Procedura insolvenţei. cerere formulată de lichidatorul societăţii comerciale, aflate în curs de dizolvare. inexistenţa pragului valoric.

PROCEDURA INSOLVENŢEI. CERERE FORMULATĂ DE

LICHIDATORUL SOCIETĂŢII COMERCIALE, AFLATE ÎN

CURS DE DIZOLVARE. INEXISTENŢA PRAGULUI

VALORIC.

-art. 2, 3 pct. 12, art. 27 alin.1 şi 2 şi art. 28 din Lgea nr. 85/2006

privind procedura insolvenţei.

Atunci când cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este formulată

de administratorul societăţii sau de reprezentantul acesteia, desemnat de instanţă sau

de un alt organism, respectiv lichidatorul, legea nu mai cere, ca şi condiţie de deschidere

a procedurii, existenţa unui prag valoric de 10.000 lei. În acest caz este suficient ca

administratorul să dea indicii, în formularea acţiunii, privind existenţa stării de

insolvenţă sau a unei iminente stări viitoare de insolvenţă.

 ( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 488/R-C/02 mai

2008)

Constată că, prin sentinţa nr.337/C din 28 februarie 2008 a

Tribunalului Vâlcea a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii

insolvenţei formulată de lichidator E.IPURL şi de D.G.F.P. V, în

contradictoriu cu  debitoarea SC T. SRL..

Pentru a decide astfel, judecătorul-sindic a constat că, la 9 iulie

2007  a fost înregistrată cererea formulată de  lichidator împotriva

debitoarei SC T.SRL, solicitând deschiderea procedurii insolvenţei, sub

motiv că sunt îndeplinite condiţiile art. 1 alin. 2 lit. d şi e din Legea nr.

85/2006, deoarece conducerea societăţii nu i-a predat actele  contabile

ale societăţii şi că, de asemenea sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de

art. 28 alin. 2 din aceeaşi lege pentru că societatea se află într-o stare

eminentă de insolvenţă.

Analizând acţiunea, judecătorul-sindic a respins cererea de

deschidere a procedurii, sub motiv că nu sunt întrunite condiţiile privind

pragul valoric pentru deschiderea procedurii şi că nu există o creanţă 

certă, lichidă şi exigibilă.

La 10 martie 2008,  lichidatorul a  formulat recurs, criticând

soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.

Se susţine că, potrivit art. 270 alin. 1 şi 2 din Legea nr.

31/1990, republicată, lichidatorul are obligaţia de formula cererea de

deschidere a procedurii insolvenţei în situaţia în care consideră că există

indicii referitoare la starea de insolvenţă a acesteia şi că DGFP V. a depus

în timpul procesului o cerere de înregistrare a creanţei sale de 207 lei,

creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Examinând criticile formulate, se constată că recursul

este fondat.

Este fondată critica recurentei, încadrată, din oficiu, de curte

în  motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În adevăr, potrivit art. 27 alin.(1) din Legea nr. 85/2006,

debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere

pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la

apariţia stării de insolvenţă; de asemenea, potrivit alin.2 din acelaşi articol, va

putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi

debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă.

De asemenea, potrivit art. 2  din aceeaşi lege, procedura

simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de

insolvenţă, care se încadrează în una dintre următoarele categorii:  nu deţin nici un

bun în patrimoniul lor; actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;

administratorul nu poate fi găsit; sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din

registrul comerţului; debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care

nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) şi h) în

termenul prevăzut de lege.

În concluzie, curtea constată că atunci când cererea de

deschidere a procedurii insolvenţei este formulată de administratorul

societăţii sau de reprezentantul acesteia, desemnat de instanţă sau de un

alt organism, respectiv lichidatorul, legea nu mai cere, ca şi condiţie de

deschidere a procedurii existenţa unui prag valoric de 10.000 lei. În acest

caz este suficient ca administratorul să dea indicii, în formularea acţiunii,

privind existenţa stării de insolvenţă sau a unei iminente stări viitoare de

insolvenţă. Aşadar, judecătorul sindic trebuia să verifice existenţa acestor

indicii, precum şi a celorlalte condiţii invocate de lichidator, respectiv

lipsa documentelor societăţii, imposibilitatea de a găsi persoanele din

conducerea societăţii, etc. , pentru a putea decide dacă sunt  sau nu

întrunite condiţiile de deschidere a procedurii potrivit art. 27 şi art. 28 din

Legea nr. 85/2006.

Respingând cererea ca inadmisibilă pentru că nu a fost

îndeplinită condiţia pragului valoric, judecătorul-sindic a greşit, deoarece

a aplicat condiţiile de deschidere a procedurii insolvenţei, prevăzute

pentru situaţia în care cererea de deschidere a fost formulată de creditor,

cu  toate că, în speţă,  cererea de deschidere a fost formulată de către

lichidator.

Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se va admite

recursul, se va casa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare la

aceeaşi instanţă, judecător-sindic.

Domenii speta

Spete similare