Înşelăciune

Sentinţă penală 462 din 11.10.2011


Judecătoria Moineşti Judecător: ANDREEA PRICHICI Sentinţa penală nr.462/11.10.2011

Prin Rechizitoriul nr. 3712/P/2010 din data de 04.02.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului I. D. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune în convenţii, fapte prevăzute de art. 290 Cod penal şi art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că la data de 19.07.2007 a încheiat cu Reiffeisen Bank un contract de credit şi de garanţie pe numele titularului lonescu Vasile, semnându-1 în numele acestuia, achiziţionând bunuri în valoare de 1654,18 lei, inducând astfel banca în eroare asupra identităţii sale, cu scopul de a obţine un folos pentru altul, producând o pagubă totală băncii de 2909,84 lei, prejudiciu parţial recuperat.

s-a reţinut prin actul de sesizare că la data de 30.11.2009 numitul I. V. a formulat plângere împotriva lui I. D.şi a unei persoane V. D., arătând că aceştia ar fi folosit actele sale de identitate şi ar fi obţinut un împrumut de la Reiffeisen Bank în valoare de 2296,48 lei. Potrivit celor arătate, I. V. a primit mai multe somaţii de plată pentru credite neachitate din partea unor societăţi de recuperat creanţe, unul din credite fiind semnat de acesta, deşi a fost întocmit în folosul inculpatului, cel de al doilea fiind semnat chiar de către inculpat.

Din cercetările efectuate a rezultat că în cursul anului 2007, partea vătămată lonescu Vasile şi I. D. se aflau în relaţii de prietenie aşa că primul a fost de acord să solicite un împrumut urmând ca banii să îi fie daţi celui de al doilea. Actul de împrumut s-a încheiat, iar la momentul semnării lonescu Vasile a fost însoţit de fiica lui I. D.care cu această ocazie a intrat în posesia unor copii după actul de identitate şi cuponul de pensie.

Ulterior I. D. şi fiica sa, numita M. M., s-au hotărât să mai obţină un credit pentru achiziţionarea unor bunuri electrocasnice de la SC SEANTI SRL M., utilizând documentele numitului lonescu Vasile, încheind astfel un nou contract de împrumut în numele acestuia din urmă, contract pe care 1-a semnat inculpatul.

Inculpatul a recunoscut că a semnat în locul titularului de contract I.V., însă a motivat că a făcut-o cu acordul acestuia, de faţă cu acesta, din cauza imposibilităţii sale de a semna deoarece era în stare avansată de ebrietate.

In aceste condiţii a fost încheiat contractul de credit şi garantare nr. RC137056/ 19.07.2007 între Reiffeisen Bank şi inculpat pe numele lui I. v., inculpatul semnând în locul titularului, semnătură recunoscută de inculpat şi confirmată de raportul de constatare tehnico- ştiinţifică grafică nr. 244981/ 10.06.2010. Valoarea contractului este de 1654,18 lei şi a fost încheiat pe o perioadă de 60 de luni, urmând ca la finalizarea contractului suma totală de plată să fie de 2909,84 lei.

5

De asemenea, tot inculpatul a semnat şi cererea de credit şi cont curent pentru persoane fizice nr. 244981/ 12.07.2007.

Se mai precizează şi faptul că la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul a revenit asupra declaraţiei şi a recunoscut că la momentul încheierii contractului, numitul I. V. nu era de faţă.

In cursul urmăririi penale au fost administrate proba cu înscrisuri, martori şi expertiză tehnică de specialitate, I. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 2800 lei reprezentând contravaloarea celor două contracte de credit, iar EOS Finance GMBH s-a constituit parte civilă cu suma de 758,72 lei.

Inculpatul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă pentru a da declaraţii, I. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 lei reprezentând daune morale şi suma de 2000 lei cu titlul de daune materiale constând în cheltuielile de judecată pe care partea le-a făcut în legătură cu un alt dosar care are legătură cu prezenta cauză, iar EOS Finance GMBH a precizat că a mai rămas de achitat din contractul de credit suma de 658,72 lei.

In cauză au fost audiaţi martorii din lucrări ale căror declaraţii se află consemnate şi ataşate la dosar.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

între inculpat şi partea civilă I. V. a existat o relaţie de prietenie în baza căreia acesta din urmă a fost de acord să încheie un contract de împrumut, urmând ca de beneficiarul în fapt al împrumutului să fie inculpatul.

Astfel a fost încheiat contractul de credit de consum nr. 18600103/05.07.2007 între SC CETELEM IFN SA în calitate de împrumutător şi Ionescu Vasile în calitate de împrumutat.

Ulterior, deoarece inculpatul dorea să achiziţioneze şi unele bunuri electrocasnice, folosindu-se fără drept de copia buletinului de identitate al inculpatului şi a cuponului de pensie al acestuia, a încheiat în numele lui Ionescu Vasile un alt contract de credit cu Reiffeisen Bank sucursala C..

Contractul s-a încheiat în apartamentul lui I. D. unde un angajat al SC SEANTI SRL, firma de la care urmau a fi achiziţionate bunurile electrocasnice şi care avea încheiat un parteneriat cu Banca împrumutătoare în baza căruia toate documentaţia necesară creditării era înregistrată de societate şi comunicată băncii, a fost condus de fiica acestuia.

Aşa cum rezultă din declaraţia martorului D. A., angajatul societăţii, în acel apartament a întâlnit un bărbat care s-a prezentat ca fiind I. v., a semnat cererea de creditare în numele acestei persoane, şi deşi au fost verificate actele prezentate, deoarece copia buletinului de identitate a numitului I. V. nu era foarte clară nu s-a putut stabili vreo asemănare între persoana din buletin şi persoana din apartament, dar nu a existat la acel moment nici un dubiu că partea care a semnat cererea de creditare este chiar Ionescu Vasile.

In aceste condiţii atât cererea de creditare, cât şi contractul de credit nr. RC137056/19.07.2007 a fost semnat de I. D., acesta susţinând că se numeşte I.

6

V., semnând la rubrica împrumutat, chestiune recunoscută de inculpat şi confirmată atât de fiica acestuia, câr şi de raportul de expertiză efectuat în cauză.

Motivul pentru care inculpatul a procedat în această manieră este acela că nu ar fi îndeplinit condiţiile de creditare şi nu i-ar fi fost acordat creditul, în timp ce partea civilă I. V. îndeplinea aceste condiţii.

Este astfel evident că dacă inculpatul nu ar fi declarat angajatului societăţii Seanti SRL că este I. V., semnând astfel contractul de credit, banca împrumutătoare nu ar fi încheiat acel contract de credit, inculpatul neîndeplinind condiţiile impuse de partea contractantă.

Astfel, fapta inculpatului de a semna contractul de credit la rubrica împrumutat în locul numitului I. V., susţinând că el este această persoană, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

De asemenea, inducerea în eroare a băncii asupra identităţii sale şi pe cale de consecinţă şi asupra situaţiei sale financiare, în scopul de a o determina să îi acorde împrumutul prin încheierea contractului de credit, contract ce nu ar fi fost încheiat dacă inculpatul ar fi prezentat situaţia reală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului instanţa va reţine prev. art. 74 lit. a şi c Cod penal constând în aceea că inculpatul este la prima abatere de acest gen, anterior nu a mai fost condamnat penal, precum şi faptul că a colaborat cu organele de cercetare, a recunoscut săvârşirea faptei şi o regretă.

De asemenea, se va avea în vedere faptul că inculpatul a achitat parte a împrumutului contractat pe numele lui I. v., continuând să achite ratele şi în cursul urmăririi penale, situaţie care rezultă din faptul că suma precizată în cursul judecăţii de partea civilă Reiffesen Bank ca fiind restantă este mai mică decât suma precizată în cursul urmării penale.

Pentru aceste considerente, în baza art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a şi c Cod penal şi art. 76 lit. e Cod penal va fi condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

In baza art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a şi c Cod penal şi art. 76 lit. c Cod penal va fi condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune la pedeapsa de 1 an închisoare.

In baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal vor fi contopite pedepsele şi inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Având în vedere că, aşa cum am precizat mai sus, inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptei, o regretă, prejudiciul cauzat are un cuantum relativ redus şi a fost acoperit parţial de către inculpat, instanţa apreciază că scopul aplicării legii penale poate fi atins fără privare de libertate, astfel încât în baza art. 81 Cod penal şi art. 71 alin 5 Cod penal se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii

7

ce vor fi aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

In baza art. 359 Cod procedură penală se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Pentru considerentele arătate în baza art. 348 şi 445 Cod procedură penală se va dispune anularea contractul de credit şi de garantare nr. RC137056/19.07.2007 încheiat între SC RAIFFEISEN BANK SA şi LV..

In ce priveşte latura civilă instanţa constată că partea civilă Ionescu Vasile a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei reprezentând daune morale şi a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată pe care le-a efectuat într-o altă cauză ce are legătură cu prezenta.

A.

In privinţa daunelor morale se reţine faptul că fapta inculpatului de a folosi identitatea părţii civile, de a semna contractul de credit în fals, precum şi faptul că ulterior, datorită neachitării ratelor, au fost comunicate părţii la domiciliu adrese prin care i se solicita să execute obligaţii de plată care în realitate nu îi aparţineau, sub ameninţarea executării silite, reprezintă elemente care au afectat într-o anumită măsură pe partea civilă, astfel că va fi admisă cererea de obligare a inculpatului la plata de daune morale dar suma solicitată de parte este mult prea ridicată, prejudiciile cauzate nefiind atât de grave, drept pentru care inculpatul va fi obligat la plata sumei de 300 lei.

în legătură cu daunele materiale instanţa constată că partea nu a înţeles să solicite administrarea nici unui probatoriu care să dovedească existenţa acelor cheltuieli, precum şi legătura cu prezenta cauză, astfel că cererea va fi respinsă.

De asemenea, în cauză s-a mai constitui parte civilă şi EOS Finance GMBH cu suma de 658,72 reprezentând debit provenit din contractul de credit încheiat în fals de inculpat, contract ce a fost cesionat de către bancă către partea civilă, cererea ce va fi admisă, inculpatul necontestând această sumă şi rezultând atât din declaraţia sa dată în cursul urmării penale, cât şi a fiicei sale, că aceasta este suma pe care o mai datorează băncii şi pe care îşi iau angajamentul de a o achita.

In baza art. 191 alin.l Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu.

8