Drepturi banesti

DOSAR NR.45054 /3/2009

ROMÂNIA TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A VIII-A

CONFLICTE DE MUNCĂ SI

ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢĂ CIVILĂ NR. 2404

ŞEDINŢA PUBLICA DE LA DATA DE 14.03.2011

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTEDRAGU MIHAELA

ASISTENT JUDICIARTALOI ELENA MĂRIA

ASISTENT JUDICIAR STAN ANGELICA

GREFIERVOICA MĂRIA

Pe rol soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamantul L.D.in contradictoriu cu parata SC A.T. SRL, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă părţile, prin avocat si martorii B.M. si T.C.V..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Potrivit dispoziţiilor prev. de art. 193 C.pr.civ. s-au audiat martorii prezenţi, sub prestare de jurământ, ale căror depoziţii au fost consemnate si ataşate la dosar.

Nefiind alte probe de administrat sau excepţii de invocat, tribunalul acordă părţilor prezente cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamanta personal, având cuvântul, solicita admiterea acţiunii, sa se constate vechimea in munca a reclamantului incepand cu data de 01.10. 1996 si pana la data de 01.02.2009, obligarea angajatorului sa inregistreze si sa plătească către bugetul de stat toate obligaţiile aferente contractul de munca, contract desfăşurat in mod continuu din data de 01.10.1996 si pana la data de 01.02.2009, obligaţii neachite pentru perioadele: 01.10.1996-01.05.1998, 01.03.1999-01.08.2000 si 01.03.2001- 01.04.2003 (inclusiv asigurările sociale necesare pentru calcularea in viitor a pensiei reclamantului). Obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale cuvenite ¦pentru luna decembrie 2008, in cuantum de 600 de lei. Obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

1

Parata prin avocat, având cuvântul, pune concluzii de respingere a acţiunii ca nefondata având in vedere faptul ca reclamantului i-au fost plătite toate drepturile de plata cuvenite pentru perioadele in care a prestat munca in favoarea subscrisei cu achitarea corespunzătoare a impozitului pe venit pentru sumele incasate in baza convenţiei civile, respective cu achitarea obligaţiilor către bugetul de stat pentru sumele incasate cu titlu de drepturi salariale in baza contractelor individuale de munca.

In ceea ce priveşte punctul 3 al cererii de chemare in judecata arata ca i-au fost plătite reclaamntului drepturile salariale in cuantum de 509 lei astfel cum rezulta din statul de plata semnat de petent si anexat prezentei.

De asemenea, precizează ca salariul de baza brut aferent lunii decembrie a anului 2008 a fost in cuatnum de 660 lei, după deducerea tuturor obligaţiilor către bugetul de stat, rezultând un salariu net de 509 lei.

Pe cale de consecinţa, pretenţia este nefondata, subscrisa indeplinindu-se obligaţia de plata a salariului aferent lunii decembrie a anului 2008, la termen si in cuantumul datorat. Solicita plata cheltuielilor de judecata.

Tribunalul reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra acţiunii civile de fata constata următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia A

VIII-A Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr.45054/3/2009 reclamantul L.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta  angajator S.C. A.T. S.R.L pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei angajator la considerarea/recunoaşterea muncii prestate de către mine în perioadele 01.10.1996 - 01.05.1998; 01.03.1999 - 01.08.2000 şi 01.03.2001 - 01.04.2003, perioadenemenţionateîncarnetulde

muncă;  obligarea pârâtei angajator la înregistrarea şi plata către bugetul de stat a tuturor obligaţiilor aferente contractului de muncă (inclusiv cotele de contribuţii de asigurări sociale, necesare pentru calcularea în viitor a pensiei subsemnatului), contract desfăşurat în mod continuu din data de 01.10.1996 şi până la data de 01.02.2009, obligaţii neachitate pentru perioadele: 01.10.1996 -01.05.1998; 01.03.1999 - 01.08.2000 şi 01.03.2001 -01.04.2003; obligarea pârâtei angajator la plata retribuţiei salariale pentru luna decembrie 2008 în valoare de 600 lei; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2

In motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a aflat în raporturi juridice de muncă cu pârâta angajator pe tot parcursul perioadei 01.10.1996 -01.02.2009, exercitându-mi atribuţiile de serviciu în mod regulamentar şi neîntrerupt, îndeplinind funcţia de agent de reclamă publicitară. Odată cu încetarea contractului de muncă la data de 01,02.2009, urmare a demisiei depuse de mine, mi-a fost restituit carnetul de muncă, identificat prin seria Bf nr. 0457151, predat angajatorului la data începerii raporturilor de muncă, respectiv 01.10.1996. După analizarea înregistrărilor din carnetul de muncă a constatat că lipsesc perioade importante din vechimea sa în muncă prestată angajatorului S.C. A.T.S.R.L. şi anume: 01.10.1996 -01.05.1998; 01.03.1999 - 01.08.2000 şi 01.03.2001 - 01.04.2003.

S-a mai arătat ca a luat cunoştinţă despre existenţa acestor întreruperi doar la momentul ridicării carnetului de muncă de la sediul angajatorului, la încetarea raporturilor de muncă.

Astfel, deşi în perioada 01.10.1996 - 01.02.2009, în mod efectiv nu a intervenit nici o modificare ce ar putea avea un impact asupra raportului juridic de muncă în care m-am aflat alături de angajator, totuşi în carnetul de muncă sunt omise anumite menţiuni sau sunt consemnate întreruperi ale raporturilor de muncă, cum ar fi: înregistrarea perioadei de muncă prestată de la data de 01.10.1996 până la data de 01.05.1998 lipseşte şi este menţionat doar contractul de muncă nr. 1604/05.05.1998 având data de începere a raporturilor de muncă de 01.05.1998; la data de 01.03.1999, contractul nr. 1604/05.05.1998 apare ca fiind desfăcut prin Decizia nr. 3 (aşa cum rezultă din pagina 17 din cartea de muncă), decizie ce nu mi-a fost comunicată, subsemnatul prestând în continuare servicii către angajator; la data 01.08.2000 este încheiat contractul de muncă nr. 2491 pe o perioadă nedeterminată, contract care este desfăcut la data de 01.03.2001 prin Decizia nr. 3 (aşa cum rezultă din pagina 18 din cartea de muncă) decizie ce nu i-a fost comunicată, deşi a prestat servicii către angajator; la data de 01.04.2003 este încheiat contractul individual de muncă nr. 1829 (din 1996 pana la data 01.04.2003 prestând servicii neîntrerupte către angajator) pentru o perioadă nedeterminată, contract care este desfăcut prin Decizia nr. 6/02.02.2009, luată ca urmare a cererii de demisie nr. 14/13.01.2009.

Reclamantul a mai arătat ca, in mod cert, contractul de muncă a existat, prestând munca în mod continuu şi încasând retribuţiile salariale în toată această perioadă; menţiunile privind încetarea raporturilor de muncă efectuate în carnetul de muncă nu au niciun suport legal; şi mai mult decât atât, nu a avut cunoştinţă sub nici o formă în ce priveşte existenţa modificărilor survenite ori a schimbărilor de funcţii.

5

3

Referitor la capătul de cerere privind plata retribuţiei salariale pentru luna decembrie 2008, reclamantul a precizat ca i-a fost plătită doar suma de 50 lei din totalul de 650 lei, cu explicaţia că trebuie făcute verificări în privinţa contractelor încheiate cu clienţii, urmând promisiuni şi amânări ce l-au determinat să demisionez pe data de 01.02.2009; s-a mai învederat că nici | după această dată nu i-au fost plătite drepturile salariale pentru luna decembrie 2008.

In drept, reclamantul si-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10 din 25 noiembrie 1972 (Codul muncii al Republicii Socialiste România), Decretului nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă şi ale Legii nr. 53 din 24 ianuarie 2003 (Codul muncii).

La data de 02.04.2010 pârâta S.C. A.T. S.R.L a depus întâmpinare la cererea de chemare in judecata formulata de L.D., prin care invoca excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Bucureşti in soluţionarea capetelor 1 si 2 ale cererii de chemare in judecata si excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pe capătul 1 si 2 al cererii de chemare in judecata.

In subsidiar s-a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate având in vede faptul ca reclamantului i-au fost plătite toate drepturile de plata cuvenite pentru perioadele in care a prestat munca in favoarea subscrisei cu achitarea corespunzătoare a impozitului pe venit pentru sumele încasate in baza convenţiei civile, respectiv cu achitarea obligaţiilor către bugetul de stat pentru sumele încasate cu titlu de drepturi salariale in baza contractelor individuale de munca.

In ceea ce priveşte punctul 3 al cererii de chemare in judecata, parata a învederat faptul ca i-au fost plătite reclamanului drepturile salariale in cuantum de 509 lei astfel cum rezulta din statul de plata semnat de petent si anexat prezentei, având in vedere ca salariul de baza lunar brut aferent lunii decembrie a anului 2008 a fost in cuantum de 660 lei, după deducerea tuturor obligaţiilor către bugetul de stat, rezultând un salariu net de 509 lei.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115, art. 2 pct. 1 lit. c din Codul de procedura civila, art. 948 alin. 1, art. 969 din Codul civil, dispoziţiile Codul Muncii, dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca şi pe cele din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca. In probatiune ambele parti au solicitat administrarea probei cu înscrisuri si proba testimoniala, probe care au fost încuviinţate si administate de către instanţa de judecata.

In ceea ce priveşte excepţiile invocate de către parata prin întâmpinarea depusa la dosar, instanţa s-a pronunţat prin încheierea de şedinţa de la data de 13.09.2010, respingând ca neîntemeiate excepţiile

4

formulate astfel ca, instanţa nu va mai reitera aspectele care au stat la baza acestei soluţii.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Conform inscrierilor din carnetul de munca seria BF nr. 0457151 care sunt corecte si corespund realităţii, reclamantul a încheiat contractul individual de munca nr. 1604/05.05.1998 cu S.C. A.T. SRL. in baza căruia reclamantul si-a început activitatea cu data de 01.05.1998.

La data de 01.03.1999, reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de munca in temeiul art. 129 din Codul Muncii.

Ulterior, reclamantul a fost reangajat de parata in baza unui nou contract individual de munca nr. 2491/01.08.2000, in baza căruia reclamantul si-a început activitatea cu data de 01.08.2000.

La data de 01.03.2001, reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de munca in temeiul art. 130 alin. (1) litera a din Codul Muncii.

In temeiul art. 12 alin. 1 din Codul Muncii, reclamantul a fost reangajat de parata in baza unui nou contract individual de munca nr. 1829/21.04.2003, începând cu data deO 1.04.2003, având funcţia de agent reclama publicitara cu un saliu de baza brut de 3.125.687 ROL. Prin actul adiţional nr. 1/04.04.2005 (nr. de ieşire 29/04.04.2005) la contractul individual de munca, salariul de baza lunar brut a fost modificat la suma de 5.885.000 ROL, respectiv suma de 589 RON. Prin actul adiţional nr. 2/01.07.2005 (nr. de ieşire 62/01.07.2005) la contractul individual de munca, salariul de baza lunar brut a fost modificat la suma de 660 RON. Prin decizia nr. 5 din 14.01.2009, inregistata la I.T.M. Bucureştii la data de 15.01.2009, salariul de baza lunar brut a fost modificat la suma de 720 RON.

La data de 01.02.2009, contractul individual de munca a încetat in temeiul art. 79 alin. 1 din Codul Muncii fiind emisa Decizia nr. 6 din 02.02.2009, înregistrata la I.T.M. la data de 02.02.2003.

In perioadele pentru care reclamantul solicita sa-i fie recunoscuta munca prestata si plata contribuţiilor către bugetul de stat, respectiv perioadele cuprinse intre 01.10.1996- 01.05.1998, 01.03.1999 - 01.08.2000 si 01.03.2001 - 01.04.2003, acesta nu a fost angajat al paratei cu contract individual de munca si neprestând munca pentru aceasta, cu excepţia perioadelor indicate pentru care au fost achitate onorarii in baza convenţiei civile.

Instanţa nu va retine apărările reclamantului in sensul ca prestat activitate pentru parata, in virtutea contractului de munca, având in vedere ca din probele administrate in cauza rezulta ca in perioadele ce exced

5

contractelor individuale de munca acesta a prestat activitate in baza unor convenţii civile, iar declaraţiile martorei Badea nu se coroborează cu niciun alt mijloc de proba administrat in cauza.

Astfel ca, instanţa retine ca potrivit dispoziţiilor art. 154 alin.l si art. 156 Codul Muncii care stabilesc ca salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca si se plăteşte inaintea oricăror obligaţii băneşti ale angajatorului, iar pe de alta parte, conform art. 163 alin.l Codul muncii plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plaţii către salariatul indreptatit.

De asemenea, instanţa constata ca parata a depus copii ale statelor de plata din care rezulta ca au fost plătite toate drepturile de plata cuvenite pentru perioadele in care a prestat munca in favoarea acesteia cu achitarea corespunzătoare a impozitului pe venit pentru sumele incasate in baza convenţiei civile, respectiv cu achitarea obligaţiilor către bugetul de stat pentru sumele incasate cu titlu de drepturi salariale in baza contractelor individuale de munca.

In ceea ce priveşte punctul 3 al cererii de chemare in judecata, instanţa retine ca parata i plătit reclamanului drepturile salariale in cuantum de 509 lei astfel cum rezulta din statul de plata semnat de reclamnat, având in vedere ca salariul de baza lunar brut aferent lunii decembrie a anului 2008 a fost in cuantum de 660 lei, după deducerea tuturor obligaţiilor către bugetul de stat, rezultând un salariu net de 509 lei.

Concluzia este ca in mod corect perioada indicata de reclamant nu a fost menţionata in carnetul de munca intrucat munca prestata s-a făcut in baza unei convenţii civile si nu in baza unui contract individual de munca si ca pentru aceasta perioada nu se poate pretinde si obţine recunoaşterea existentei unor raporturi de munca guvernate de Codul muncii si in consecinţa nefîind raporturi de munca, pentru serviciile prestate nu se datorează decât impozit pe venit si nu obligaţiile către bugetul de stat, ca in cazul drepturilor salariale, iar perioadele in care au fost prestate aceste servicii nu pot fi inscrise in carnetul de munca nefacand obiectul inscrierilor permise de Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca.

Fata de considerentele de mai sus, atât in fapt cat si in drept, instanţa constata ca acţiunea formulata de către reclamant este neintemeiata urmând a fi respinsa.

Vazand si dispoziţiile art. 274 C. Pr. Civ., reclamantul va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata către partea adversa, cheltuieli constând in onorariu de avocat, potrivit adeverinţei aflate la dosar.

6

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulata de reclamantul L.D. in contradictoriu cu parata SC A.T. SRLca neintemeiata.

Obliga reclamantul la plata către parata a sumei de 2380 lei cheltuieli

de judecata.

Cu recurs in 10 zile de la comunicare. Pronunţata in şedinţa publica, azi 14.03.2011.

PRESEDINTE, ASISTENT JUDICIAR,  ASISTENT JUDICIAR,  GREFIER

7

Domenii speta

Spete similare