Legea nr.10/2001. Obligaţia de răspuns a unităţii deţinătoare. Caracter

Decizie 324 din 29.11.2007


Legea nr.10/2001. Obligaţia de răspuns a unităţii deţinătoare. Caracter. Consecinţa neîndeplinirii ei.

Potrivit dispoziţiilor  art.25 al.1 din Legea nr.10/2001 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin  decizie  sau dispoziţie  motivată în termen  de 60 de zile.

Aceste dispoziţii  au  caracter imperativ şi nu unul  de recomandare.

Nesoluţionarea notificării în acest termen echivalează  cu respingerea ei.

Sesizarea instanţei  de judecată  cu contestaţie în această situaţie impune soluţionarea notificării fiind nelegală soluţia  de respingere a contestaţiei  ca prematură.

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 324/29 noiembrie 2007

Prin  sentinţa civilă  nr.174/28.02.2005 pronunţată de Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă s-a respins acţiunea reclamantei  B.M. în  contradictoriu  cu Primăria comunei Densuş  şi Consiliul Judeţean Hunedoara, privind restituirea în natură a imobilului  casă şi teren de 2608 mp.  preluat în baza sentinţei  civile nr. 1526/1952 a fostului Tribunal Popular  al Raionului Hunedoara  cu titlu  de moştenire vacantă, precum şi cererea  formulată  de  Consiliul Judeţean Hunedoara împotriva Statului Român prin M.F.P.- D.G.F.P.  Hunedoara ca inadmisibilă şi prematur  formulată.

S-a motivat că imobilul figurează pe lista bunurilor aparţinând domeniului public şi că nu s-a epuizat faza administrativă prealabilă  obligatorie prevăzută  de Legea nr.10/2001.

Cauza a urmat un ciclu procesual  prin exercitarea căilor de atac iar prin decizia civilă  nr. 2068/06,03,2007 I.C.C.J. Bucureşti  a admis recursul reclamantei şi a casat  decizia civilă nr. 1/2006 pronunţată  de Curtea de Apel Alba Iulia  prin care  s-a reţinut  că întrucât  imobilul s-a retrocedat  prin  hotărârea Consiliului Judeţean Hunedoara nr. 159/2005  ca urmare a trecerii  bunului  din domeniul public în cel privat al statului, fiind condiţionată  de restituirea bunurilor  primite  cu titlu  de despăgubiri, actualizate  cu indicele  inflaţiei.

S-a motivat că Hotărârea nr.159/2005 nu are  forma şi conţinutul impus  de Legea nr. 10/2001 fiind evidentă  culpa  petentului  împrejurări ce conduc  la neepuizarea procedurii prealabile precum  şi în lipsa depunerii sentinţei civile nr. 1526/1952 a fostului Tribunal Popular Raional Hunedoara nu se poate verifica dacă preluarea imobilului de către stat a  fost sau nu abuzivă  în sensul art.2 din Legea nr.10/2001.

Curtea analizând  apelul prin prisma  aspectelor dezlegate de instanţa  supremă  cu privire  la natura Hotărârii nr.159/2005  emisă  de Consiliul Judeţean  Hunedoara  ce  nu întruneşte  cerinţele actului juridic pretins de Legea nr.10/2001  pentru a fi epuizată faza prealabilă administrativă  de  soluţionare a notificării şi când  depusă în  faţa instanţei de apel şi sentinţa  civilă nr. 1526/1952 care impune analizarea cerinţelor art. 2  din lege, pentru a se stabili modul  de preluare a imobilului la stat cât şi calitatea de persoană îndreptăţită a apelantei reclamante,constată că toate aceste aspecte nu pot  fi  analizate pentru prima dată  în  calea de atac a apelului faţă  de cuprinsul  hotărârii fondului de  respingere  ca inadmisibilă şi prematură a acţiunii  reclamantei, pentru că sar încălca unul din gradele  de jurisdicţie.

Pe de altă parte soluţia pronunţată este nelegală pentru că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.26(3) din Legea nr.10/2001 privind  nesoluţionarea fondului cauzei fiind obligatorie  decizia civilă nr. XX /19.03.2007  prin care  s-a stabilit competenţa instanţelor judecătoreşti în soluţionarea nu numai a  contestaţiilor  formulate împotriva  deciziilor sau dispoziţiilor prin care s-au  soluţionat notificările cât şi împotriva refuzului nejustificat al entităţilor deţinătoare a  imobilelor de a răspunde la acestea.

În consecinţă în temeiul  art.297 Cod procedură civilă apelul a fost admis , sentinţa a  fost desfiinţată, cauza trimisă  spre rejudecare aceleaşi instanţe.