Termenul de depunere a actelor doveditoare prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001. Natura juridică.

Termenul de depunere a actelor doveditoare prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001. Natura juridică.

Legea nr. 10/2001 – art. 23

Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 – republicată „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării”.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că termenul de depunere a actelor doveditoare „până la data soluţionării notificării” (iniţial, de 18 luni de la intrarea în vigoare a legii, prelungit apoi până la 01.07.2003) este unul de recomandare, iar nu de decădere, astfel încât în faţa instanţei investite cu soluţionarea contestaţiei pot fi depuse asemenea acte.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă  nr. 219 din 12 aprilie 2007

Prin sentinţa civilă nr. 3324 din 13 decembrie 2006, Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de reclamantul S.E. în contradictoriu cu pârâtul Primarul M.T. şi, în consecinţă, a anulat Dispoziţia nr. 977/23.03.2005 emisă de pârât.

Prin aceeaşi sentinţă a obligat pe pârât să statueze asupra notificării nr. 135/31.05.2001 remisă unităţii deţinătoare, respectiv să emită o nouă dispoziţie în coordonatele art. 10, 20 şi 26 din Legea nr. 10/2001, prin care, constatând că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului, să dispună restituirea în natură apartamentelor libere şi să propună despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru  cele înstrăinate în condiţiile Legii nr. 112/1995.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că prin Dispoziţia nr. 977/23.03.2005 emisă de pârât a fost respinsă notificarea reclamantului, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada calităţii de persoană şi a dreptului invocat, dosarul nefiind completat în termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, prelungit prin Legea nr. 289/27 iunie 2003 până la data de 1.07.2003.

Tribunalul a stabilit, de asemenea, că nu poate fi reţinută motivarea pârâtului, potrivit căreia termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 ar fi un termen de decădere, deoarece procedura prevăzută de lege cuprinde două etape, şi anume: una administrativă, necontencioasă, de soluţionare a cererilor referitoare la măsurile reparatorii, şi una jurisdicţională, care se desfăşoară în faţa instanţei de judecată şi care urmează regulile procesului, în sensul că trebuie să asigure respectarea caracterului contradictoriu al dezbaterilor şi a posibilităţii părţilor de a formula în faţa instanţelor civile apărări şi susţineri menite să le conducă la satisfacerea drepturilor subiective.

În fine, prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada calităţii de moştenitor după foştii proprietari tabulari, prin actele de stare civilă şi Sentinţa civilă nr. 210/2006.

Prin apelul declarat în cauză, pârâtul Primarul Municipiului T. a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii, arătând că, deşi i s-a pus în vedere, reclamantul nu a completat dosarul administrativ cu actele doveditoare până la 01.07.2003, iar prima instanţă a interpretat greşit art. 23 din Legea nr. 10/2001, reţinând că termenul prevăzut de acest text de lege este unul de recomandare şi nu de decădere.

Prin Decizia civilă nr. 219 din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul pârâtului, reţinând că prima instanţă a apreciat corect că în mod greşit a fost respinsă notificarea reclamantului şi că se impune anularea dispoziţiei contestate cu obligarea pârâtului de a emite o nouă dispoziţie în coordonatele art. 10, 20 şi 26 din Legea nr. 10/2001, întrucât, a accepta teza pârâtului apelant, potrivit căreia nu mai pot fi aduse probe în faţa instanţei investite cu soluţionarea contestaţiei, înseamnă a goli de conţinut procesul civil.

Cu alte cuvinte, Curtea a apreciat că susţinerile pârâtului, conform cărora termenul de depunere a actelor doveditoare este unul de decădere, iar nu de recomandare, nu pot fi reţinute, întrucât legea nu a prevăzut şi o sancţiune de pierdere a dreptului subiectiv, ca în cazul nedepunerii în termen a notificării, prevăzut de art. 22 din lege.

Pe de altă parte, a reţinut că teza susţinută de pârât ar duce la încălcarea principiilor nemijlocirii şi al contradictorialităţii, care caracterizează procesul civil, precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care consacră principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Domenii speta

Spete similare