Limitele caracterului devolutiv al apelului. Obligaţia instanţei de control judiciar de a analiza doar motivele invocate de titularul căii de atac, nu şi alte critici ce nu au fost susţinute de partea care ar fi avut interesul să le invoce.

Obligativitatea instanţei de apel de a se pronunţa doar asupra criticilor formulate de apelanţi derivă din limitarea caracterului devolutiv al apelului doar la motivele  invocate prin calea de atac care investeşte instanţa superioară, potrivit regulii de drept ”tantum devolutum, quantum iudicatum”, ca exigenţă a principiului disponibilităţii procesuale, aplicabil inclusiv în faţa instanţelor de control  judiciar.

Reclamanţii C. I., S. I. şi S. F. au chemat în judecată pe pârâţii F. T. şi B. E. pentru ca prin  sentinţa ce se va pronunţa, aceştia să fie obligaţi să demoleze un gard, să lase acestora în deplină proprietate o suprafaţă  de teren de 13,5 m.p., să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietăţile lor, să fie obligaţi pârâţii să închidă cele două ferestre  ale imobilului lor, cu vederea în curtea acestora, iar în caz de refuz să fie autorizaţi ei să execute lucrările menţionate pe cheltuiala pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în urmă cu aproximativ 2 ani, pârâţii au construit un gard zidit din cărămidă care le delimitează proprietatea, în lipsa şi fără consimţământul reclamanţilor, iar cu acea ocazie  au depăşit hotarul despărţitor şi au ocupat din terenul proprietatea acestora o fâşie de 13,5 m.p.

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.

Judecătoria Drobeta Tr. Severin, prin sentinţa civilă nr. 773 din 24 februarie 2006  a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului C.  I. şi a respins în fond acţiunea formulată de ceilalţi doi reclamanţi.

În considerentele sentinţei, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 4248/2004 a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, definitivă prin neapelare, s-a admis acţiunea reclamanţilor S. I. şi S. F. împotriva pârâtului C. I. şi s-a constatat încheiată între părţi convenţia de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Drobeta Tr. Severin, str. Dr. Saidac nr. 18, compus din teren în suprafaţă de 216 m.p., casa cu cinci  încăperi în suprafaţă de 87,10 m.p., cu bucătărie de vară şi WC – construcţie aflată pe teren.

Cât priveşte pe reclamantul C. I., instanţa a reţinut că acesta a vândut imobilul proprietatea sa situat în Tr. Severin, str. Dr. Saidac nr. 18, motiv pentru  nu mai are calitate procesuală activă, nici cererea în revendicare şi nici în petitul grăniţuirii şi  al obligaţiei de a face.

Instanţa a respins şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor să închidă cele două ferestre cu vederea în curtea reclamanţilor, în speţă nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 612 cod civil.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii S. I. şi S. F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât în mod greşit şi printr-o eronată interpretare a probelor, instanţa de fond le-a respins acţiunea, luând în considerare raportul de expertiză întocmit de expertul M.A., care a reţinut că lungimea terenului deţinut de intimaţii pârâţi este de 23,32 m. la latura de S – V, unde vecin este familia C., iar pe latura de N este de 23,43 m.p., fapt ce arată că suprafaţa totală a terenului  este mai mare decât cea evidenţiată în actele de dobândire.

Au solicitat, dat fiind caracterul devolutiv al apelului,  efectuarea unei noi expertize judiciare care să ţină cont de toate înscrisurile deţinute de părţi, care se coroborează cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, la cererea reclamanţilor.

Au susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor să închidă cele două ferestre cu vederea în curtea lor, în  motivare instanţa făcând referire doar la declaraţiile martorilor propuşi de pârâţi, care au reflectat doar  aprecieri personale, în contradicţie cu fotografiile de la dosar şi cu raportul de expertiză.

Au arătat că instanţa de fond a tratat cu superficialitate şi petitul privind grăniţuirea, bazându-se pe aceleaşi depoziţii de martori, fără a se avea în vedere probatoriile administrate de reclamanţi.

În cauză a fost efectuată o altă expertiză dispusă de instanţa de apel şi a fost depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciar.

Tribunalul Mehedinţi, prin decizia civilă nr. 541/A din 12 decembrie 2006, a admis apelul formulat de reclamanţii S. F. şi S. I. împotriva sentinţei civile nr.773 din 24 februarie 2006, pronunţată de Judecătoria Drobeta Tr. Severin.

A desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că în mod greşit s-a apreciat că reclamantul C.I. nu are calitate procesuală activă, din actele existente la dosar rezultând că acesta a înstrăinat cumpărătorilor S. I. şi S. F. doar o parte din terenul proprietatea sa, situat în Dr. Turnu Severin, str. Dr. Saidac, nr.18, în suprafaţă de 216 m.p., diferenţa până la 223,25 m.p. rămânând în patrimoniul său.

În aceste condiţii, reclamantul C.I. justifică calitatea procesuală activă şi interesul alături de ceilalţi reclamanţi în promovarea acţiunii de faţă.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 297,  alin.1, Cod pr. civilă, reţinându-se că în mod eronat cererea formulată de reclamantul C.I. a fost soluţionată în temeiul unei excepţii procesuale, fără a se analiza fondul raportului juridic.

Împotriva acestei deciziei civile, în termen legal, au declarat recurs pârâţii B. E. şi F. T., criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenţii pârâţi au  susţinut că reclamantul C.I. nu a formulat apel împotriva sentinţei pronunţate de Judecătorie, această cale de atac fiind promovată doar de ceilalţi doi reclamanţi, care nu au criticat respingerea acţiunii antecesorului lor cu titlu particular, astfel că instanţa de apel nu se putea considera investită cu un astfel de motiv ce apel.

Cu privire la fondul cauzei, recurenţii au arătat că probele administrate în cauză au evidenţiat că pârâţii nu ocupă teren din proprietatea reclamanţilor, şi că gardul despărţitor a fost renovat în urmă cu 15 ani, pe vechiul amplasament, cu acordul autorilor reclamanţilor, proprietari la acel moment.

Totodată, au arătat că pârâţii deţin faptic o suprafaţă de teren inferioară celei menţionate în actul de dobândire.

Au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în apel, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

În drept, şi-au întemeiat recursul pe prevederile art. 304, pct.9, Cod pr. civilă.

Recursul este fondat, şi se va admite, pentru următoarele considerente:

Acţiunea dedusă judecăţii având ca obiect revendicare imobiliară, grăniţuire şi obligaţie de a face, a fost promovată la Judecătoria Dr. Turnu Severin de reclamanţii C. I., S. I., şi S. F.

Prin sentinţa civilă nr. 773/24 februarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 9005/2005, prima instanţă a reţinut că reclamantul C.I. nu are calitate procesuală activă, acţiunea formulată fiind respinsă în temeiul acestei excepţii, iar acţiunea promovată de ceilalţi reclamanţi a fost respinsă pe fond.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel doar reclamanţii S.I. şi S.F., nu şi reclamantul C. I., ceea ce înseamnă că acesta din urmă a înţeles să achieseze tacit la sentinţa pronunţată în primă instanţă.

În aceste condiţii, instanţa de apel era ţinută să analizeze doar motivele de apel formulate de apelanţii, în cuprinsul cărora nu a fost criticată şi soluţionarea cererii reclamantului C.I. în temeiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active, neexistând totodată nici un interes procesual în acest sens.

Această concluzie derivă din limitarea caracterului devolutiv al apelului doar la motivele  invocate prin calea de atac care investeşte instanţa superioară, potrivit regulii de drept ”tantum devolutum, quantum iudicatum”, ca exigenţă a principiului disponibilităţii procesuale, aplicabil inclusiv în faţa instanţelor de control  judiciar.

Instanţa de apel este obligată să se pronunţe doar în limitele investirii, determinate exclusiv prin motivele de apel formulate, posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele, în fond, pe baza celor invocate la prima instanţă, fiind restrânsă doar la ipoteza când apelul nu a fost motivat, potrivit art. 2921, alin.2, cod pr. civilă.

Cum,  în speţă, apelanţii reclamanţi au motivat apelul, prin intermediul căruia au adus doar critici vizând fondul litigiului, Tribunalul trebuia să se limiteze doar la analiza criticilor formulate.

Apreciind că reclamantul C. I. are calitate procesuală activă, instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, iar soluţia adoptată, întemeiată pe dispoziţiile art. 297, alin.1, Cod pr. civilă, a antrenat o soluţionare a căii de atac fără a se intra în cercetarea fondului, aspect ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304, pct.6, şi art. 312, alin.5, Cod pr. civilă.

 Întrucât apelul a fost soluţionat potrivit art. 297, Cod pr. civilă, criticile recurenţilor privind fondul cauzei nu vor fi analizate, căci în caz contrar părţile ar fi lipsite de un grad de jurisdicţie prevăzut de lege.

Potrivit prevederilor legale mai sus menţionate, s-a admis recursul, s-a casat decizia instanţei de apel, şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Domenii speta

Spete similare