Pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 9580

Şedinţa publică de la 13 Noiembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE Elena Fodor

Grefier Ionela Cîrciumaru

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.M.C şi pe pârât U.A.SA - C, pârât SC EFG L IFN SA, pârât SC T.G SRL, pârât S.C , având ca obiect pretenţii

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 06.11.20012, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 03.06.2010 sub nr. 10552/280/2010 reclamantul S.M.C a chemat în judecata pe pârâţii  U.A.SA - C, SC EFG L IFN SA, SC T.G SRL. şi S.C solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii în solidar la plata sumei de 8235,66 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat autoturismului proprietate personală cu nr. de înmatriculare AG 68 CCS, actualizarea sumei la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că, la data de 28.12.2009, împreună cu fiul său Spiridon Cristian, se aflau în autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare AG 68 CCS, condus de fiul său, deplasându-se din direcţia Râmnicu - Vâlcea spre Piteşti.

Pe raza comunei Morăreşti, după o curba la dreapta, după o curgă la dreapta, au fost loviţi de un tir- autoutilitara marca Iveco Stralis cu nr. de înmatriculare B 66 GNS şi remorca cu nr. B 65 GNS proprietatea pârâtei SC EFG L IFN SA, utilizator fiind  SC T.G SRL., condusa de către pârâtul S.C  .

Precizează reclamantul că, atât autoturismul său cât şi vehiculul condus de pârât se deplasau pe aceeaşi direcţie de mers, spre Piteşti, autoutilitara fiind în faţa sa. Datorita  condiţiilor meteo, aproape de pantă, autoutilitara nu a mai putut urca, conducătorul auto a coborât pentru a pune lanţuri,  a încercat să urce din nou dar, nu a reuşit, astfel tirul s-a deplasat înapoi lovindu-l pe acesta care se afla, în tot acest timp, cu maşina staţionata în spatele tirului.

Se mai arată că, a fost înştiinţata societatea asigurătoare SC U. A. SA. întocmindu-se constatarea amiabilă de accident din data de 28.12.2009,  menţionându-se pagubele vizibile produse autoturismului.

S-a constatat vinovăţia asiguratului SC EFG L IFN SA - utilizator SC T.G SRL. şi s-a dispus recuperarea prejudiciului prin poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA deţinuta de acesta la SC U. A.I SA. care, a întocmit dosarul de daună nr. 7003604301/2009 menţinându-se în procesul verbal de constatare a pagubelor, avariile vizibile produse autoturismului VW cu nr. de înmatriculare AG 68 CCS.

Totodată, precizează reclamantul că a dus autoturismul la reparat la SC N.L S.R.L. cu sediul în Rm. Vâlcea, service autorizat, S.C U A S.A oferindu-i un ,,document de introducere la reparaţie a vehiculului”, ulterior, constatându-se avarii suplimentare produse autovehiculului astfel s-a întocmit, conform legii, proces verbal suplimentar de constatare a avariilor autovehiculului.

Potrivit  facturii nr. 5043868/03.02.2010 seria VL NVLVW, emisă de SC N. S.R.L., suma totală pentru reparaţiile efectuate autoturismului fiind de 8235,66 lei.

Arată reclamantul că, deşi a formulat cerere de despăgubire către firma asigurătoare, pentru suma mai sus menţionata în factura, S.C U A S.A, în mod netemeinic refuză să-i acorde despăgubirile motiv pentru care, S.C U A S.A a fost convocata la conciliere directă, însă aceasta nu a dat curs solicitării.

Mai arată reclamantul că, întrucât nu dispune de suma pe care trebuie să o achite unităţii service pentru reparaţii, nu şi-a putut recupera autoturismul.

La fila 74 din dosar reclamantul a depus cerere prin care a completat acţiunea solicitând  obligarea pârâtelor şi la plata sumei de 54.000 lei reprezentând penalităţi în cuantum de 0,25% /zi de întârziere, pentru perioada 04.02-31.10.2010, penalităţi prevăzute în factura nr. 5043868/2010 emisă de firma service SC N. S.R.L.

S.C U A S.A a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

SC  EFG L. IFN SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Instanţa a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a  SC EFG L IFN SA şi SC T.G SRL., excepţii ce au fost unite cu fondul cauzei.

În cauza s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză, raportul fiind întocmit de d-nul expert Racotă Radu Mircea.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Pe data de 28.12.2009 autoturismul înmatriculat sub nr. AG 68 CCS, proprietatea reclamantului,  condus de fiul reclamantului se deplasa pe direcţia Rm Vâlcea-Piteşti.

Pe aceeaşi direcţie, în faţa autoturismului înmatriculat sub nr. AG 68 CCS se deplasa autoutilitara marca Iveco Stralis cu nr. de înmatriculare B 66 GNS şi remorca cu nr. B 65 GNS proprietatea pârâtei SC EFG L IFN SA, utilizator fiind  SC T.G SRL., condusa de către pârâtul S.C .

Deplasarea celor doua autovehicule s-a efectuat la un moment dat pe un drum în rampă, context în care autovehiculul condus de pârâtul Ş. a început să patineze, nu a mai putut urca, a fost oprit de conducătorul auto care a coborât pentru a monta lanţuri, a urcat la volan şi a încercat să continue deplasarea.

În acest interval de timp în spatele autoutilitarei a sosit autovehiculul aparţinând reclamantului, autovehicul ce a fost oprit pentru ca autoutilitara să se pună în mişcare.

Pârâtul Ş. a încercat pornirea de pe loc dar nu a  reuşit şi, mai mult decât atât, autoutilitara a alunecat pe pantă spre înapoi lovind partea din faţa a autoturismului reclamantului.

În urma impactului au fost avariate elementele de caroserie din partea faţa a autoturismului şi radiatorul .

Avariile produse autoturismului sunt descrise în devizul de lucrări depus la filele 93-97 din dosar.

Atât dinamica accidentului descris anterior cât şi faptul că toate avariile menţionate  în deviz sunt rezultatul accidentului reprezintă aspecte confirmate de expertul desemnat în cauză, Racotă Radu Mircea.

Conform raportului de expertiză tehnică  toate avariile a căror contravaloare se solicită sunt în totalitate rezultatul evenimentului rutier.

Valoarea materialelor şi a manoperei necesare pentru remedierea avariilor produse autoturismului reclamantului este de 8235,66 lei conform raportului de expertiza care confirma devizul de lucrări întocmit de unitate service.

Autoutilitara este proprietatea pârâtei SC EFG L IFN SA, utilizator fiind  SC T.G SRL în baza contractului de leasing nr. 2107/2007.

Pentru autoutilitară s-a încheiat contract de asigurare de răspundere civilă delictuală cu pârâta S.C U A S.A valabil la data producerii evenimentului rutier-fila 89 din dosar.

Reclamantul a formulat cerere de despăgubiri pe care a adresat-o pârâtei S.C U A S.A.

Pârâta a întocmit dosarul de dauna nr. 7003604301/2009 în cadrul căruia a efectuat verificări.

În cadrul dosarului de dauna a dat declaraţie conducătorul autoutilitarei care a confirmat situaţia de fapt expusă  anterior.

S.C U A S.A a efectuat verificări şi a apreciat ca evenimentul nu s-a produs în condiţiile descrise de conducătorii auto, respectiv tipul şi dimensiunile avariilor nu sunt în concordanţa cu dinamica evenimentului rutier reţinută în constatarea amiabila de accident din 28.12.2010 şi cu declaraţia de eveniment, respectiv cu diagrama tahograf şi foaia de parcurs a autovehiculului presupus vinovat,  astfel încât a respins cererea de despăgubiri formulata de reclamant, aspect consemnat în adresa nr.  562/2010 depusă la fila 103 din dosar.

Situaţia expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar coroborate cu depoziţiile martorilor şi concluziile raportului de expertiză.

Conform dispoziţiilor. art. 26 din Ordinul nr. 5/2010 asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă

Potrivit Ordinului nr. 21/2009 despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Asigurătorul RCA poate desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condiţiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autorităţile publice. Asigurătorul RCA are obligaţia să comunice în scris asiguratului şi păgubitului intenţia de a desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei. În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:

a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigaţii cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor de asigurare şi producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA;

b) fie să notifice părţii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.

Conform dispoziţiilor din Ordinul nr. 21/2009 dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.

Potrivit disp.art.998-999 Cod civil  orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela care l-a ocazionat a-l repara.

Angajarea răspunderii civile delictuale implică îndeplinirea cumulativă a patru condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu, vinovăţie şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Prima condiţiile o constituie, deci, săvârşirea unei fapte ilicite.

Fapta ilicită, ca element  al răspunderii civile delictuale, reprezintă orice faptă prin care  încălcându-i-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate  prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei  persoane.

Ceea ce interesează atunci când se analizează fapta ilicită ca element al răspunderii civile delictuale este  obiectivarea, manifestarea exterioară a unei atitudini de conştiinţă şi voinţă  a unei anumite persoane, manifestare  prin care  s-a introdus în contextul relaţiilor sociale un factor nepermis ce a încălcat norma dreptului obiectiv şi a dus prejudicii unui drept subiectiv.

Caracterul ilicit decurge, în mod obiectiv, din această încălcare.

În cauza fapta ilicită a conducătorului auto Şchipoiu Constantin consta în neluarea tuturor masurilor necesare pentru a preîntâmpina evenimentul rutier

Prin aceasta fapta, conducătorul auto a încălcat normele dreptului obiectiv aducând în mod direct atingere dreptului subiectiv al reclamantului, drept protejat de lege.

Existenţa faptei rezulta cu certitudine din probele administrate în cauză.

În consecinţă, condiţia privind săvârşirea unei fapte ilicite este îndeplinită.

Este necesar ca prin fapta ilicită să se cauzeze un prejudiciu.

Prejudiciul constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană.

Prejudiciul poate fi moral şi material .

Prejudiciul este o stare de fapt ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.

Prin acţiunea  conducătorului auto Ş, este neîndoielnic faptul că s-a cauzat un prejudiciu material  reclamantului, prejudiciu ce consta în avariile produse autoturismului proprietatea sa.

Prejudiciul material încercat de reclamant este rezultatul direct al faptei ilicite săvârşite de conducătorul auto Ş.

Pentru ca  răspunderea civilă a celui care a cauzat un prejudiciu să fie angajată este necesar ca autorul să fi acţionat cu vinovăţie.

În dreptul civil român, răspundere civilă delictuală este angajată chiar în condiţiile în care vinovăţia îmbracă forma culpei.

Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârşiri faptei ilicite faţă de faptă şi urmările acesteia.

Factorul volitiv presupune întotdeauna libertatea de deliberare şi de decizie din partea autorului faptei.

Pentru a fi liberă, alegerea unei conduite este necesar să nu fi fost constrânsă de factori imprevizibili care să-l fi silit pe subiect să acţioneze într-un anumit fel.

Codul civil prevede în mod expres cauzele de natură să înlăture vinovăţia

Prin probele administrate nu s-a făcut dovada existenţei unei împrejurări de natură să înlăture vinovăţia conducătorului auto Ş.

Acţiunea acestui conducător auto a fost săvârşită din culpă, respectiv acesta nu a urmărit producerea accidentului.

 În concluzie, instanţa apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile  răspunderii civile delictuale în ceea ce-l priveşte pe conducătorul auto Ş.

În aceste condiţii, pârâta S.C U A S.A avea obligaţia conform dispoziţiilor art. 41 din Lg. Nr. 136/1995  şi Ordinului nr. 21/2009  să plătească  reclamantului despăgubirile cauzate din culpa asiguratului său, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.

Unitatea service ce a emis devizul de lucrări în vederea reparării autoturismului reclamantului este o unitate autorizata sa efectueze reparaţii autoturismelor reparate .

Contravaloarea reparaţiilor constând în piese şi manopera a fost stabilita la suma de 8235,66 lei în sistem Audatex.

Aceasta valoare a fost confirmata de expertul desemnat în cauza.

Toate avariile evidenţiate în devizul de lucrări sunt rezultatul direct al evenimentului rutier aşa cum rezulta din raportul de expertiza  întocmit de d-nul expert Racotă.

Contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantului constând în contravaloare manopera şi materiale a fost calculată cu respectarea dispoziţiilor legale anterior menţionate.

Pentru aceste considerente în baza disp art. 998-999 C.civ. raportat la art. 41 din Lg. Nr. 136/1995 coroborat cu art. 274 C.pr.civ. instanţa va admite cererea precizată, completată formulată în contradictoriu cu S.C U A S.A şi o va obliga să plătească reclamantului suma de 8235,66  lei cu titlu de despăgubiri.

A solicitat reclamantul obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere menţionate în factura fiscală nr. 5043868/03.02.2010 seria VL NVLVW emisă de SC N. S.R.L, motivat de faptul că este posibil ca aceasta societate să-i solicite plata penalităţilor ca urmare a neexecutării obligaţiei de plata a preţului la scadenţa.

Penalităţile reprezintă despăgubi ce se acorda în situaţia neîndeplinirii obligaţiei de plata de către debitor la termenul stabilit, despăgubi evaluate prin convenţia părţilor.

Aceste despăgubiri se pot solicita de la societatea de asigurări, în cauză,  în temeiul răspunderii civile delictuale iar nu în temeiul contractului.

Şi în aceasta situaţie este necesara îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale analizate anterior.

Fapta ilicită şi vinovăţia sunt îndeplinite şi rezulta din neexecutarea obligaţiei de plata a despăgubirilor la termenul prevăzut de lege.

Însă, este necesar ca prejudiciul ce se cere a fi reparat să fie cert.

Prejudiciul constând în avariile suferite de autoturismul  reclamantului este cert.

Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur atât în privinţa existenţei cat şi în privinţa posibilităţii de evaluare.

Este cert atât prejudiciul actual cat şi prejudiciul viitor.

Prejudiciul actual este prejudiciul deja produs la data la care se pretinde repararea.

Prejudiciul viitor este prejudiciul care deşi nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor.

Însă, cu prejudiciul viitor nu trebuie confundat prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine şi deci nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

În cauză nu s-a făcut dovada faptului că reclamantului i s-a solicitat plata penalităţilor sau ca reclamantul a plătit penalităţile de întârziere unităţii service.

Este posibil ca unitatea service să nu pretindă plata acestor penalităţi, respectiv să nu activeze clauza penală, cu consecinţa neplăţii penalităţilor de către reclamant.

Într-o astfel de situaţie s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauza a reclamantului prin intermediul instanţei ceea ce este inadmisibil.

În consecinţa, instanţa apreciază că la acest moment prejudiciul invocat de reclamant constând în plata penalităţilor  nu este cert ci doar eventual.

Ori, aşa cum s-a precizat anterior, prejudiciul eventual nu este susceptibil de reparare prin intermediul instanţei.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale cu privire la prejudiciu raportat la penalităţile de întârziere, în baza dispoziţiilor art. 998-999 C.civ. instanţa va respinge acest capăt de cerere, reclamantul având posibilitatea promovării unei noi acţiuni la momentul la care  prejudiciul va deveni cert.

 Conform dispoziţiilor art. 54 din Lg. nr. 136/1995 despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.

Legea prevede în mod expres faptul că prejudiciul se repara de către societatea de asigurări în limitele obligaţiei acesteia, iar numai pentru suma ce depăşeşte aceasta limită persoana prejudiciata se poate îndrepta împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului.

Dispoziţiile legale menţionate exclud angajarea răspunderii solidare a asiguratului şi a asigurătorului ori angajarea răspunderii unor terţe persoane.

În consecinţă, instanţa va respinge cererea faţă de pârâtul Ş. C.

O condiţie  de exerciţiu a  acţiunii  civile o constituie calitatea procesuală.

Calitatea procesuală  pasivă presupune existenţa identităţii intre persoana chemată in judecată si cel care este subiect pasiv in  raportul juridic civil dedus  judecăţii.

Obligaţia de a justifica această calitate revine reclamantului si se realizează prin indicarea obiectului  cererii  si a motivelor  de  fapt si de drept pe care se întemeiază pretenţia sa.

Obiectul prezentei cererii de chemare in judecată îl constituie obligarea pârâtelor  SC EFG L IFN SA, utilizator fiind  SC T.G SRL, la plata despăgubirilor cauzate de evenimentul rutier produs din culpa conducătorului auto Ş.

Raportul juridic civil reprezintă relaţia socială, patrimonială sau nepatrimonială reglementată de norma de drept civil.

Partile raportului juridic  civil sunt persoanele fizice sau juridice  in calitate de titulare de drepturi subiective  civile sau de obligaţii civile.

Obiectul raportului juridic civil constă in acţiunile sau inacţiunile  la care sunt îndrituite părţile  sau de care sunt ţinute  să le respecte.

Obligaţia civilă reprezintă îndatorirea  subiectului  pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumită conduită corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ care  poate consta in a da, a  face sau nu a face ceva si care  in caz de nevoie poate fi impusă prin forţa coercitivă a statului.

In cauza, aşa cum se poate observa, in patrimoniul pârâtelor SC EFG L IFN SA şi  SC T.G SRL  nu există nicio  obligaţie faţă de reclamant, culpa în producerea accidentului revenind asiguratului Şchiopu astfel încât  în sarcina  lor nu există obligaţia prevăzuta de art. 49 din Lg. Nr. 136/1995.

În acelaşi timp, instanţa reţine că suma solicitata cu titlul de despăgubiri nu depăşeşte plafonul maxim ce poate fi acordat de societatea de asigurări S.C U A S.A

Pentru considerentele expuse, instanţa apreciată că nu există identitate intre pârâtele SC EFG L IFN SA şi  SC T.G SRL si persoana obligată in cadrul raportului juridic civil dedus judecăţii  drept  pentru care  va respinge cererea faţa de aceste pârâte ca fiind formulată împotriva  unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea completată formulată de reclamantul S.M.C, faţă de pârâtele SC EFG L IFN şi SC T.G SRL, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea completată formulată de reclamantul S.M.C, faţă de pârâtul Ş.C.

Admite cererea completată formulată de reclamantul S.M.C, faţă de pârâta SC U. A. SA, în parte.

Obligă pe pârâta SC U. A. SA. să plătească reclamantului  suma de 8235,66 lei cu titlu de despăgubiri şi suma de 2111 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 13 Noiembrie 2012 

Preşedinte,

Elena Fodor

Grefier,

Ionela Cîrciumaru

Red. EF

Tehn. LB 15 Noiembrie 2012

7 ex.

Domenii speta

Spete similare