Plangere contraventionala

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 12151/301/2010, petenta SC DS SRL în contradictoriu cu intimata GARDA NATIONALA DE MEDIU COMISARIATUL BUCURESTI, a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XXXX din data de 27.03.2009.

În motivare, petenta a arătat că, în data de 27.03.2009, a fost sancţionată de Garda de Mediu pentru o faptă ce nu-i aparţine, respectiv pentru poluarea unui teren; a menţionat că nici terenul şi nici deşeurile nu-i aparţin; că efectuează activitate de service care nu produce, prin natura sa, deşeuri precum hârtie şi deşeuri amestecate, pentru care s-a aplicat sancţiunea; funcţionează într-un spaţiu închiriat de la SC GT SRL, societate care deţine şi terenul declarat ca poluat de organul constatator şi care are atribuţii cu privire la întreţinerea curăţeniei; cu privire la întocmirea procesului verbal de contravenţie a precizat că este menţionat în mod greşit sediul contravenientului, sediul corect fiind în Str. C… nr. 27, iar această lipsă ar atrage nulitatea prevăzută de art. 17 din O.G nr. 2/2001; lipsa ştampilei instituţiei ce constată şi sancţionează fapta, prezenţa numeroaselor ştersături şi modificări în cuprinsul procesului verbal, nefiind nici individualizat organul la care se poate depune plângere.

În temeiul art. 242 C.pr.cv., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La termenul din data de 02.09.2010, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat instanţei să respingă acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, intimata a arătat că, deşi sancţiunea amenzii a fost aplicată contravenientei prin procesul–verbal xxxxx din data de 27.03.2009, plângerea contravenţională este înregistrată la instanţă în data de 21.04.2010, iar susţinerile contravenientei conform cărora plângerea contravenţională ar fi fost transmisă intimatei în data de 02.04.2009  nu pot fi reţinută având în vedere faptul că prin Decizia nr. 953/19.12.2006 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin.1 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, iar pentru aceste motive a solicitat să se constate tardivitatea plângerii. Cu privire la fond a arătat că, la data de 17.03.2009, pe adresa intimatei a sosit o sesizare prin intermediul căreia a fost înştiinţată că activitatea petentei nu corespunde din punct de vedere al protecţiei mediului, cu solicitarea efectuării unui control; în data de 27.03.2009, reprezentanţii instituţiei s-au deplasat la atelierul de reparaţii auto, unde s-au descoperit încălcări grave ale normelor de protecţie a mediului constând în depozitări necontrolate de materiale ce pot afecta siguranţa mediului înconjurător, întreaga situaţie de fapt a fost consemnată în nota de constatare nr. xxxx, prin această notă fiind-i pus în vedere contravenientei ca, până la data de 26.04.2009, să efectueze şi să transmită către intimată măsurători ale calităţii aerului, efectuate cu o firmă autorizată în acest sens; cu ocazia aceluiaşi control, s-a încheiat şi procesul-verbal seria xxxxx prin care contravenienta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 50.000 lei.

În drept a invocat dispoziţiile art. 115 şi urm. C.proc.civ, OUG nr. 195/2005.

În conformitate cu art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.

In dovedirea susţinerilor părţile au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba încuviinţata de instanţa. Au fost depuse la dosar, în copie, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nota de constatare, planse foto.

La termenul de azi, instanţa a respins excepţia tardivităţii introducerii plângerii ca neîntemeiată.

Analizând plângerea, prin prisma probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei xxxx încheiat de intimata Garda Naţionala de Mediu (f.9), petenta SC DS SRL a fost sancţionată contravenţional cu amenda in cuantum de 50000 de lei  pentru  săvârşirea contravenţiei art. 96 alin. 1 pct. 10 OUG 195/2005. 

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Instanţa nu va reţine susţinerile vădit neîntemeiate ale petentei conform cărora procesul verbal ar fi nul pentru ca este greşit sediul social al contravenientului.

Art. 17 din OG 2/2001 prevede clar ca nulitatea absoluta a procesului verbal poate fi determinata numai de lipsa menţiunilor privind numele/calitatea agentului, numele,prenumele/denumirea, sediul contravenientului, data săvârşirii faptei, semnatura agentului constatator. Dar, in procesul verbal care face obiectul cauzei, sediul petentei este trecut. Consemnarea numărului de strada al sediului social ca fiind 25, in loc de 27 este doar rezultatul unei erori materiale care ar fi putut atrage nulitatea numai în condiţiile art. 105 alin. 2 C.pr.cv, adica numai daca s-ar fi făcut dovada unei vătămări cauzate prin aceasta eroare de redactare , vatamarea care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. Dar aceasta vatamare nu a fost nici măcar invocata şi, cu atât mai puţin, dovedita.

Tot pentru aceleaşi motive, faţa de prevederile art. 17 din Og 2/2001 şi art. 105 alin. 2 C.pr.cv. menţionate mai sus, nu se poate reţine nulitatea procesului verbal nici pentru lipsa ştampilei intimatei pe procesul verbal de contravenţie.

Pretinsele „numeroase semnături şi alte modificări în cuprinsul procesului verbal” reprezintă, de fapt o singura modificare cu privire la TOTAL LEI al amenzilor aplicate. Ceea ce pare a fi o tăiere a unor menţiuni în partea dreapta a procesului verbal şi in partea stânga sus, in fapt, daca se citeşte si se observa cu atenţie procesul verbal, reprezintă parte din semnătura reprezentantului contravenientei aplicata la rubricile „amenda aplicata”, eventuale obiecţiuni, finalul procesului verbal, şi, respectiv, in partea stânga sus, la primirea unui exemplar de pe procesul verbal. Modificarea sumei de la TOTAL Lei nu reprezintă decât o eroare a agentului cu privire la rubrica la care se consemnează jumătatea din minimul legal al amenzii pe care un contravenient o poate achita in 48 de ore. Astfel, după ce a indicat foarte clar care este amenda pe care o aplica pentru fapta reţinuta, şi anume 50000 de lei, agentul constatator trebuia sa consemneze totalul amenzilor aplicate (rubrica creata pe formularele tipizate având în vedere faptul ca in sarcina unui contravenient pot fi reţinute mai multe fapte şi îi pot fi aplicate mai multe amenzi, ceea ce nu a fost cazul nostru). De abia mai jos cu doua rânduri, trebuia consemnata suma de 12500 lei, jumatate din minimul legal al amenzii aplicate. Dar, confuzia iniţiala, corectata de agent, nu atrage in nici un caz nulitatea procesului verbal, fiind clara sancţiunea aplicata de 50000 de lei, pentru contravenţia prevăzută de OUG 195/2005 şi Legea 265/2006, art. 96 alin. 1 pct. 10.

Nu se poate vorbi de o nulitatea pentru nemenţionarea organului la care trebuia depusa plângerea, faţa de aceleaşi art. 17 OG 2/2001 şi art. 105 alin. 2 C.pr.cv. Plângerea petentei a fost înaintata, intr-un final, la instanţa competenta care o analizează, prin prezenta, pe fond, astfel ca petenta nu a fost vătămata deloc în exercitarea dreptului ei de a formula plângere.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa urmează a efectua analiza procesului – verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât şi a normelor internaţionale. Astfel, având in vedere jurisprudenţa CEDO aplicabila in baza art. 6 din Convenţie (cauza Neaţa c. României), deşi in general si contravenientul se bucura de prezumţia de nevinovăţie, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

In prezenta cauza, instanţa constata ca intimata a făcut dovada faptei reţinute in sarcina petentei – depozitări necontrolate de deşeuri de diferite tipuri amestecate, hârtie, plastic, anvelope uzate, deşeuri menajere – prin planşele foto (f. 25-30) din care se observa clar o mizerie de nedescris şi, mai ales, chiar prin nota de constatare întocmită în data de 27.03.2009 şi prin procesul verbal de contravenţie în condiţiile în care acestea au fost semnate fără nici cea mai mică obiecţie de către contravenient prin administrator.

Daca toate aceste mizerii nu ar fi existat, logic, reprezentantul petentei ar fi făcut obiecţiuni pe loc, lucru care nu s-a întâmplat. În lipsa acestor obiecţii, nu pot fi reţinute apărările petentei conform cărora planşele foto ar fi fost făcute intr-o alta zona a Bucureştiului. Mai mult, aceste apărări au fost făcute de abia la ultimul termen de judecata. Nici prin contestaţia depusa iniţial, in 06.04.2009 (f. 7) la GM, nici prin plângerea depusa la instanţa in 21.04.2010 (f. 1), petenta nu a susţinut ca aceste deşeuri nu ar fi existat acolo, ci doar ca nu i-ar aparţine sau ca nu i-ar aparţine terenul pe  care se afla sau că nu i-ar aparţine obligaţia asigurării curăţeniei terenului în cauza.

Susţinerile conform cărora acele deşeuri nu i-ar aparţine nu pot fi reţinute nici prin prisma faptului menţionat şi mai sus – că nu s-a ridicat nicio obiecţie la momentul întocmirii notei de constatare, nici la momentul întocmirii procesului verbal de contravenţie - dar nici prin prisma planşelor foto (f. 25.29) în care se observă, foarte clar, o mizerie de caroserii de maşini, pneuri, parbrize, portiere, bucăţi din maşini etc. etc. etc. În cauza, nu s-a făcut dovada şi nici nu s-a susţinut, de altfel, ca, exact in aceeaşi zona, sa existe un alt service care ar fi putut produce aceste tipuri de mizerii. Faptul ca printre aceste tipuri de mizerii mai exista si deşeuri menajere nu însemna ca petenta nu putea fi sancţionata. Orice persoana, fizica sau juridica produce deşeuri, inclusiv deşeuri menajere. Orice proces de montare, demontare, reparare maşini nu se face doar cu mâinile sau cu linie tehnologizata, ci presupune şi utilizarea de materiale, gen hârtie, lavete, solvenţi, vopseluri, ambalaje ale materialelor (pungi, pet-uri, cutii metalice, sticle s.a.) etc. etc. etc. de tipul celor care apar şi in planşele foto.

Susţinerile conform cărora petenta nu ar fi proprietar al terenului nu au nici cea mai mica relevanţa, art.  96 alin. 1 pct. 10 din OUG 195/2005, reţinut in sarcina petentei, prevăzând obligaţia de a lua măsuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie, nu doar in sarcina proprietarilor, ci şi a deţinătorilor de terenuri cu titlu şi chiar fără titlu. Aşa cum în cazul unui imobil-locuinţa nu i poate cere unui proprietar sa ii facă curăţenie chiriaşului, să ii şteargă praful, sa îi dea cu aspiratorul sau să îi spele vasele, la fel de bun simţ şi de logic este că nu i se poate pretinde proprietarului imobilului dat in locaţiune sa ii facă curat petentei şi că nu i se poate aplica proprietarului o sancţiune pentru mizeriile create de petenta.

 Nu pot fi reţinute susţinerile petentei conform cărora, in 27.03.2009, la întocmirea notei de constatare, i s-a dat un termen de aducere la îndeplinire a obligaţiilor pana la 26.04.2009, astfel ca nu putea fi sancţionata pe loc. In nota de constatare (f. 23) se consemnează expres ca, pentru încălcarea art. 96 pct. 10, petentei i se aplica amenda, termenul de 26.04.2009 fiind acordat doar pentru a se face monitorizări ale calităţii aerului – emisii de noxe de la cabina de vopsire, în condiţiile in care petenta nu a prezentat monitorizări recente ale acestor emisii (punctul 5 din nota de constatare f. 23).

Pentru toate aceste motive, instanţa constata temeinicia procesului verbal.Instanţa constata ca şi din punct de vedere sancţionator procesul verbal este legal şi temeinic. Nu s-ar justifica o reducere a cuantumului amenzii, in condiţiile in care petenta nu a dat dovada nici măcar de buna credinţă încercând doar sa tergiverseze punerea in executare a procesului verbal întocmit de GM prin formularea plângerii şi asumarea răspunderii pentru fapta săvârşita. Reaua credinţa a petentei decurge şi din aceea ca, după ce a introdus plângere in data de 06.04.2009 la Garda (f.7), nu a făcut nici un demers pentru a afla stadiul de soluţionare a plângerii şi pentru a urgenta inaintarea catre instanţa competenta pentru soluţionare pe fond decât după ce s-a trecut la punerea in executare de către finanţe (f. 8) în 2010, adică la aproape un an. Exista o culpă a intimatei că nu a înaintat de urgenţă plângerea către instanţa competenta, dar aceasta culpă nu şterge reaua credinţa a petentei care rezulta din aceasta pasivitate. Chiar si Curtea Europeana a drepturilor omului a arătat (cu referire la o cale de atac împotriva unei sentinţe, prin urmare, cu atât mai aplicabil in cazul unei căi de atac împotriva unui act administrativ) ca există obligaţia autorităţii de comunicare de acte, dar si obligaţia părţilor de se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţa (cauza Ponomaryov vs. Ucraina).

Pentru toate aceste motive, instanţa va respinge plângerea ca neîntemeiată şi va menţine procesul verbal, punându-i in vedere petentei ca, daca şi-ar fi asumat răspunderea, cum era normal, in 48 de ore de la sancţionare, avea posibilitatea sa achite jumătate din minimul legal, adica doar 12.500 de lei, in locul celor 50000 de lei aplicaţi şi că, dacă pe viitor va mai formula cereri vădit netemeinice si cu rea credinţa, doar pentru a obţine o suspendare a executării, va putea primi încă o amenda si din partea instanţei in cuantum de pana la 700 de lei conform art. 108/1 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila şi va răspunde pentru prejudiciile pe care le cauzează prin exercitarea abuzivă a drepturilor în contra scopului in care au fost create conform art. 723 C.pr.cv.

Domenii speta

Spete similare