Efectele deschiderii procedurii insolvenţei asupra actelor de executare silită individuală săvârşite după această dată. Nulitate. Obligaţii faţă de adjudecatar

De la data deschiderii procedurii insolvenţei executările silite individuale se suspendă în faza în care se află iar orice act de executare săvârşit după ce a intervenit suspendarea de drept este lovit de nulitate. Ca atare, adjudecatarul iniţial nu  poate cere judecătorului-sindic autorizarea vânzării bunului, după ce actul de executare săvârşit după deschiderea procedurii a fost anulat, ca încălcând prevederile art. 52 din Legea nr. 64/1995 (actual art. 49 pct. 2 din Legea nr. 85/2006).

În procedură, executarea silită a bunurilor debitoarei se face după regulile procedurii concursuale iar în sarcina  judecătorului-sindic, administratorului judiciar /lichidatorului, ca organe care aplică procedura,  nu incumbă nici o obligaţie de a ţine seama de actele de executare încheiate înainte de deschiderea procedurii şi suspendate în temeiul legii.?

Curtea de Apel Craiova. Secţia Comercială.

SC N. COM SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC T. SA, prin lichidator, şi pârâta BRD a solicitat  să fie autorizată vânzarea de către debitoare  către reclamantă a terenului în suprafaţă de 22.170 mp cu construcţiile aferente situat în Slatina, str. Recea, zona Depozite şi trecut în CF 1813.

În motivare a arătat că în urma licitaţiei organizate de pârâta BRD în calitate de creditor ipotecar al debitoarei i-a fost adjudecat imobilul de mai sus prin procesul verbal de licitaţie din 11.06.2004, achitând integral preţul şi încheindu-se actul de adjudecare nr. 1692/17.06.2004.

Prin întâmpinare, lichidatorul a solicitat respingerea cererii cu motivarea că  modul cum s-a soluţionat contestaţia la executare a societăţii debitoare este irelevant faţă de faptul că printr-o altă hotărâre irevocabilă s-a anulat actul prin care s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, astfel că vânzarea fiind anulată definitiv şi irevocabil şi nu se mai poate solicita autorizarea unei asemenea vânzări.

Prin sentinţa nr.630 din 16.10.2006 s-a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.

Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru cele ce urmează:

Este adevărat că procesul verbal de licitaţie din data de 11.06.2004,  în care s-a consemnat vânzarea la licitaţie a bunurilor imobile ale debitoarei, în favoarea recurentei, nu a fost anulat căci prin sentinţa nr. 4207/8.10.2004 a Judecătoriei Slatina, rămasă irevocabilă, s-a respins contestaţia la executare a debitoarei dar, acest proces verbal nu este un act translativ de proprietate şi nici actul final de încheiere  a procedurii de executare silită individuală. Finalizarea executării în conformitate cu dispoziţiile art. 5161 C. pr.civ., are loc odată cu plata integrală a preţului şi emiterea actului de adjudecare, act prin care în conformitate cu dispoziţiile art. 518 alin.1 C. pr. civ se transmite proprietatea asupra imobilului adjudecat.

În cazul de faţă,  actul de adjudecare s-a încheiat la data de 17.06.2004 după deschiderea procedurii insolvenţei privind pe debitoare (14.06.2004) motiv pentru care s-a şi anulat prin sentinţa nr.214/2005 a Tribunalului Olt.

Deci, în momentul în care procedura insolvenţei s-a deschis împotriva debitoarei, executarea silită individuală nu era terminată, ci se săvârşise numai o parte a acesteia  materializată în procesul verbal de licitaţie din 11.06.2004. Odată cu trecerea debitoarei în procedura de executare silită concursuală, la data de 14.06.2006, potrivit dispoziţiile art.42 din Legea nr. 64/1995 „toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale  se suspendă”.

Astfel fiind, la data de 14.06.2006 s-a suspendat de drept executarea silită individuală începută de creditorul BRD împotriva debitoarei.

Cum procedura de executare silită individuală s-a suspendat de drept, executarea silită a bunurilor debitoarei se face după regulile procedurii concursuale iar în sarcina  judecătorului-sindic, administratorului judiciar /lichidatorului, ca organe care aplică procedura, conform art. 5 din Legea 64/1995, nu incumbă nici o obligaţie de a ţine seama de actele de executare încheiate înainte de deschiderea procedurii şi suspendate în temeiul legii.

Este adevărat că sesizarea instanţei s-a făcut la data de 20.07.2006 înainte de intrarea în vigoare a Legii 85/2006 (respectiv 21.07.2006) iar aplicabil era art.52 din Legea nr. 64/1995 şi nu art. 49 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 dar aplicarea unuia sau altuia dintre cele două articole este irelevantă pentru speţa de faţă.

Ceea ce trebuia să autorizeze înainte de modificarea legii judecătorul-sindic (art.52 din L.64/1995) iar după modificare administratorul judiciar/lichidatorul (art.49.pct.2 din L.85/2006) erau actele, operaţiile şi plăţile încheiate de debitor şi care depăşeau condiţiile desfăşurării activităţilor curente, încheiate după deschiderea proceduri. Ori, aşa cum s-a arătat, recurenta a solicitat autorizarea vânzării unor bunuri imobile ale debitoarei, efectuată de un creditor în cadrul executării silite individuale, la licitaţia organizată la data de 11.06.2004, executare însă  nefinalizată căci a intervenit suspendarea de drept ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei, la 14.06.2004. Actul de adjudecare şi factura aferentă încheiate la 17.07.2004 au fost anulate prin sentinţa menţionată astfel că, în mod corect judecătorul-sindic a apreciat ca neîntemeiată cererea de autorizare a vânzării.

Astfel fiind, în baza dispoziţiilor art. 312 C. pr.civ, recursul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare