. France judgment of 25 June 1996, Reports of Judgments and Decisions 1996-III, pp. 850-51, § 50).

In cauza se retine de catre instanta ca nu avem de-a face cu o privare de proprietate, dreptul reclamantului la pensie ramanand in vigoare, ceea ce se suspenda fiind numai exercitiul acestuia, respectiv incasarea pensiei.

Este adevarat ca suspendarea dreptului la incasarea pensiei constituie o ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantului astfel incat, sub acest aspect, instanta apreciaza ca aceasta ingerinta trebuie analizata pe taramul art. 1 din Protocolul 1 Aditional.

Este de asemenea indiscutabil faptul ca aceasta ingerinta este prevazuta de lege, Legea 329/2009 fiind indeajuns de previzibila si accesibila in sensul dezvoltat de practica Curtii.

Asa fiind tribunalul urmeaza a analiza daca masura dispusa corespunde unui scop legitim, „in interes public” in sensul celei de-a doua reguli dezvoltate de art. 1 din Protocolul 1 Aditional.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a afirmat in repetate randuri, in practica sa constanta, ca in ce priveste cunoasterea directa a societatii si a nevoilor acesteia, autoritatile nationale sunt mai bine plasate decat judecatorii internationali atunci cand vine vorba despre aprecierea „interesului public”, revenindu-le asadar in primul rand acestora sa aprecieze asupra existentei unei probleme de interes public. De aceea, in acest domeniu, ca si in altele ce fac obiect de protectie a Conventiei, autoritatile nationale dispun de o anumita marja de apreciere. In plus, notiunea de „interes public” este in mod necesar pasibila de o interpretare extensiva. (The former king of Greece vs. Greece, Application no. 25701/94)

Curtea apreciaza de acea ca marja de apreciere de care dispun autoritatile nationale in implementarea politicilor sociale si economice sa fie una larga si cel mai adesea respecta dreptul statelor de a defini „interesul public”, cu conditia ca aceasta definitie sa nu fie in mod manifest lipsita de un fundament rezonabil. (James and Others v. the United Kingdom judgment of 21 February 1986, Series A no. 98, p. 32, § 46).

In speta tribunalul retine ca masurile edictate de art. 17-21 din Legea 329/2009 au avut ca scop, asa cum deja s-a mai aratat mai sus, degrevarea bugetului asigurarilor sociale, respectiv a bugetului de stat de anumite cheltuieli, pe fondul unei crize economice generalizate si profunde si pentru a se crea premizele unei relansari economice reale.

Asa fiind, analizand in lumina practicii constante a CEDO ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantului, tribunalul apreciaza ca aceasta este justificata de un scop legitim si corespunde unui interes public.

Urmeaza asadar a fi analizat daca masura dispusa este de natura a pastra un just echilibru intre necesitatea protejarii interesului general si protectia drepturilor fundamentale ale persoanelor.

In particular, instanta urmeaza a cerceta daca a existat un raport rezonabil de proportionalitate intre masurile luate si scopul urmarit (Pressos Compania Naviera S.A. si Altii v. Belgium, hotararea din  20 November 1995, Series A no. 332, p. 23, § 38).

In cauza instanta retine ca dreptul reclamantului la a incasa pensia a fost suspendat numai pentru perioada cat cuantumul acestei pensii este mai mare decat salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si reclamantul este angajat al unei institutii publice de natura celor prevazute la art. 17 din Legea 329/2009.

Rezulta asadar ca masura este, pe de o parte, una temporara (de indata ce macar una din cele doua conditii nu va mai fi indeplinita, plata pensiei reclamantului se va relua) iar pe de alta parte ca dreptul reclamantului nu a fost atins in substanta sa, exercitarea acestui drept fiind limitata in mod justificat si proportional cu scopul urmarit.

Avand in vedere considerentele expuse pe larg de catre tribunal , acesta  constata ca actiunea reclamantului , astfel cum a fost completata , este neintemeiata si , pe care de consecinta , o va respinge .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulata reclamantul  O.D. cu domiciliul ales  la cabinet avocat  in contradictoriu cu paratul  M.A.N., ca neîntemeiată.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunţata în şedinţa publică azi  01.10.2010

PRESEDINTE,  JUDECATOR,

ŞTEFAN ALINA CIORNEI ALMA

ASISTENT JUDICIAR, ASISTENT JUDICIAR,

 TALOI ELENA OLTEANU VALENTIN

GREFIER,

IGNAT MIRELA

1

Domenii speta

Spete similare