Rejudecare după extrădare. Cobdiţii ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea dispoziţiilor art. 522/1 Cod pr. penală.

 Rejudecare după extrădare. Cobdiţii ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea dispoziţiilor art. 522/1 Cod pr. penală.

Prin sentinţa penală nr.114/07.04.2008 pronunţată de Judecătoria Făgăraş în dosarul penal nr.520/226/2008, a fost respinsă cererea condamnatei Pană Doina-Elena, deţinută în Penitenciarul Codlea, de rejudecare a cauzei în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.301/2004 a Judecătoriei Făgăraş, definitivă prin decizia penală nr.609/R/2005 a Curţii de Apel Braşov, prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 5221 Cod procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului, în acest caz dispoziţiile art. 405-408 Cod procedură penală aplicându-se corespunzător.

  Referitor la cele susţinute de petentă în cererea formulată instanţa reţine că aceasta a lipsit de la judecarea cauzei în apel şi recurs, unde a fost reprezentată de apărători aleşi.

  Judecătoria Făgăraş a apreciat că lipsa petentei de la judecata în apel şi în recurs nu constituie prin ea însăşi motiv pentru anularea hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare şi pronunţarea alteia. Petenta ar fi trebuit să probeze faptul că prin lipsa de la judecarea cauzei în apel şi recurs i s-a adus atingere dreptului la apărare, în sensul că nu şi-a putut face cele mai bune apărări. Or, petenta a fost reprezentată de apărători aleşi atât în apel cât şi în recurs, aceştia având posibilitatea să-i asigure o apărare corespunzătoare. 

  S-a mai reţinut şi faptul că în cererea de rejudecare a cauzei nu s-au formulat noi apărări, care dacă ar fi fost invocate în apel sau recurs ar fi dus la o altă soluţie.

  Petenta a fost prezentă la judecarea cauzei de către Judecătoria Făgăraş, iar lipsa ulterioară a acesteia, din motive particulare, nu a împiedicat soluţionarea în condiţii legale a apelului şi recursului.

  Ca atare, s-a apreciat că dreptul la apărare al petentei a fost asigurat în cauză prin audierea şi prezenţa sa nemijlocită în cursul urmăririi penale, în faza de judecată în primă instanţă, precum şi, în permanenţă, prin apărători aleşi, pe parcursul întregii proceduri penale până la definitivarea acesteia.

  Împotriva acestei soluţii condamnata a declarat apel, iar Tribunalul Braşov, prin decizia penală nr.162/A/02.07.2008, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

Tribunalul a reţinut că, pentru a fi respectată voinţa legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical şi sistematic a sintagmei “judecat si condamnat în lipsă” nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpaţii condamnaţi ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata şi pronunţarea în primă instanţă, cât şi la judecata în apel şi recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac).

Din examinarea lucrărilor dosarului 1436/2003 al Judecătoriei Făgăraş, instanta de apel a constatat că inculpata a fost prezentă pe parcursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, asistată de apărător ales, iar lipsa ulterioară a acestuia din motive particulare nu a împiedicat soluţionarea în condiţii legale a apelului şi recursului, prin reprezentarea sa de apărătorul ales.

Ca atare, dreptul la apărare al inculpatei a fost asigurat în cauză prin audierea şi prezenţa sa nemijlocită în cursul urmăririi penale, în faza de judecată în primă instanţă, şi în permanenţă, prin apărători aleşi, pe parcursul întregii proceduri penale până la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispoziţiile art. 522/1 Cod de Procedura Penala.

Este adevărat că dreptul celui cercetat penal (inculpatului) de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice şi că art. 6 paragraf 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale recunoaşte celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuşi” şi „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezenţa inculpatului este în principiu obligatorie la soluţionarea cauzei. Curtea este constantă în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Convenţie se aplică cu mai puţină stricteţe, admiţându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audienţa se desfăşoară fără prezenţa celui acuzat (Hotărârea Ekbatani). Se admit excepţii de la regula prezenţei inculpatului atunci când asigurarea acestei condiţii ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă această situaţie a fost verificată şi constatată şi dacă inculpatul are o culpă în absenţa sa (Hotărârea Colozza şi Rubinat).

Ca atare, Tribunalul a reţinut că soluţia adoptată în cauză este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Împotriva deciziei Tribunalului Braşov condamnata a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut în art.3859 pct.18 Cod procedură penală, apreciind că în cauză instanţele au săvârşit o gravă eroare de fapt deoarece cerinţa impusă de legiuitor pentru a beneficia de rejudecare în caz de extrădare este aceea de a fi condamnat în lipsă, iar nu de a fi lipsit pe parcursul derulării procesului.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar văzând şi dispoziţiile art.3859 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reţine, cu majoritate, că recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente :

Astfel, art.5221 Cod procedură penală a fost introdus prin art.I pct.221 din Legea nr.281/2003 şi, având denumirea marginală de “Rejudecarea celor judecaţi în lipsă în caz de extrădare”, dispune că “în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului”.

Ulterior, prin Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr.224/2006, legiuitorul a statuat în art.72 alin.2 că “dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute la art. 34 alin. (1)”.

Articolul 72 alin.2 din Legea nr.302/2004 îl regăsim în capitolul 2 ce reglementează  extrădarea activă, secţiunea a 3-a – efectele extrădării în România, constituind în acest fel sediul materiei.

Se observă, aşadar, că reglementarea instituţiei rejudecării după extrădare o regăsim atât în Codul de procedură penală, cât şi în Legea nr.302/2004. Având în vedere succesiunea legilor în timp, condiţiile ce trebuie avute în vedere cu ocazia judecării unei cereri având ca obiect rejudecarea după extrădare sunt cele din actul normativ mai nou adoptat, respectiv Legea nr.302/2004.

Spre deosebire de dispoziţiile art.5221 Cod procedură penală care prevedeau îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv ca persoana să fi fost judecată şi condamnată în lipsă, în Legea nr.302/2004, prin art.72 alin.2 se prevede doar condiţia ca persoana respectivă să fi fost condamnată în lipsă. Raportat la aceste dispoziţii, se observă că este îndeplinită condiţia cerută de lege, condamnata Pană Doina Elena fiind condamnată în lipsă, astfel că, după manifestarea de voinţă a acesteia în sensul rejudecării, cererea acesteia trebuia admisă.

Curtea mai reţine că, după emiterea mandatului european de arestare, statul german, ca instanţă de executare a mandatului european de arestare emis de Judecătoria Făgăraş, a solicitat, în două rânduri, respectiv 30.11.2007 şi 21.12.2007, garanţii cu privire la dreptul condamnatei Pană Doina Elena la o nouă procedură judiciară după extrădarea acesteia din Germania.

Deşi Legea nr.302/2004 stipulează în mod expres în art.69 că asigurarea rejudecării cauzei în prezenţa persoanei extrădate, în condiţiile art. 34 alin. (1), este dată de Ministerul Justiţiei, Judecătoria Făgăraş, prin adresa nr.1436/2003 din data de 4 decembrie 2007, a fost cea care dat un răspuns solicitării Procurorului General C.P. 1571 59005 Hamm, făcând referiri cu privire la starea de fapt avută în vedere la condamnarea persoanei aflate în procedura extrădării, cât şi cu privire la textele de lege considerate a fi relevante.

Curtea reţine ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.10 Cod procedură penală – instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului, iar nu cel invocat de recurentă, prin apărător, deoarece cazul de casare prevăzut la pct.18 are în vedere, ca şi premisă, o hotărâre de achitare sau de condamnare.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de condamnata Pană Doina Elena împotriva deciziei penale nr.162/A/02.07.2008 a Tribunalului Braşov pe care o va casa şi, totodată, va desfiinţa şi sentinţa penală nr.114/07.04.2008 a Judecătoriei Făgăraş.

Rejudecând,

În baza art.5221 Cod procedură penală raportat la art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004a admis cererea formulată de condamnata Pană Doina Elena privind rejudecarea cauzei în care, prin sentinţa penală nr.301/2004 a Judecătoriei Făgăraş, definitivă prin decizia penală nr.609/R/2005 a Curţii de Apel Braşov, a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare şi va trimite cauza Judecătoriei Făgăraş, spre rejudecare.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs au rămas în sarcina statului.

 M.A.

 Opinie separată:

 Contrar opiniei majoritare, apreciez că recursul condamnatei ar fi trebuit respins, în temeiul prevederilor art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, iar hotărârile pronunţate în cauză – menţinute, pentru următoarele considerente:

 Într-adevăr, dispoziţiile art. 72 alin.2 din Legea nr. 302/204 privind  cooperarea judiciară internaţională în materie penală (care nu au fost modificate prin Legea nr. 224/2006) prevăd că dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, acesta va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute de art. 34 alin.1 din acelaşi act normativ.

 Aceste dispoziţii au caracter de normă de drept material, ce are însă nevoie de un cadrul procedural care să îi permită valorificarea, acest cadru fiind oferit de dispoziţiile art. 5221 Cod procedură penală, care reglementează condiţiile concrete şi procedura care trebuie urmată în cazul rejudecării celor judecaţi în lipsă în caz de condamnare.

 De altfel, aceste dispoziţii au fost şi comunicate autorităţii judiciare germane drept temei legal ce permite rejudecarea persoanelor judecate şi condamnate în lipsă.

 În conformitate cu dispoziţiile art. 5221 Cod procedură penală, a căror aplicare a fost solicitată de către condamnată, rejudecarea după extrădare are loc numai în cazul persoanelor judecate şi condamnate în lipsă.

 Pentru a fi respectată voinţa legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical şi sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpaţii condamnaţi ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată.

 Din examinarea actelor dosarului nr. 1436/2003 al Judecătoriei Făgăraş rezultă că inculpata Pană Doina Elena a fost prezentă la termenele de judecată, inclusiv la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile, fiind asistată de către avocat ales.

 Împotriva sentinţei penale nr. 301/8.09.2004 a Judecătoriei Făgăraş inculpata Pană Doina Elena a declarat apel, iar în faza procesuală a apelului a fost reprezentată de acelaşi avocat ales ca şi în faţa instanţei de fond, chiar fiul acesteia declarând că mama sa este plecată la muncă în străinătate, dar ştie despre derularea procedurilor împotriva sa.

 De asemenea, împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpata Pană Doina Elena, fiind reprezentată de acelaşi avocat ales.

 Astfel, lipsa inculpatei de la judecata în apel şi recurs din motive particulare nu a împiedicat soluţionarea în condiţii legale a căilor de atac, prin reprezentarea sa de către un avocat ales.

 Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice şi că art. 6 parag.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale recunoaşte celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuşi” şi „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezenţa inculpatului este în principiu obligatorie la soluţionarea cauzei.

 Curtea Europeană a Drepturilor Omului este constantă în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Convenţie se aplică cu mai puţină stricteţe, admiţându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audienţa se desfăşoară fără prezenţa celui cauzat (Hotărârea Ekbatani).

 Se admit excepţii de la regula prezenţei inculpatului atunci când asigurarea acestei condiţii ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă această situaţie a fost verificată şi constatată şi dacă inculpatul are o culpă în absenţa sa (Hotărârea Colozza şi Rubinat). 

 Astfel, apreciez că nu se poate accepta susţinerea condamnatei Pană Doina Elena că este o persoană judecată şi condamnată în lipsă, deoarece ea a fost prezentă la judecata în fond, a exercitat toate căile de atac ordinare, fiind reprezentată de către avocat ales, iar plecarea sa în străinătate nu are nici o relevanţă, condamnata neputând să îşi invoce propria culpă în favoarea sa, în cererea de rejudecare a cauzei. 

 Decizia penală nr. 707/R din 26 septembrie 2008 – A.M.

Domenii speta

Spete similare