Hotărâre a.g.a. de delegare a competenţei de majorare a capitalului social către consiliul de administraţie. Respectarea dreptului de informare a acţionarilor. Cvorum necesar. Condiţii pentru admiterea cererii de intervenţie accesorie.

 Hotărâre A.G.A. de delegare a competenţei de majorare a capitalului social către consiliul de administraţie. Respectarea dreptului de informare a acţionarilor. Cvorum necesar. Condiţii pentru admiterea cererii de intervenţie accesorie.

 Art. 243 alin. 5 din Legea nr. 297/2004 şi art. 136 alin 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 impun societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa de capital obligaţia de a pune la dispoziţia acţionarilor, pe website-ul propriu sau  la sediul acesteia, documentele sau informaţiile vizând problemele înscrise pe ordinea de zi a adunărilor generale ale acţionarilor.. Obligaţia fiind alternativă, emitentul se poate elibera prin efectuarea publicităţii într-una din cele două modalităţi.

 Autorizarea consiliului de administraţie de a majora capitalul social subscris până la o anumită valoare nominală determinată, se acordă în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute la art. 217 alin. 3, respectiv în prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor acţionarilor prezenţi.

 Singura condiţie pentru admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie este justificarea interesului personal, constând în posibilitatea lezării drepturilor sale în situaţia în care partea în favoarea căreia a formulat cererea de intervenţie ar pierde procesul.

 Prin sentinţa nr. 22/C/14.04.2008, Tribunalul Braşov – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a admis cererea formulată de reclamanta SIF T. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. H. S.A. şi în consecinţă a dispus anularea Hotărârii A.G.E.A. a pârâtei din 29.09.2007, publicată în Monitorul Oficial al României partea a IV-a, nr. 3029/31.10.2007 şi comunicarea hotărârii, după rămânerea sa irevocabilă, către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov, în vederea radierii menţiunilor efectuate în temeiul hotărârii A.G.E.A anulată. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 39,3 lei, cheltuieli de judecată.

 La pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că reclamanta ca acţionar al pârâtei are calitatea  de a formula acţiune în anularea hotărârilor adunării generale ale acestuia, ca urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă.

 Cu privire la fondul cauzei s-a constatat că hotărârea A.G.E.A. a pârâtei din 29.09.2007 este nelegală pentru următoarele motive: 

Pârâta nu a făcut dovada punerii la dispoziţie, conform art. 136 alin.3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, a documentelor, materialelor informative si procurilor speciale pe website-ul emitentei, dreptul la informare al acţionarului – reclamant fiind, din această perspectivă, lezat.

 De asemenea, instanţa a reţinut că, potrivit art. 115 alin.2 din Legea nr. 31/1990 republicată, hotărârile de majorare a capitalului social se iau de AGEA cu o majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi.

 Aşadar AGEA nu poate dispune majorarea capitalului social în condiţii obişnuite cvorum şi majoritate prevăzute la alin.1 al art. 115.

 Este de principiu că o entitate juridică nu poate transmite mai multe drepturi decât are.

 Ori din moment ce AGEA nu poate hotărî decât cu cvorumul şi majoritatea impuse de art. 115 alin.2 din Legea 31/1990 de art. 115 alin.2 din Legea 31/1990 republicată majorarea capitalului social, în aceleaşi condiţii are dreptul şi să transmită (să delege) consiliului de administraţie aceste puteri referitoare la majorarea capitalului social.

 Aşadar textul art. 220 indice 1 din legea 31/1990 republicată trebuie raportat şi la art. 115 alin.1 din acelaşi act normativ, delegarea de atribuţii către consiliul de administraţie privind majorarea de capital social putând fi hotărâtă de AGEA doar cu votul a două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentanţi în adunare.

 În caz contrar, s-ar permite eludarea dispoziţiilor art. 115 alin.2 din Legea 31/1990 republicată prin adoptarea unei hotărâri de delegare a atribuţiilor privind majorarea de capital social către consiliul de administraţie în condiţiile alineatului 1 a art. 115, ceea ce nu poate fi permis.

 Împotriva sentinţei au declarat apel pârâta şi acţionarii acesteia,  G.N.L. şi C.B.

 Apelanta pârâtă a solicitat schimbarea în tot a sentinţei,  în sensul respingerii acţiunii, ca fiind formulată de o persoană juridică fără calitate procesuală activă, iar pe fond ca netemeinică şi nelegală, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active, se susţine dreptul material la acţiune în condiţiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 aparţine numai acţionarilor care aveau dreptul legal de a participa la adunarea generală, respectiv, numai cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, la data de referinţă, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 123 alin. 2 şi 243 alin. 1 din Legea nr. 297/2004. Din înscrisurile depuse de intimata reclamantă rezultă calitatea sa de acţionar la data de 29.09.2007, data ţinerii şedinţei A.G.E.A. şi nicidecum la data de 21.09.2007, data de referinţă.

 Cu privire la fondul cauzei se susţine că instanţa de fond a greşit reţinând că votul pentru adoptarea pct. 1 din Hotărârea A.G.E.A. atacată s-a luat cu un procent mai mic din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi în adunare. În mod greşit se reţine că intimata-reclamantă SIF Transilvania deţinea un procent de 15,21064 % din capitalul social. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimata-reclamantă deţinea un procent de 45,21106 % din capitalul social al S.C. H: S.A. iar acţionarul G.N.L. un procent de 50,966554 %.

 În concluzie, la şedinţa A.G.E.A. au participat G.N.L. şi S.I.F. T. S.A., acţionari reprezentând împreună 96,1771 % din capitalul social al S.C. H. S.A. iar hotărârea a fost adoptată cu votul acţionarului G.N.L., deţinător a 50,966554 % din capitalul social, cu îndeplinirea cerinţei de cvorum prevăzute la art. 115 alin. 1 teza I din Legea nr. 31/1990.

 Referitor la lezarea dreptului reclamantei la informare, apelanta susţine că a făcut dovada punerii la dispoziţie, pe website-ul  S.C. H. a documentelor, materialelor informative  şi procurilor speciale. În conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. 3 Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., legiuitorul a dat posibilitatea emitentului de a alege modalitatea în care să  pună la dispoziţia acţionarilor documentele ce urmează a fi dezbătute  şi aprobate de Adunarea Generală a Acţionarilor, materialele informative şi procurile speciale de reprezentare, sau pe suport electronic pe website sau pe suport de hârtie, la sediul acestuia.

 Apelanta critică şi concluzia instanţei de fond că autorizarea de către A.G.E.A. a Consiliului de administraţie de a efectua o majorare de capital nu poate fi hotărâtă decât în condiţiile prevăzute la art. 115 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, respectiv cu o majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi la şedinţa AGEA, susţinând că această teză este contrară dispoziţiilor legale expuse şi imperative cuprinse în alin. 4 al art. 2201 şi în art. 217 alin. 3 din Legea nr. 31/1991 republicată şi modificată.

 C.V. şi G.N.L. au declarat apel atât împotriva sentinţei civile nr. 22/CC/14.04.2008, cât şi împotriva  încheierii din data de 25.02.2008, prin care li s-au respins în principiu cererile de intervenţie în interesul pârâtei, cu motivarea că nu au făcut dovada  calităţii de acţionar.

 Ambii apelanţi susţin că instanţa de fond trebuia să verifice dacă aceştia justificau un interes propriu prin cerere de intervenţie accesorie, dacă cererea are legătură cu apărările pârâtei şi dacă, în raport de conţinutul acestor apărări cererea de intervenţie este admisibilă.

 Instanţa nu a analizat aceste aspecte, mărginindu-se la a aprecia cu privire la calitatea lor de acţionari, fără a le pune în vedere să facă această dovadă.

 Nu la fel a procedat instanţa cu reclamanta, căreia nu i-a solicitat să facă dovada calităţii procesuale active iar atunci când  pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a acordat un nou termen pentru ca reclamanta să facă dovada calităţii de acţionar.

 Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor, ca nefondate.

 Examinând sentinţa atacată în limitele motivelor de apel, în raport de probele administrate şi de dispoziţiile legale în materie, curtea a reţinut următoarele:

 Cu privire la apelul pârâtei

 Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active, se constată că, din extrasele eliberate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov rezultă calitatea  reclamantei de acţionar al societăţii încă de la data constituirii acesteia. De altfel, calitatea acesteia de acţionar al societăţii nu a fost contestată de către acţionarul majoritar în cadrul şedinţei adunării generale a acţionarilor iar apelanta, în cadrul motivelor de fond recunoaşte că la data de referinţă reclamanta  deţinea un procent de 45,2106 % din capitalul social.

 Rezultă că acest motiv de apel este neîntemeiat.

 Primul motiv de apel referitor la fondul cauzei este, de asemenea, nefondat. Indicarea procentului de 15,21064 % din capitalul social al societăţii este doar o eroare materială procentul corect fiind de 45,21064 %.

 Afirmaţia potrivit căreia votul pentru adoptarea punctului 1  din hotărâre s-a luat cu un procent mai mic decât drepturile  de vot deţinute de acţionarii prezenţi în adunare este corectă, întrucât reprezentantul reclamantei a votat „împotrivă”. Această constatare nu are însă relevanţă în soluţionarea cauzei.

 Referitor la pretinsa încălcare a dreptului de informare a acţionarilor se reţine că art. 136 alin 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 impune obligaţia de a  pune la dispoziţia acţionarilor „pe website-ul emitentului sau la sediul acestuia” documentele, materialele informative, precum şi procurile speciale.

 De asemenea, potrivit art. 243 alin. 5 din Legea nr. 297/2004 „cu minimum  5 zile înaintea adunării generale a acţionarilor, societatea va pune la dispoziţia acţionarilor, pe website-ul propriu sau  la sediul acesteia, documentele sau informaţiile vizând problemele înscrise pe ordinea de zi.”

 Aşadar, legiuitorul a dat posibilitatea emitentului de a pune la dispoziţia acţionarilor documentele ce urmează a fi dezbătute şi aprobate de adunarea generală a acţionarilor fie pe suport electronic pe website, fie pe suport de hârtie, la sediul acestuia.

 Toate documentele şi materialele informative au fost puse la dispoziţia acţionarilor la sediul societăţii, începând cu data de 21.09.2007, acţionarii fiind înştiinţaţi despre aceasta prin convocatorul publicat în Monitorul Oficial. Ca urmare, emitentul având posibilitatea să aleagă modalitatea în care să pună la dispoziţia acţionarilor  documentele mai sus menţionate, nu mai era necesară publicarea acestora pe website.

 Rezultă că apelanta a respectat întocmai dispoziţiile art. 243 alin. 5 din Legea nr. 297/2004 şi art. 136 alin. 2 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.

 Cu privire la majoritatea cerută de lege pentru adoptarea hotărârii de delegare a competenţei de majorare a capitalului social către consiliul de administraţie se reţine că prin hotărârea A.G.E.A. ce formează obiectul acţiunii nu s-a hotărât majorarea capitalului social, ci delegarea unor competenţe în favoarea consiliului de administraţie. De aceea, nu se poate interpreta că această hotărâre poate fi adoptată numai cu majoritatea cerută de lege pentru hotărârile de majorare a capitalului social.

 De altfel, art. 2201 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 prevede expres că autorizarea consiliului de administraţie de a majora capitalul social subscris până la o anumită valoare nominală determinată, se acordă în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute la art. 217 alin. 3, respectiv în prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor acţionarilor prezenţi.

 Interpretarea instanţei de fond că această autorizare nu poate fi hotărâtă decât în condiţiile prevăzut la art. 115 alin. 2, respectiv cu o majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentanţi este contrară dispoziţiilor legale imperative, mai sus menţionate.

 Faţă de aceste considerente, se constată că nu există motive de anulare a hotărârii A.G.E.A. a pârâtei S.C. H. S.A. din 29.09.2007, astfel că apelul este  întemeiat, urmând a fi admis.

 Cu privire la apelurile intervenienţilor

 Motivul pentru care instanţa de fond nu a încuviinţat în principiu cererile de intervenţie în interesul pârâtei formulate de C.V. şi G.N.L. a fost acela că aceştia nu au făcut dovada calităţii de acţionar cu extras din registrul de acţionar.

 Din dispoziţiile art. 49 Cod procedură civilă rezultă că intervenientul în interesul uneia din părţi nu invocă un drept propriu, şi sprijină doar apărarea părţii în favoarea căreia s-a făcut.

 De aceea, singura condiţie pentru admiterea în principiu a unei astfel de cereri este justificarea interesului personal, constând în posibilitatea lezării drepturilor sale în situaţia în care partea în favoarea căreia a formulat cererea de intervenţie ar pierde procesul.

 În speţă, pentru admiterea cererii de intervenţie în interesul pârâtei, terţii ar trebui să dovedească eventualul prejudiciu pe care l-ar suferi în cazul anulării hotărârii A.G.E.A. a S.C. H. S.A..

 Apelantul C.V. a justificat interesul în menţinerea hotărârii A.G.E.A. atacate prin exercitarea dreptului de preferinţă la majorarea capitalului social al S.C. Hidromecanica S.A., aşa cum rezultă din cererea depusă la dosar.

 Apelantul G.N.L. a făcut dovada că este  acţionar majoritar al societăţii pârâte şi a votat în favoarea  adoptării hotărârii ce formează obiectul acţiunii. Ca urmare, interesul său de a nu fi anulată această hotărâre este evident.

 Faţă de aceste considerente rezultă că cele două cereri de intervenţie în interesul pârâtei erau admisibile în principiu, iar în raport de netemeinicia acţiunii acestea sunt şi întemeiate.

Decizia civilă nr. 119/Ap din 16 octombrie 2008

Domenii speta

Spete similare