Inadmisibilitatea cererii de suspendare a actelor de executare pe calea ordonanţei preşedinţiale

Sentinţă civilă 14880 din 30.10.2012


DOMENIU: ORDONANŢA PREŞEDINŢIALĂ

Inadmisibilitatea cererii de suspendare a actelor de executare pe calea ordonanţei preşedinţiale.

SENTINŢA CIVILĂ NR.14880/30.10.2012

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin ordonanţa preşedinţială înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamanta S.C. V.T.E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. N.L. IFN S.A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună suspendarea obligaţiei de restituire a celor nouă autoturisme care au format obiectul contractelor de leasing încheiate între părţi până la soluţionarea de către instanţa de fond a dosarului nr…./300/2012, a cererii de suspendare a restituirii autoturismelor, fără cheltuieli de judecată.

În fapt, în motivarea acţiunii, în esenţă, reclamanta a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr…./300/2012, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să anuleze anumite clauze ale contractelor încheiate între părţi, rezilierile contractelor, procedurile de recuperare a autoturismelor declanşate de pârâtă, şi să oblige pârâta la plata de daune interese în cazul ridicării autoturismelor, suspendarea privind restituirea autoturismelor până la soluţionarea acestui dosar. Reclamanta a mai susţinut că solicitarea de suspendare a obligaţiei de restituire a autoturismelor, care face obiectul prezentei acţiuni, este justificată pentru prevenirea unei pagube iminente, în ipoteza restituirii autoturismelor către pârâtă reclamanta fiind lipsită de mijloacele de producţie achitate şi în imposibilitate de a-şi desfăşura activităţile; mai mult, pârâta ar putea proceda la valorificarea autoturismelor, ceea ce ar determina imposibilitatea restituirii acestora în cazul în care pretenţiile reclamantei ar fi apreciate de instanţă ca întemeiate.

În drept, reclamanta a invocat art.581 din C.proc.civ.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta nu a depus întâmpinare, dar a fost reprezentată la judecată, susţinând inadmisibilitatea acţiunii şi neîntrunirea condiţiilor prevăzute de art.581 din C.proc.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat suspendarea obligaţiei de restituire a nouă autoturisme care au făcut obiectul a nouă contracte de leasing încheiate între părţi.

Astfel cum reiese din somaţie, pârâta a declanşat procedura de executare silită, solicitând reclamantei predarea autoturismelor în cauză.

Reclamanta, prin apărător, a precizat în şedinţă publică faptul că a formulat contestaţie împotriva actelor de executare iniţiate de pârâtă, însă nu a solicitat în respectivul litigiu suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În temeiul art.137 din C.proc.civ., instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant al pârâtei, invocată din oficiu:

Având în vedere faptul că, anterior soluţionării excepţiei cu acest obiect, apărătorul pârâtei a făcut dovada calităţii sale, depunând la dosar împuternicirea avocaţială acordată de societatea pârâtă pentru acest litigiu, instanţa va respinge excepţia invocată, ca neîntemeiată.

În temeiul art.137 din C.proc.civ., instanţa va analiza excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu, pe care o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.403 din C.proc.civ., (1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel. În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. […] (4) În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul”.

Procedura ordonanţei preşedinţiale este reglementată de art.581 alin.(1) din C.proc.civ., care stabileşte că „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

În cazul în care procedura de executare silită este demarată, pentru suspendarea actelor de executare, partea interesată are la dispoziţie căile procedurale stabilite de art.403 din C.proc.civ., respectiv: formularea unei cereri de suspendare a executării silite, de competenţa completului investit cu contestaţia la executare, sau formularea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, de competenţa preşedintelui instanţei, nu însă şi cererea de ordonanţă preşedinţială care, în cazul executării silite, poate fi formulată numai pentru „înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări” (în cauză, suspendarea obligaţiei de restituire a autoturismelor ar constitui însă o piedică în desfăşurarea procedurii de executare). Aceste considerente reies şi din faptul că art.403 alin.(4) a fost modificat prin Legea nr.219/2005, în sensul înlăturării sintagmei „pe cale de ordonanţă preşedinţială”.

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior menţionate, în temeiul art.137 din C.proc.civ., raportat la art.581 şi la art.403 din C.proc.civ., instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii, şi va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.