Legea nr.272/2004. Competenţa materială

Decizie 141 din 28.11.2006


Legea nr.272/2004. Competenţa materială. Cerere de ordonanţă preşedinţială având ca obiect predarea  minorului.

Potrivit art. 581 al 2 Cod procedură civilă cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Atunci când prin cererea de ordonanţă preşedinţială se solicită predarea unui copil motivându-se că în favoarea reclamantului s-a instituit măsura plasamentului copilului printr-o hotărâre judecătorească ce nu este irevocabilă, competenţa de soluţionare a cererii în primă instanţă aparţine tribunalului şi nu judecătoriei, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 581 al,2 Cod procedură penală  raportat la art.103 Codul Familiei.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Decizia civilă nr.141/28 noiembrie 2006

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1311/ 1 noiembrie 2006 Tribunalul Sibiu şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială  formulată de U. A.  în contradictoriu cu  T. I. I.  în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reţinut că prin dispoziţiile art. 124 din Legea 272/2004 sunt date în competenţa  tribunalului cauzele privind stabilirea măsurilor de protecţie specială prevăzute de  acest act normativ precum şi  că cererea de faţă nu se încadrează în dispoziţiile art. 94 din Legea 272/2004.

S-a mai reţinut că aceste norme sunt  norme de procedură fiind de strictă interpretare, astfel că  prezentei cereri îi sunt aplicabile normele  dreptului comun, respectiv art. 581 Cod procedură  civilă. În atare situaţie competenţa cererii de ordonanţă preşedinţială  revine instanţei competente să judece fondul  dreptului.

În continuare s-a apreciat  că fondul dreptului nu îl reprezintă luarea unei măsuri de protecţie specială  care deja a fost dispusă  ci aptitudinea reclamantei de a reclama predarea  minorei de la orice persoană  care o deţine fără drept.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs  reclamanta solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate şi stabilirea instanţei competente, respectiv Tribunalul Sibiu.

Prin decizia civilă nr. 141/28 noiembrie 2006 Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauzele cu minori şi de familie pronunţată în dosar nr. 3319/57/2006 a admis recursul, a casat sentinţa civilă atacată cu trimiterea cauzei spre  soluţionare Tribunalului Sibiu ca instanţă competentă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că în cauza dedusă judecăţii fondul dreptului  priveşte  punerea în executare a unei măsuri de protecţie  specială dispusă cu privire la minora I.T.A.-M. în conformitate cu dispoziţiile speciale  ale Legii 272/2004.

Astfel, titlul în temeiul căruia  s-a instituit măsura  de protecţie, respectiv măsura plasamentului minorei I.T.A.-M., îl constituie sentinţa civilă nr. 986/2006  pronunţată  de Tribunalul Sibiu – Secţia civilă şi a fost pronunţată în conformitate cu dispoziţiile art. 39 al.1, 60 al. 3, 61 al.2  şi 58 din Legea  272/2004.

În atare condiţii, Curtea  reţine că instanţa competenţă  să soluţioneze  prezenta  cerere de ordonanţă preşedinţială este Tribunalul fiind incidente dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 272/2004 şi nu art. 103 Codul Familiei raportat la art. 581  Cod procedură civilă.

Faţă de aceste considerente  şi potrivit  disp. art.  312 Cod procedură  civilă se va admite recursul, se va  casa sentinţa atacată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare  Tribunalului Sibiu ca instanţă competentă să soluţioneze  pe fond cauza.