Conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale

DOSAR NR: 3077/3/2011

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ

SENTINŢA COMERCIALĂ NR: 1486

Şedinţa publică de la: 10 februarie 2011 

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: MĂDĂLINA AFRĂSINIE

GREFIER: ILONKA TĂNASE

Pe rol soluţionarea cauzei comerciale de faţă, privind pe reclamanta K M  în contradictoriu cu pârâţii SC L B SA, SC A 2002 T E SRL şi N T, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa de la data de 09.02.2011 şi au fost consemnate prin încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 10.02.2011, când a pronunţat următoarele: 

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a  Comercială la  data de  14.01.2011 sub nr. 3077/3/2011 reclamanta  K M a chemat în judecată  pe pârâţii SC  L  B SA, SC A 2002 T E SRL şi N T solicitând ca pe cale de ordonanţă preşedinţială  să se dispună suspendarea efectelor titlurilor executorii, contractul de credit nr.1684SM/20.12.2007, contractul de garanţie  reală  imobiliară  autentificat  sub nr. 942/20.12.2007 de către BNP  G G, contractul de novaţie autentificat  sub nr.174/31.07.2009 la BNP,  până la soluţionarea  definitivă  şi irevocabilă  a  dosarului  nr.1646/3/2011, al Tribunalului  Bucureşti - Secţia a VI-a  Comercială.

În motivarea cererii  reclamanta a arătat că  prin cererea ce formează  obiectul dosarului  nr.1646/3/2011, al Tribunalului  Bucureşti - Secţia  a VI-a  Comercială, a solicitat constatarea  nulităţii  contractului  de credit  nr. 1684SM/20.10.2007 art.19, pct.1, lit.a), a contractului de garanţie reală imobiliară, autentificat sub nr. 942/20.12.2007 de BNP  G G, precum şi a contractului  de novaţie  autentificat  sub nr. 174/31.07.2009 de către BNP G G.

Reclamanta susţine că a solicitat aceasta deoarece la data de  20.12.2007, între  SC  L B SA, în calitate  de creditor  şi ca debitor, SC  E  F SRL, reprezentată legal prin N T, administrator  şi asociat  unic  s-a  încheiat  contractul de credit  nr.1684SM/20.12.2007, având ca obiect  acordarea  unei linii  de credit  în sumă de 300.000 lei.

Garanţi au fost N T  adică reprezentantul legal al societăţii, in calitate de garant avansat, si reclamanta, in calitate de garant ipotecar.

In capitolul "Garanţii" din contractul de credit rezulta dar ca împrumutatul, adică SC E F SRL, garantează creditul, dobânzile, cu ipoteca de rangul l asupra apartamentului proprietatea reclamantei.

Conform art. 17.6 al contractului de credit, "prezentul contract constituie titlu executoriu, conform Ordonanţei de Urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit si adecvarea capitalului".

Prin contractul de garanţie reala imobiliara autentificat sub nr. 942 la data de 20.12.2007 de către BNP G G, incheiat intre L B SA si reclamanta, K M, in calitate de garant, având  ca obiectul garantarea obligaţiei de rambursare a creditului în sumă de 300.000 lei, plus dobânzi, comisioane si alte cheltuieli aferente creditului acordat de L B SA, împrumutatului SC E F SRL, conform Contractului de credit nr. 1684SM/20. 12.2007, s-a constituit un  drept real de ipoteca asupra imobilului situat in Bucureşti.

Conform art. 5.4 din contractul de garanţie reala imobiliara, prezentul contract aste accesoriu contractului de Credit si constituie titlu executoriu potrivit Ordonanţei de Urgenta a Guvernului m. 99/2006 privind instituţiile de credit si adecvarea capitalului si Legii notarilor publici şi  activităţii  notariale nr.36/1995, cu modificările si completările ulterioare.

La data  de 31  iulie 2009 s-a încheiat contractul de  autentificat sub nr. 174 la BNP G G, între L B  SA , în calitate de creditor şi SC A  2002 T E  SRL în calitate  de  nou debitor. Obiectul  acestui  contract  îl constituie  înlocuirea  debitorului  SC  E F SRL  cu noul  debitor  SC  A 2002 T E  SRL, iar potrivit art.  16, „ prezentul contract de novaţie  are  valoare de act adiţional  nr.3  la contractul  de credit  nr.1684SM încheiat  în data  de 20.12.2007”.

Reclamanta  solicită să se observe  că  toate cele trei contracte sunt semnate nu numai de creditor, debitor, ci si de N T in calitate de asociat unic- administrator  al  împrumutatului  SC E F  SRL. 

Reclamanta mai arată că ulterior a aflat ca societatea nu este solvabilă, dar verificarea  solvabilităţii debitorului cădea  în sarcina creditorului, respectiv a băncii. În cazul în care s-ar fi cunoscut  situaţia reală  a debitorului, respectiv  a garantului  avalist , nu ar fi  garantat împrumutul, nu ar fi încheiat  acel contract de  garanţie imobiliară.

Reclamanta solicită suspendarea efectelor titlurilor executorii, contractul de credit nr.1684SM/20.12.2007, contractul de garanţie reala imobiliara autentificat sub nr.942/20.12.2007 de către BNP G G, contractul de novaţie autentificat sub nr. 174/31.07.2009 la BNP G G, deoarece a fost  începută executarea, astfel cum reiese din somaţia 10799/CEB, anexata la prezenta.

Potrivit, disp. art. 581  C.p.c. alin. 1: "instanţa va putea sa ordone masuri vremelnice  in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Aşa cum rezulta  din art.581 alin. 1 C.p.c., prin urgenţă se urmăreşte  păstrarea  unui drept  care s-ar păgubi  prin întârziere .

Astfel prin prezenta acţiune reclamanta arată că urmăreşte  păstrarea dreptului  său de proprietate asupra apartamentului din Bucureşti,  drept căruia  i s-ar  aduce  atingere  prin  executarea  contractelor, părţile  convenind  prin  cele  trei contracte, ca acestea sunt titluri executorii. Dacă  s-ar  pune  în executare  contractele, s-ar  produce  un prejudiciu  reclamantei  care nu s-ar putea  repara.

 A  doua condiţie  de admisibilitate  este ca măsură  ordonanţa  de instanţă  să fie  vremelnicia, deci  pe cale  ordonanţei  preşedinţiale  nu pot fi luate  măsuri  definitive, care  să rezolve  în fond  litigiului  dintre  părţi.

Cea de-a treia condiţie de admisibilitate a ordonanţei este  neprejudecarea fondului, condiţia aceasta decurge  din  cealaltă  condiţie  referitoare  la caracterul  vremelnic  al măsurii.

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 30 lei taxă judiciară de timbru conform art. 3 alin.1 lit.b din legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru şi cu 0,90 lei timbru judiciar potrivit art. 3 al. 1 teza 1 din OG. 32/1995 privind timbrul judiciar.

În dovedirea cererii  au fost depuse înscrisuri:  certificat de grefă,  acte medicale, acte  de stare civilă,  dovada achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar, contract de garanţie  reală imobiliară, încheierea de autentificare nr.942/20.12.2007, contract de credit nr. 1684SM/20.12.2007, acte adiţionale  la contractul de credit, contract de novaţie .

Pârâta  L  B SA  a depus întâmpinare  solicitând respingerea cererii, invocând excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi inadmisibilitatea  introducerii  cererii  în temeiul art. 581 C.p.c.

Prin cererea formulată contestatoarea solicită suspendarea efectelor titlurilor executorii, acest capăt de cerere echivalează cu cererea de suspendare provizorie a executării silite.

Se poate observa că urgenţa măsurii solicitate este justificată de reclamantă prin faptul că s-a demarat executarea silită a acestor titluri executorii.

Întrucât procedura executării silite şi, implicit, cea a contestaţiei la executare şi a suspendării executării silite, sunt reglementate de norme speciale (Cartea a V-a din Codul de procedură civilă), suspendarea executării silite se poate face numai în temeiul normelor speciale, în concluzie, se consideră inadmisibilă cererea formulată în temeiul normelor generale, în speţă art.581 Cod procedură civilă, în speţă suspendarea executării silite se poate solicita numai în condiţiile impuse de normele speciale. Cerere de suspendare provizorie a executării silite se judecă de instanţa de executare, respectiv de către Judecătorie, iar în aceste condiţii Tribunalul Bucureşti nu are competenţa materială pentru a judeca această cerere.

În baze celor arătate mai sus, se consideră oportun ca reclamanta să-şi precizeze cererea şi să indice temeiul de drept pe care îşi întemeiază cererea, în limitele impuse de art. 132 alin. 1) Cod procedură civilă.

 În motivare  se arată că, între pârâta L B SA - Sucursala Ştefan cel Mare, în calitate de creditor, pe de o parte şi SC E F SRL, în calitate de împrumutat, dl. N T, în calitate de garant şi dna. K M, în  calitate de garant pe de altă parte s-a încheiat contractul de credit nr.1684SM/21.12.2007, prin care s-a acordat împrumutatului un credit în cuantum de 300.000 lei.

Prin contractul de novaţie încheiat între subscrisa şi SC A 2002 T E SRL, dl.N T şi dna. K M, autentificat sub nr.174/31.07.2009 s-a schimbat debitorul din Contractul de credit susmenţionat, noul debitor fiind SC A 2002 T E SRL. Prin acest contract, garantul ipotecar K M şi-a păstrat această calitate semnând contractul în faţa notarului public.

Întrucât împrumutatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată asumate prin Contractul de credit, pârâta  a declarat scadenţa anticipată a întregului credit şi a iniţiat procedura de executare silită pentru valorificarea garanţiilor creditului.

Cererea formulată de reclamantă este neîntemeiată în întregul său, în temeiul art. 1169 Cod Civil: "Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească."

Reclamanta nu neagă faptul că a semnat contractul de credit, contractul de garanţie reală imobiliară şi contractul de novaţie.

Reclamanta susţine că la semnarea acestor contracte, consimţământul său a fost viciat prin dol, fără însă a face vreo dovadă a acestui fapt, de altfel, reclamanta nu dovedeşte niciunul din aspectele învederate prin cerere.

În acest sens, reclamanta susţine că SC A 2002 T E SRL nu este solvabilă, fără însă a face dovada că aceasta ar fi sub incidenţa procedurii insolvenţei.

Pe de altă parte pârâta nu a oferit reclamantei nicio garanţie cu privire la solvabilitatea acestei societăţi, din contră, reclamanta, prin contractul de garanţie reală imobiliară autentificat sub nr. 942/20.12.2007 a oferit pârâtei garanţii că această societate îşi va îndeplini obligaţiile contractuale fată de pârâtă.

Condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale nu sunt întrunite.

Reclamanta solicită suspendarea efectelor contractelor susmenţionate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în constatare ce face obiectul dosarului nr.1646/3/2011, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti. Acţiunea în constatare are caracter subsidiar şi nu poate fi formulată dacă reclamantul are posibilitatea unei acţiuni în realizarea dreptului. Reclamanta are la dispoziţie calea contestaţiei la executare, pe care de altfel a şi formulat-o, iar în conformitate cu art. 399 alin. 3) Cod procedură civilă, în cadrul contestaţiei la executare se pot formula şi apărări de fond împotriva titlurilor executorii ce nu sunt emise de o instanţă de judecată

În aceste condiţii acţiunea formulată pentru a asigura vremelnicia cererii este doar o formalitate menită să acopere acest aspect. Se consideră că nu este respectat caracterul vremelnic atâta timp cât cererea formulată este evident inadmisibilă.

Contractele a căror efecte se cer suspendate au fost semnate cu foarte mult timp înainte de introducerea acestei cereri, iar invocarea dolului ca viciu de consimţământ la momentul semnării contractelor infirmă urgenţa.

Pe de altă parte urgenţa măsurii solicitate, justificate prin începerea executării silite trebuie analizată în cadrul legal stabilit de normele speciale privind executarea silită. Legiuitorul a prevăzut o cale specială pentru suspendarea executării silite, urmărind să apere creditorul de eventualele prejudicii cauzate prin această măsură, instituind obligativitatea debitorului de a depune o cauţiune în acest sens. Prin formularea cererii, în baza  art. 581 C.p.c., reclamanta  urmăreşte  să ocolească  aceste  norme  speciale, încălcând  principiul  specialia  generalibus  derogant.

Pârâta  arată că prin  această cerere  se prejudiciază fondul cauzei . Reclamanta  invocă  dolul ca viciu  de consimţământ  la momentul semnării  contractelor  pentru a justifica  necesitatea suspendării  efectelor  titlurilor  executorii. Admiţându-se  susţinerile  reclamantei, fondul va fi prejudiciat  întrucât nu poate fi vorba  de un dol aparent.

În drept, au fost invocate disp. art.115, 399, 403 C.p.c., art.1169 cod civil.

La solicitarea partilor a fost administrata proba cu inscrisuri, aceastea depunand la dosar in fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul actele considerate de le a fi utile in dezlegarea pricinii.

În şedinţa publică din data de 09.02.2011 a fost pusă în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, excepţie invocată de pârâta L B, prin întâmpinare, şi asupra căreia reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct.1 lit.a C.pr.civ. „Tribunalele judecă:

1. în primă instanţă:

a) procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani”.

Analizând cererea de chemare în judecată se poate constata că reclamanta a solicitat suspendarea executării unor contracte, în considerarea încheierii acestor acte juridice între ea şi societatea pârâtă, cerere ce trebuie a fi judecată potrivit legii şi regulilor comerciale, de instanţa competentă, respectiv, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a Comercială, fiind vorba despre o cerere neevaluabilă în bani, cerere în care nu se pun în discuţie probleme ce ţin de procedura executării, procedură la care face referire societatea pârâtă.

Faţă de cele reţinute anterior, instanţa  în baza dispoziţiilor art. 158 cu referire la art. 2 al. 1 pct. 1 lit. a C.proc.civ. va respinge excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, excepţie invocată de pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Analizând condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale prin prisma dispoziţiilor art.581 C.proc.civ., instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a formulat cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale motivat de faptul ca cele trei contracte încheiate cu societatea bancară, respectiv, contractul de credit nr.1684SM/20.12.2007, contractul de garanţie  reală  imobiliară  autentificat  sub nr. 942/20.12.2007 de către BNP  G  G, contractul de novaţie autentificat  sub nr.174/31.07.2009 la BNP au fost încheiate cu vicierea consimţământului ei, deoarece, fără maşinaţiunile reprezentanţilor băncii şi a SC E F SRL nu ar fi semnat contractele şi actele adiţionale la acestea. Mai motivează reclamanta că a formulat prezenta acţiune pentru a-şi păstra un drept ce s-ar păgubi prin întârziere, respectiv, dreptul său de proprietate asupra apartamentului adus ca si garanţie.

Potrivit dispoziţiilor art.581 C.proc.civ., prin ordonanţă preşedinţială se pot lua  măsuri provizorii, grabnice, cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cu alte cuvinte, pe lângă condiţiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială trebuie îndeplinite, cumulativ, încă trei condiţii. Două condiţii sunt prevăzute expres de text: urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii,  iar a treia rezultă din caracterul provizoriu al măsurii, şi anume neprejudecarea fondului, în analiza aparenţei de drept pe care instanţa o realizează în procedura de urgenţă pentru soluţionarea unei astfel de cereri.

Aşadar, condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale se analizază nu doar din perspectiva formală a condiţiilor art.581 C.proc.civ. ci şi din perspectiva consecinţelor pe care o astfel de măsură, provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părţilor implicate în proces. Chiar daca în această procedură nu se recunoaşte sau nu se confirmă un drept cu autoritate de lucru judecat, prin măsurile dispuse se intervine radical în raportul juridic de drept privat.

Altfel spus, măsurile provizorii întemeiate pe dispoziţiile art.581 C.proc.civ. trebuie să se înscrie în limita unor măsuri conservatorii. Ori de câte ori efectele unei astfel de măsuri provizorii afectează substanţa dreptului celeilalte părţi, măsura u poate fi dispusă.

Daca in privinta conditiei referitoare la vremelnicie, constatam ca reclamanta a reusit sa probeze indeplinirea ei(masura suspendării fiind solicitata pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr.1646/3/2011 inregistrat pe rolul acesei sectii, a se vedea fila 7 dosar) , nu aceeasi situatie se regaseste si in privinta conditiilor referitoare la urgenta si neprejudecarea fondului cauzei.

Cu privire la cerinţa urgenţei măsurii, textul art. 581 C. proc. civ. enumeră cazurile grabnice în care se poate solicita pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale.

Astfel, în ceea ce priveşte îndeplinirea conditiei referitoare la urgenţa instanţa reţine faptul că reclamanta nu a făcut dovada urgenţei măsurii solicitate în sensul dispoziţiilor art.1169 C.civ., deşi aceasta a motivat cererea pe ideea prevenirii unei pagube iminente si iremediabile ce s-ar putea produce prin faptul că poate pierde dreptul de proprietate asupra apartamentului său, având în vedere că pârâta a pornit executarea silită. Apreciem că începerea procedurii executării silite împotriva reclamantei nu este suficientă pentru a justifica urgenţa la care face referire art.581 C.civ., având în vedere că legiuitorul a prevăzut o cale specială pentru suspendarea executării silite, urmărind să apere creditorul de eventualele prejudicii cauzate prin această măsură, reclamanta putând apela la această procedură în faţa instanţei de executare, instanţă care poate analiza inclusiv cele trei titluri executorii ce formează obiectul prezentei cauze. Împrejurarea învederată de reclamantă, şi anume că i-a fost pus în vedere să achite o cauţiune foarte mare faţă de posibilităţile ei financiare, nu este suficientă pentru a proba urgenţa prevăzută de art.581 C.proc.civ., având în vedere că aceasta avea posibilitatea formulării unei cereri în baza dispoziţiilor OUG nr. 51/2008 (constatăm că deşi în cuprinsul OUG nr. 51/2008 nu se menţioneaza expres posibilitatea de acorda facilitaţi la plata cauţiunii, în formularul anexa, referitor la acordarea asitenţei juridice în alt stat membru al Uniunii Europene, este menţionata şi cauţiunea, de unde se poate deduce ca legiuitorul a avut în vedere şi cauţiunea.

In plus, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sesizata în cauza Iosif şi alţii împotriva României, a constatat încalcarea art. 6 alin 1 din Convenţie ca urmare a respingerii unei contestaţii la executare pentru neplata cauţiunii (a se vedea Hotarârea din 20 decembrie 2007, publicata în M.Of. nr. 561/2008).

Şi în ceea ce priveşte condiţia referitoare la neprejudecarea fondului Tribunalul constată că nu este îndeplinită, în condiţiile în care aceasta supune analizei modul în care raporturile contractuale dintre părţi se desfasoara.

Astfel, analizarea acestui motiv, în raport de înscrisurile depuse, în procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale ar aduce atingere fondului, respectiv acţiunii introduse pe calea dreptului comun(actiune in constatare), motiv pentru care, ar fi încălcată condiţia neprejudecării fondului impusă de procedura specială prevăzută de dispoziţiile art.581 C.proc.civ.

Chiar dacă în soluţionarea unei cereri pe cale de ordonanţă preşedinţială instanţa trebuie să cerceteze aparenţa dreptului, în speţă aceasta duce la aceeaşi soluţie de respingere în condiţiile în care ar trebui să analizeze modalitatea în care contractele au fost  încheiate fapt ce ar echivala cu o adevărată judecare în fond a pricinii.

Altfel spus, afirmarea drepturilor reclamantei facute prin petitul actiunii ar determina transformarea acesteia intr-o veritabila actiune de drept comun, aspect ce excede obiectului prezentei cauze, în condiţiile în care instanţa nu se poate pronunţa asupra modului de încheiere a contractului sub aspect îndeplinirii formal, căci o asemenea cercetare este rezervată numai judecăţii în fond.

În raport de cele reţinute anterior, Tribunalul reţine faptul că reclamanţii nu au făcut dovada întrunirii cumulative a celor trei condiţii prevăzute de procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, şi, prin urmare, in baza dispozitiilor art.1169 C.civ. va respinge cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de  reclamanta K M, în contradictoriu cu pârâţii SC L B SA, SC L B SA – Sucursala Ştefan cel Mare, SC A 2002 T E SRL,  şi N T, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge  excepţia  necompetenţei materiale  a acestei instanţe, invocată de pârâtă  prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de  reclamanta K M, cu  domiciliul în  Bucureşti  în contradictoriu cu pârâţii SC L B SA, cu sediul în Bucureşti, SC L B SA – Sucursala Ştefan cel Mare cu sediul în Bucureşti,  SC A 2002 T E SRL,  cu sediul în  Bucureşti şi N T, cu domiciliul în  Bucureşti, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs  în termen de 5 zile  de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 februarie 2011.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Judecător Mădălina Afrăsinie Ilonka Tănase

Domenii speta

Spete similare