Pretenţii

Dosar nr. 19756/280/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 11541/2011

Şedinţa publică de la 30 Noiembrie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE A R

Grefier VM

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B M în

contradictoriu cu pârâta SC C D SA, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Instanţa constatând că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 24.11.2011

şi sunt consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta,

deliberând a pronunţat următoarea soluţie. 

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 11.10.2010 sub

nr. 19756/280/2010 reclamantul B M a chemat în judecata pe pârâta SC C D SA solicitând

instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata de daune

interese reprezentând lipsa de folosinţa a suprafeţei de teren de 340 mp afectat de reţeaua de

curent electric LEA 20 KV PA GĂVANA – IMTF,  cu nr. de inventar 219001446 şi an PIF

1972, pentru perioada septembrie 2007 până în prezent şi în continuare la plata unei indemnizaţii

lunare echivalente preţului de închiriere a terenurilor practicat în zonă, pe toată perioada

existenţei reţelei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că a dobândit un teren în suprafaţa de 3109 mp

situat în Piteşti, str. 1 Decembrie 1918, nr. 1A prin contractul de vânzare-cumpărare aut sub nr.

620/19.03.2003. Din aceasta suprafaţa de teren, suprafaţa de 340 mp este afectată de instalaţia

energetică proprietatea pârâtei.

Se mai arată că, chiar prin legea energiei electrice prin care se instituie un drept de

servitute legală asupra  terenurilor  afectate de reţelele electrice se prevede la art. 16 obligaţia

titularilor de licenţe de a despăgubi proprietarii terenurilor pentru prejudiciile cauzate acestora

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1073, 1090, 480 C.civ., art 44 alin 1 – 3 din

Constituţia României şi art. 1 Protocolul I al CEDO.

La data de 17.02.2011 reclamantul şi-a precizat cererea solicitând obligarea pârâtei la plata

lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţa de 340 mp pe ultimii 3 ani, începând cu luna octombrie

2007 şi până la rămânerea irevocabilă a sentinţei ce se va pronunţa şi, în continuare, pentru

perioada existenţei reţelei electrice.

La data de 27.10.2010 reclamantul şi-a majorat câtimea pretenţiilor la suma de 468.000 lei

reprezentând lipsa de folosinţa a suprafeţei de 3978 mp  teren intravilan, calculată pe perioada

ultimilor 3 ani începând cu luna octombrie 2007, obligarea pârâtei la plata unei indemnizaţii

lunare în cuantum de 13.000 lei, de la data introducerii acţiunii pe întreaga perioada de existenţa a

instalaţiei electrice.

La data de 24.11.2011 reclamantul şi-a restrâns cererea de majorare a pretenţiilor,

solicitând obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei lunare în cuantum de 13.000 lei (echivalentul în

moneda naţională a sumei de 3176 euro ) începând cu data rămânerii irevocabile a sentinţei , pe

toată durata existenţei reţelei electrice.

La data de 17.02.2011 pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei

Piteşti, excepţie respinsă prin încheierea de şedinţa din 17.03.2011, cu motivarea expusă în

considerentele respectivei încheieri.

La data de 07.04.2011 pârâta a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea cererii ca

neîntemeiată.

S-a arătat că, terenul de sub instalaţia electrică aparţine domeniului public, astfel că nu este

proprietatea reclamantului, întrucât a fost introdus în circuitul civil prin contractele de vânzare-

cumpărare existente la dosar fără a fi dezafectat din domeniul public.

S-a mai precizat că potrivit Lg. Nr. 213/1998, pct. 14 aparţin domeniului public reţelele

electrice.

În şedinţa publică din 22.09.2011 instanţa a respins cererea de suspendare a judecaţii

cauzei  potrivit dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C.pr.civ., cu motivarea expusă în practicaua încheierii

de şedinţa de la aceeaşi dată.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, expertiza tehnică specialitatea agricultură (fil.

75-107), fiind respinsă proba cu expertiză în specialitatea electroenergetică solicitata de pârâta ca

nefiind utilă soluţionării cauzei, faţa de obiectivele precizate în scris la fila 36 şi faţa de obiectul

cererii de chemare în judecată.

Din probatoriul administrat, instanţa reţine următoarele.

Prin titlul de proprietate nr. 106364/27.11.2000 eliberat de Comisia Judeţeana de Fond

Funciar Argeş (fil 45) s-a reconstituit autorului reclamantului, M E, prin moştenitori M Ş, V GS şi

MA - Ş, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3107 mp teren situată în intravilanul

Municipiului Piteşti, str. 1 Decembrie 1918, jud. Argeş, cu vecinătăţi N: strada 1 Decembrie 1918,

E: Şcoala Generală, S: teren de stat, V: teren cu blocuri.

Prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 620/19.03.2003 moştenitorii numitei M

E  au înstrăinat reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 3107 mp (fil.

18).

Terenul în cauză are destinaţia stabilită conform planului urbanistic general al mun. Piteşti

ca subzonă pentru locuinţe existente şi propuse, iar potrivit HCL nr. 265/2002 terenul se află în

zona B, astfel cum rezultă din certificatul de urbanism nr. 229/27.02.2003 (fil. 48-49).

Terenul este identificat atât în schiţele anexă la certificatele de urbanism depuse la dosar

cât şi  în schiţa anexa la raportul de expertiză întocmit în prezentul dosar (fil. 84).

Pe acest teren este amplasată pe toată lungimea, pe latura de Vest, reţeaua electrica de

distribuţie LEA 20 KV, care se învecinează cu terenul cu blocuri.

La data de 21.11.2003 fosta SD FEE Piteşti, deţinătoarea reţelei electrice de distribuţie a

făcut menţiuni referitoare la regimul de construire pe terenul afectat de instalaţia electrică,

conform Normativelor PE 101 A/85 şi PE 106/95, normative care impun păstrarea unei distanţe

minime de 4 metri de la proiecţia pe orizontală a conductorului extrem şi pană la extremitatea

oricărei construcţii, pe schiţa anexa la certificatul de urbanism nr. 1899/23.10.2003 (fil. 50-51, 62).

Aceleaşi restricţii rezulta şi din avizul de amplasament nr. 465/03.08.2007 (fil 87-88).

Astfel cum arată şi expertul desemnat în cauza, distanţele exprimate în metri se măsoară

în proiecţie orizontală  între limitele extreme ale conductorilor electrici şi clădirile cu subsoluri sau

aliniamente de terenuri  susceptibile de a fi construite, zona restricţionată fiind instituită drept

zonă de protecţie şi siguranţa.

Expertul stabileşte că lăţimea culoarului de siguranţa este de 5 metri, respectiv 4 metri

distanţa de la generatoarele exterioare ale liniei electrice şi cel mai apropiat colţ al oricărei

construcţii  şi 1 metru distanţa de la generatoarele exterioare ale liniei electrice  şi limita de

proprietate, astfel că suprafaţa totală reprezentând zonă de protecţie şi siguranţă este de 397 mp.

Pentru stabilirea lipsei de folosinţa a terenului în suprafaţa de 397 mp s-au folosit metoda

comparaţiei directe  şi metoda comparaţiei relative, stabilindu-se un preţ mediu de 8 euro/ mp

/lună, rezultând un total de 3176 euro /lună şi o valoare a lipsei de folosinţa pe ultimii 3 ani

(octombrie 2007-octombrie 2010) în cuantum de 114.336 euro.

Reţeaua electrică este funcţională şi serveşte alimentarea cu energie electrică a Şcolii nr. 6.

La data reconstituirii  dreptului de proprietate terenul era afectat de aceasta reţea electrică

ce a fost pusă în funcţiune în anul 1972,  conform adresei nr. 44881/15.09.2010 emisă de pârâtă

(fil. 6).

Deci, autoarei reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren

afectat de sarcini, aceasta acceptând reconstituirea în aceste condiţii şi asumându-şi toate riscurile

ce puteau rezulta din aceasta situaţie.

Prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 620/19.03.2003 moştenitorii autoarei

M E au înstrăinat reclamantului terenul în litigiu astfel cum s-a arătat mai sus,  reclamantul

declarând că situaţia juridică şi de fapt a terenului îi este cunoscută.

Terenul în suprafaţa de 3109 mp avea la momentul reconstituirii categoria de folosinţa,

conform titlului de proprietate, intravilan-păşune.

Din cuprinsul certificatelor de urbanism depuse la dosar reiese că atât reclamantul, în

calitate de persoană fizică cât şi SC B G R S.R.L. au depus la Primăria Piteşti potrivit Lg. Nr.

50/1991 proiecte de construire pentru diverse spaţii comerciale, fiindu-le solicitat,  printre altele,

şi avizul de amplasament eliberat de SC E SA.

Situaţia de fapt expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar coroborate cu

concluziile raportului de expertiză.

Potrivit art. 3 pct. 67 şi 68 din Lg. nr. 13/2007:

67. zonă de protecţie - zona adiacentă capacităţii energetice, extinsă în spaţiu, în care se

introduc interdicţii privind accesul persoanelor şi regimul construcţiilor;

68. zonă de siguranţă - zona adiacentă capacităţilor energetice, extinsă în spaţiu, în care se

instituie restricţii şi interdicţii în scopul asigurării funcţionării normale şi pentru evitarea punerii în

pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului; zona de siguranţă cuprinde şi zona de protecţie.

Conform art.  16 din Lg. nr. 13/2007 ,,Drepturile şi obligaţiile care decurg din

autorizaţia de înfiinţare şi din licenţe”.

(1) Lucrările de realizare şi retehnologizare ale capacităţilor energetice pentru care se acordă

autorizaţii, precum şi activităţile şi serviciile pentru care se acordă licenţe sunt de interes public,

cu excepţia celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al titularului

autorizaţiei sau licenţei.

(2) Asupra terenurilor şi bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori

juridice şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţii

energetice, titularii autorizaţiilor de înfiinţare şi titularii licenţelor beneficiază, în condiţiile legii, pe

durata lucrărilor de realizare şi retehnologizare, respectiv de funcţionare a capacităţii energetice,

de următoarele drepturi:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacităţii

energetice, obiect al autorizaţiei;

b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii, obiect al autorizaţiei de

înfiinţare, pentru reviziile, reparaţiile şi intervenţiile necesare;

c) servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea de reţele electrice

sau alte echipamente aferente capacităţii energetice şi pentru acces la locul de amplasare a

acestora, în condiţiile legii;

d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea unor activităţi care ar putea pune în pericol

persoane şi bunuri;

e) dreptul de acces la utilităţile publice.

(3) Drepturile de uz şi de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar

conţinutul acestora este prevăzut la art. 19 şi se exercită pe toată durata existenţei capacităţii

energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei,

reviziei, lucrărilor de intervenţie în caz de avarie.

(4) Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor statului şi ale unităţilor

administrativ-teritoriale afectate de capacităţile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată

durata existenţei acestora.

(5) Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de

capacităţile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în

conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi

limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru

determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, care

se aprobă, împreună cu convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului

de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către

titularii de licenţe şi autorizaţii pot solicita încheierea de convenţii, conform prevederilor alin. (5).

(7) Titularii de licenţe şi autorizaţii sunt obligaţi să procedeze la încheierea convenţiilor-cadru

prevăzute la alin. (5) în termen de maximum 30 de zile de la solicitarea proprietarilor afectaţi.

(8) Dacă cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii sau avarii se produc

pagube proprietarilor din vecinătatea capacităţilor energetice, titularii de licenţă au obligaţia să

plătească despăgubiri în condiţiile prezentei legi.

(9) Proprietarii terenurilor şi titularii activităţilor afectaţi de exercitarea de către titularii de

licenţă şi autorizaţii a drepturilor prevăzute la alin. (2) vor fi despăgubiţi pentru prejudiciile

cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- suprafaţa de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor;

- tipurile de culturi şi plantaţii, precum şi amenajările afectate de lucrări;

- activităţile restrânse cu ocazia lucrărilor.

Cuantumul despăgubirii se stabileşte prin acordul părţilor sau, în cazul în care părţile nu se înţeleg,

prin hotărâre judecătorească.

(10) Dreptul de uz şi de servitute asupra terenurilor proprietate privată, restrângerea sau

încetarea unor activităţi prevăzute la alin. (2) se stabileşte şi se exercită cu respectarea principiului

echităţii, a dreptului de proprietate şi a minimei afectări a acestuia.

Art. 20 ,,Zonele de protecţie şi zonele de siguranţă”.

(1) Pentru protecţia şi funcţionarea normală a capacităţilor energetice şi a anexelor acestora,

precum şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, se instituie zone

de protecţie şi de siguranţă.

(2) Zonele de protecţie şi de siguranţă se determină pentru fiecare capacitate, în conformitate

cu normele tehnice elaborate de autoritatea competentă.

(3) Asupra terenurilor aflate în proprietatea terţilor, cuprinse în zonele de protecţie şi de

siguranţă, se stabileşte drept de servitute legală.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa reţine că face parte din

domeniul public al statului reţeaua de distribuţie electrică amplasată pe terenul reclamantului.

În vederea exploatării acestei reţele legiuitorul a instituit o servitute legală asupra

terenurilor proprietate privata a persoanelor fizice aşa cum rezultă din dispoziţiile legale anterior

menţionate.

Acest aspect este consacrat şi prin Lg. nr. 213/1998 art. 3 alin 2 conform căreia

domeniului public  al statului aparţin şi reţelele de transport al energiei electrice;

În consecinţa, în sarcina reclamantei există obligaţia de a nu face nimic de natura să

împiedice exercitarea servituţii legale de trecere  a  reţelelor de transport al energiei electrice (art.

576, 634 C.civ.).

Conform dispoziţiilor art. 616 C.civ. proprietarul fondului dominant are obligaţia de a-l

despăgubi pe proprietarul fondului aservit în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona ca

urmare a instituirii dreptului de servitute.

Unul dintre atributele dreptului de proprietate este folosinţa, iar conform dispoziţiilor art.

480 C.civ. raportat la art. 483, 616 C.civ. proprietarul terenului este îndrituit la fructele acestuia.

Deci, reclamantul are dreptul să fie despăgubită pentru prejudiciul cauzat prin amplasarea

reţelei de distribuţie electrică.

Reclamantului i s-a îngrădit dreptul de a folosi suprafaţa de 397 mp teren ce constituie

zona de protecţie şi siguranţa.

Deşi dispoziţiile legale anterior menţionate prevăd instituirea unui drept de servitute legală

în favoarea utilizatorului reţelei de distribuţie electrică, instanţa apreciază că instituirea unei

servituţi cu titlu gratuit ar încălca art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a

Drepturilor Omului .

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat mai multe hotărâri,

prin care a constatat o  încălcare a dispoziţiilor menţionate anterior prin existenţa unei ingerinţe a

statului în dreptul la respectarea bunurilor, respectiv în cauza Papamichaloupulos contra Greciei,

Belvedere Alberlghiera contra Italiei. Astfel, prin gratuitatea acordata pentru titularul servituţii de

trecere se realizează o expropriere de fapt a proprietarului terenului, fiind lipsit în totalitate de

dreptul de folosinţa şi chiar de cel de dispoziţie, având în vedere că este evident faptul că nu s-ar

reuşi vânzarea bunului către un terţ întrucât este ocupat de conducte în mod continuu, iar titularul

dreptului de proprietate este lipsit chiar şi de posibilitatea de a obţine despăgubiri pentru lipsa de

folosinţa.

De altfel, necesitatea plăţii unor despăgubiri, ceea ce exclude o servitute cu titlu gratuit,

este prevăzută de dispoziţiile art. 16 alin 9 din Lg. Nr. 13/2007, potrivit cărora proprietarii

terenurilor şi titularii activităţilor afectaţi de exercitarea de către titularii de licenţă şi autorizaţii a

drepturilor prevăzute la alin. 2 ( în speţa alin 2 lit c ) vor fi despăgubiţi pentru prejudiciile cauzate

acestora.

La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- suprafaţa de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor;

- tipurile de culturi şi plantaţii, precum şi amenajările afectate de lucrări;

- activităţile restrânse cu ocazia lucrărilor.

Cuantumul despăgubirii se stabileşte prin acordul părţilor sau, în cazul în care părţile nu se

înţeleg, prin hotărâre judecătorească.

Nu poate fi avută în vedere apărarea pârâtei în sensul că terenul ce constituie zonă de

protecţie şi siguranţa face parte din domeniul public al statului, dat fiind faptul că, astfel cum s-a

arătat mai sus,  Lg. Nr. 213/1998 prevede ca fac parte din domeniul public al statului reţelele de

transport al energiei electrice, iar nu terenurile de sub acestea.

Pe de altă parte, Lg. Nr.  13/2007 instituie pentru zona de protecţie şi siguranţa anumite

restricţii privind accesul persoanelor şi regimul construcţiilor, iar nu un drept de proprietate

publică.

Pentru considerente expuse, instanţa va admite în parte cererea precizată şi restrânsă  şi va

obliga  pârâta la plata către reclamantă a sumei de 468.000 lei, reprezentând lipsa de folosinţă a

terenului în suprafaţă de 397 mp, situat în Piteşti, str. , nr.1A, jud. Argeş, pentru perioada

octombrie 2007-octombrie 2010 şi a echivalentului în lei a sumei de 3176 euro lunar,

reprezentând chirie lunară, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe, pe toată

durata existenţei reţelei electrice, cu titlu de despăgubire pentru exercitarea servituţii  legale de

trecere a reţelei de distribuţie electrică.

Potrivit dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei

de 10347,5 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea, astfel cum a fost precizată şi restrânsă formulată de reclamantul B M,

domiciliat în mun. Piteşti, jud. Argeş  în contradictoriu cu pârâta SC C D SA, cu sediul în mun.

Craiova, jud. Dolj.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 468.000 lei, reprezentând lipsa de

folosinţă a terenului în suprafaţă de 397 mp, situat în Piteşti, jud. Argeş, pentru perioada

octombrie 2007-octombrie 2010 şi a echivalentului în lei a sumei de 3176 euro lunar,

reprezentând chirie lunară, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe, pe toată

durata existenţei reţelei electrice.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 10347,5 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 30 Noiembrie 2011.

Preşedinte,

A R

Grefier,

V M

Red. /tehn. AR 2011

4 ex

Domenii speta

Spete similare