Pretenţii- prejudiciu cauzat prin amânarea judecăţii

Dosar nr. 10138/302/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREŞTI

Secţia a-II-a  civilă

Sentinţa civilă nr. 5197

Şedinţa publică de la 14.07.2010

Instanţa constituită  din:

PREŞEDINTE MARIELA ANTONOVICI

GREFIER MAGDALENA CONSTANTIN

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta SC F ISRL şi  pârâţii  SC T  E SRL şi R P, având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23.06.2010 şi au fost consemnate în  încheierea de şedinţă de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa,  având nevoie de timp pentru a  delibera, a amânat pronunţarea la data de 30.06.2010,  iar apoi  la 07.07.2010, iar apoi  la 14.07.2010, când a  hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin  cererea înregistrată pe rolul  acestei instanţe la data de 11.08.2009, sub nr. 10138/302/2009, reclamanta SC F I SRL a chemat în judecată  pe  pârâţii  SC T  E SRL şi R P,  pentru ca, prin hotărârea ce o  va pronunţa să fie obligaţi: pârâta SC T  E SRL la plata  sumei de  5000 euro,  reprezentând  daune interese pentru încălcarea art.9.1 d din Contractul de Prestări Servicii  nr.01/07.04.2008; pârâţii SC T  E SRL şi RP în solidar  la plata sumei  de  7000  euro,  reprezentând  daune interese  pentru încălcarea art.4 din Actul Adiţional  nr.02/17.03.2009 la Contractul  de Prestări Servicii nr.01/07.04.2008; cu cheltuieli de  judecată.

În motivarea  cererii,  reclamanta  a arătat  că  la data de 07.04.2008, între părţi s-a încheiat contractul  de prestări  servicii nr.01, având ca obiect activităţi  de intermediere imobiliară desfăşurate de prestator în cadrul şi cu suportul  beneficiarului. Activităţile prestatorului  SC T E SRL urmau a fi  desfăşurate  prin intermediul  d-lui R P,  care  avea  calitatea de administrator al SC T E  SRL. Conform art.9.1 din contract, părţile  au convenit  ca una dintre modalităţile de încetare a  contractului este  cea prin care prestatorul  îi dă beneficiarului  un preaviz  de  45  de  zile, anunţându-l în scris  că intenţionează  să pună  capăt raporturilor  contractuale, nerespectarea termenului de preaviz  fiind  sancţionată  cu  daune interese în cuantum de  5000 euro. A mai  arătat reclamanta  că prin actul  adiţional  nr. 02717.03.2009,  contractul  a fost completat prin introducerea la  art.4  a clauzei  referitoare  la obligaţia  de fidelitate pe  care atât  prestatorul, cât şi  dl.P R,  în nume personal,  şi-o  asuma  faţă  de beneficiar. Conform  art.4 din actul  adiţional  nr.02/17.03.2009,  părţile au convenit  ca, dacă prestatorul sau dl. P R, personal,  denunţă în mod unilateral contractul mai  devreme  de  data de 31.12.2009,  aceştia  vor plăti  beneficiarului  suma  de 7000 euro. În vederea  îndeplinirii obligaţiilor  contractuale asumate, prestatorul,  prin  reprezentantul său dl.P R, era obligat  să  desfăşoare zilnic  activităţi  de intermediere  imobiliară la  sediul  secundar al beneficiarului. Cu  toate  acestea, începând cu data de 26.06.2009  dl.P  R nu s-a mai prezentat  la  sediul beneficiarului  în vederea îndeplinirii obligaţiilor  contractuale. Mai  mult,  nici nu a  acordat  acestuia nici un  fel de preaviz  scris,  aşa  cum  ar fi trebuit  conform art.9.1 d din contract. A mai menţionat reclamanta că, începând cu ianuarie 2009, dl.P R  a întrerupt în  mod repetat  şi  nedeterminat  activitatea pe care s-a obligat  să o  presteze  pentru beneficiar,  în calitate  de  reprezentant al prestatorului. La data de 26.06.2009  însă, în mod intempestiv,  dl.P R a predat reprezentanţilor beneficiarului  cartela SIM  cu  numărul de  telefon care  îi fusese alocat  pentru desfăşurarea  activităţii contractuale, precum şi autoturismul care îi fusese pus la dispoziţie  pentru desfăşurarea activităţii  zilnice. Din acel moment  a încetat orice  fel de raporturi cu beneficiarul,  denunţând  astfel unilateral  contractul  fără nici un preaviz. Totodată,  reclamanta a arătat  că, printr-o  adresă comunicată  prin serviciile poştale  la data de 06.07.2009  şi la data de 10.07.2009, prestatorul, prin reprezentantul său dl.P R,  i-a adus  la  cunoştinţă beneficiarului desfiinţarea unilaterală a contractului  începând  cu  data de 01.07.2009.În conformitate cu prevederile  contractuale,  prestatorul  este obligat să  achite  beneficiarului suma de  5000 euro reprezentând  daune interese pentru denunţarea unilaterală a contractului  fără acordarea preavizului de 45 de zile  astfel cum este prevăzut de art.9.1 d din contract, iar SC T E SRL şi dl.P R în  mod solidar sunt obligaţi să achite beneficiarului suma de 7000  euro  reprezentând daune interese pentru încălcarea  obligaţiei de fidelitate prev.de art.4 din  actul adiţional nr.02/17.03.2009.

În  drept,  reclamanta a  invocat dispoziţiile  art.720 ind.1 Cpc  şi  art.969 Cod Civil.

La dosar au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: contractul de prestări  servicii nr.01/07.04.2008,  actul  adiţional nr.2/17.03.2009,  adresa  emisă de SC T E SRL  la data de 06.07.2009  şi la data de 10.07.2009, notificarea pentru  convocare  la conciliere directă nr.1/03.07.2009,  procesul  verbal de  conciliere nr.01/22.07.2009, alte înscrisuri.

La data de 13.10.2009, prin serviciul  registratură,  pârâta SC T E SRL a  formulat întâmpinare  şi  cerere  reconvenţională. Prin  întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii  reclamantei şi obligarea acesteia la plata  cheltuielilor  de judecată. A invocat  excepţia  de necompetenţă  teritorială  a instanţei,  întrucât în speţa de faţă, reclamanta a  cerut chemarea în judecată  a celor  doi pârâţi: SC T  E SRL,  cu  sediul în loc. ŞS i şi R P,  cu  domiciliul în Bi,  s 6. Dacă  acţiunea  formulată  de  reclamantă  este de natura unei  cereri  în pretenţii, oricare  dintre următoarele două instanţe sunt competente, respectiv Judecătoria Ş S  de la  sediul  pârâtei SC T  E SRL sau  JS6 de la domiciliul pârâtului R P. Dacă însă acţiunea este formulată  pentru soluţionarea  pretinsului  litigiu  în  legătură cu  executarea,  anularea, rezoluţiunea sau rezilierea contractului despre care s-a făcut vorbire,  potrivit  excepţiei  de la regula generală  de competenţă  şi  conform  art.10  al.1 lit.a Cpc,  instanţa competentă este instanţa locului  de  executare, fie chiar în parte, a obligaţiunii din contract. În acest caz, a arătat pârâta, competentă este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – locul de executare a contractului.

 Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat să se dispună rezilierea contractului de prestări servicii nr.01/07.04.2008  şi obligarea la cheltuieli  de judecată.

În motivare, pârâta a arătat că domnul P R şi-a desfăşurat în mod exemplar activitatea în toată perioada contractuală, iar ţinând cont de faptul că reclamanta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale prevăzute la art. 5.2 literele a), b), c), d), se impune rezilierea contractului de prestări servicii încheiat între cele două societăţi.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art.115-118  Cpc şi disp.  art.1020 Cod  Civil.

La data de 13.10.2009, prin serviciul  registratură, pârâtul  P R a formulat întâmpinare,  solicitând  respingerea  acţiunii reclamantei, cu cheltuieli  de judecată.  Pe  cale de  excepţie,  a invocat excepţia lipsei  calităţii sale procesuale pasive, întrucât în speţă,  reclamanta a invocat existenţa unui contract de prestări  servicii  nr.01/07.04.2008  semnat  de SC FI SRL  în calitate  de benficiar  şi SC T E SRL  în calitate de prestator. Astfel,  raportul juridic  este  stabilit, conform  contractului,  doar între  cele două  părţi  semnatare.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii formulate împotriva sa, întrucât nu s-a obligat prin nicio convenţie faţă de SC F I SRL, astfel încât nu datorează acesteia nicio sumă de bani sub formă de daune interese.

În drept,  a  invocat dispoziţiile art.115-118 Cpc.

În şedinţa publică  din data de 18.11.2009, reclamanta a  depus la dosar întâmpinare la  cererea reconvenţională, solicitând respingerea ca neîntemeiată a  acesteia.

În motivare, reclamanta a arătat că şi-a îndeplinit întotdeauna obligaţiile asumate, iar susţinerile pârâtei-reclamante sunt doar o înşiruire de neadevăruri.

În drept  a  invocat prevederile art.115 Cpc  şi  art.9689 Cod civil.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.01.2010, instanţa, pentru considerentele acolo arătate, a respins excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta SC TE SRL.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.02.2010, instanţa a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului P R.

În dovedirea pretenţiilor invocate, instanţa a încuviinţat, pentru fiecare dintre părţi, administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.06.2010, instanţa a admis excepţia netimbrării cererii reconvenţionale formulate de pârâta-reclamantă SC T E SRL şi, în consecinţă, a anulat cererea reconvenţională, ca netimbrată.

Prin cererea înregistrată la data de 25.01.2010, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei-reclamante, în temeiul disp. art. 108 ind. 3 C.p.c.,  la plata de despăgubiri în cuantum de 8.400 lei pentru prejudiciul suferit de aceasta prin fapta culpabilă a pârâtei de amânare nejustificată a cauzei prin invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale, prejudiciu reprezentat de onorariul de avocat plătit de reclamantă pentru asistenţa juridică acordată în prezenta cauză.

Analizând cererea de obligare a pârâtei-reclamante la plata de despăgubiri pentru amânarea nejustificată a cauzei, în temeiul art. 108 ind. 3 C.p.c., o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit disp. art. 108 ind. 3 C.p.c., „cel care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 108 ind. 1 sau 108 ind. 2, va putea fi obligat de către instanţă la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare”.

Astfel, pentru a deveni aplicabilă dispoziţia legală menţionată, este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:

-săvârşirea uneia dintre faptele expres prevăzute în art. 108 ind. 1 şi 108 ind. 2 C.p.c.;

-fapta săvârşită să fi determinat amânarea judecăţii;

-amânarea judecăţii, astfel provocată, să fi produs părţii adverse un prejudiciu.

În cauză, deşi pârâta-reclamantă a invocat excepţia necompetenţei teritoriale,  iar aceasta a fost respinsă de către instanţă, nu se poate reţine invocarea acestei excepţii cu rea-credinţă, pentru a fi în prezenţa faptei prevăzută la litera a) din art.  108 ind. 1 alin. 1 C.p.c.,  întrucât pârâta a invocat dispoziţii legale aplicabile în materie de competenţă, motivând excepţia invocată în fapt şi în drept. Ca atare, chiar dacă motivarea pârâtei nu a fost reţinută de instanţă, aceasta nu apreciază că invocarea excepţiei s-a făcut cu rea-credinţă.

Pe de altă parte, instanţa apreciază că prejudiciul invocat de către reclamantă, în sumă de 8.400 lei, reprezentând onorariu de avocat, nu reprezintă rezultatul direct şi nemijlocit  al amânării cauzei, întrucât partea este liberă să negocieze şi să stabilească împreună cu apărătorul său un cuantum şi o modalitate de plată a onorariului de avocat, care să reflecte valoarea muncii depusă de acesta, independent de împrejurări previzibile ca amânarea soluţionării cauzei. În aceste condiţii, partea nu se poate pretinde prejudiciată prin plata unor sume la care s-a obligat în mod benevol pentru o prestaţie pe termen nedeterminat, cum este asistenţa juridică în prezentul dosar.

Faţă de cele arătate, instanţa va respinge cererea de acordare a despăgubirilor în temeiul disp. art. 108 alin. 3 C.p.c., ca neîntemeiată.

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului P R, excepţie fond, absolută şi peremptorie, instanţa o apreciază ca neîntemeiată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

La data de 17.03.2009, părţile din prezenta cauză au încheiat actul adiţional nr. 2 la Contractul de prestări servicii nr. 01/07.04.2008, în cadrul căruia au calitatea de PRESTATOR, potrivit primului paragraf, SC T E SRL, prin administrator  RP, precum  şi R P.

Din modul de redactare al actului rezultă fără putinţă de tăgadă că pârâtul RP s-a obligat faţă de reclamantă atât în calitate de administrator al pârâtei SC T E SRL, cât şi personal.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi în legătură cu obligaţia de fidelitate prevăzută la art. 4 din Contract, unde se arată că „dacă Prestatorul sau dl. P R personal denunţă în mod unilateral Contractul sau prezentul act adiţional mai devreme de 31 decembrie 2009, aceştia vor plăti Beneficiarului suma de 7.000 euro cu titlu de daune.” 

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi titularul obligaţiei a cărei neexecutare se pretinde.

În acest sens, constatând că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului PR, în solidar cu pârâta SC T E SRL, la plata sumei de 7.000 euro, reprezentând daune interese pentru încălcarea art. 4 din Actul adiţional la Contractul de prestări servicii nr. 01/07.04.2008, în cadrul căruia, astfel cum s-a reţinut mai sus, pârâtul s-a obligat atât personal, dar şi ca reprezentant al celeilalte pârâte, instanţa reţine existenţa calităţii procesuale pasive în persoana pârâtului P R, motiv pentru care va respinge excepţia invocată, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanţa apreciază că acţiunea este neîntemeiată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

La data de 07.04.2008, între pârâta SC T E SRL, reprezentată prin Administrator P R, în calitate de Prestator, şi reclamanta SC F I SRL, în calitate de Beneficiar, s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 01, având ca obiect activitatea de intermediere imobiliară în cadrul şi cu suportul Beneficiarului.

Potrivit art. 9.1 lit. d din contract, acesta încetează, printre altele, atunci când Prestatorul dă Beneficiarului un termen de preaviz de 45 zile, anunţându-l în scris că intenţionează să pună capăt raporturilor contractuale. În cazul în care Prestatorul nu respectă termenul de preaviz de 45 de zile, acesta va plăti Beneficiarului daune în cuantum de 5.000 euro.

Prin Actul adiţional nr. 2/17.03.2009 s-a stipulat, în art. 4, faptul că, „dacă Prestatorul sau dl. P R personal denunţă în mod unilateral Contractul sau prezentul act adiţional mai devreme de 31 decembrie 2009, aceştia vor plăti Beneficiarului suma de 7.000 euro cu titlu de daune.” 

În cauză, reclamanta susţine încălcarea de către pârâţi a celor două articole citate, prin denunţarea unilaterală a contractului, fără nici un preaviz.

Denunţarea unilaterală a contractului presupune manifestarea expresă de voinţă a uneia dintre părţile contractante în sensul încetării raporturilor contractuale, independent de existenţa unui alt motiv de desfiinţare a contractului.

În prezenta cauză, din toate probele administrate rezultă faptul că pârâtul P R a solicitat desfiinţarea contractului ca urmare a neexecutării, în opinia sa, a obligaţiilor contractuale de către societatea reclamantă.

Astfel, prin mesajul trimis prin poşta electronică la data de 01.07.2009, a cărui copie a fost depusă la dosar de către reclamantă (fila 16), pârâtul P Ra interpelat reclamanta în legătură cu o eventuală reziliere de comun acord a contractului, făcându-i acesteia o ofertă în acest sens.

Prin înştiinţarea redactată în data de 01.07.2009 şi trimisă reclamantei prin poştă, pârâtul a notificat acesteia rezilierea contractului de prestări servicii nr. 01/07.04.2008, începând cu aceeaşi dată, în baza dispoziţiei contractuale prevăzute în art. 9.e, respectiv încălcarea de către beneficiar a vreuneia dintre clauzele inserate în contract. În acest sens, pârâtul a susţinut că au fost încălcate punctele a,b,c,d din articolul 5.2.

Deşi reclamanta susţine că prin înştiinţările trimise şi prin atitudinea sa, pârâtul a reziliat în mod unilateral contractul de prestări servicii, instanţa constată că din niciuna din probele administrate nu rezultă intenţia neechivocă a acestuia în sensul menţionat.

Astfel, deşi pârâtul a încercat, pe de o parte, să obţină rezilierea de comun acord a contractului, iar, pe de altă parte, a declarat ca fiind intervenită rezilierea culpabilă a acestuia, ca urmare a încălcării de către reclamantă a obligaţiilor sale, această atitudine nu echivalează cu o reziliere unilaterală, reclamanta având posibilitatea să solicite, în contradictoriu cu pârâtul, constatarea împrejurării că rezilierea contractului nu a operat şi obligarea acestuia la respectarea obligaţiilor contractuale şi/sau daune interese, ori să solicite ea însăşi pronunţarea rezilierii contractului din vina pârâtului, cu daune interese.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa apreciază că atitudinea pârâtului de a preda mijloacele puse la dispoziţia sa pentru desfăşurarea activităţii sau refuzul de a continua activitatea în cadrul societăţii reclamante nu reprezintă o reziliere unilaterală a contractului cât timp aceasta a fost motivată de pârât ca fiind datorată neexecutării de către reclamantă a propriilor obligaţii. În situaţia dovedirii netemeiniciei celor susţinute de către pârât şi a caracterului abuziv al acţiunilor sale, instanţa apreciază că reclamanta putea doar să obţină constatarea neîndeplinirii de către acesta a obligaţiilor contractuale şi obligarea lui la repararea prejudiciului astfel provocat, nicidecum calificarea acestor acţiuni drept o reziliere unilaterală a contractului.

Faţă de cele arătate, instanţa apreciază că acţiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Pe cale de consecinţă, reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâţi, constând în onorariul de avocat ce va fi redus de către instanţă, în temeiul disp. art. 274 alin. 3 C.p.c.,  la suma de 2000 lei, considerată ca fiind mai potrivită în raport de gradul de complexitate al cauzei şi  munca depusă de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia netimbrării  cererii reconvenţionale şi, în consecinţă, anulează cererea reconvenţională, ca netimbrată.

Respinge cererea de obligare a pârâtei-reclamante SC T E SRL la plata despăgubirilor în cuantum de 8.400 lei, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate reclamantei-pârâte prin amânarea judecării cauzei, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului P R, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată  de reclamanta-pârâtă SC F I SRL, cu  sediul în Bucureşti  în contradictoriu cu  pârâţii-reclamanţi SC T  E SRL,  cu  şi R P,  ca neîntemeiată.

În temeiul art. 274 alin. 3 C.p.c. reduce onorariul de avocat la suma de 2000 lei şi, în consecinţă, obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă SC TE SA a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi  14.07.2010.

PREŞEDINTE  GREFIER

Domenii speta

Spete similare