Vatamare corporala [ art 181 c.p. ]. Nelegalitatea individualizarii pedepselor [contradictia intre considerente si dispozitivul hotararii instantei de fond] .Casarea in recurs cu trimitere spre rejudecccare

Constată că prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a dispus, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art.182 alin.1 şi 2 C.penal în infracţiunea prev. de art.181 alin.1 C.penal, condamnarea inculpatului T D D, , , fără antecedente penale, la:

-2 ani  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală  prev. şi ped. de art.181 alin.1 C.penal cu aplicarea art.75 lit. a, art.78 C.penal în dauna părţii vătămate M D,

S-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art.71 C.penal, a  următoarelor drepturi prevăzute de art.64 C.penal :

 - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

 - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art.861, 862  C.penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei de mai sus sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi s-a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Pe aceeaşi durată, de 5 ani, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art.71 alin. ultim C.penal.

În baza art.863 alin.1 C.penal inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a făcut aplicarea art.359 alin.1 C. proc. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 alin.1 rap. la  art. 83 şi art. 84 C.penal şi ale art. 864 alin.2 C.penal.

Prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art.182 alin.1 şi 2 C.penal în infracţiunea prev. de art.181 alin.1 C.penal, a fost condamnat inculpatul S V S,. , fără antecedente penale, la:

-2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. şi ped. de art.181 alin.1 C.penal cu aplicarea art.75 lit. a, art.78 C.penal în dauna părţii vătămate M D.

S-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art.71 C.penal, a  următoarelor drepturi prevăzute de art.64 C.penal :

 - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

 - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art.861, 862  C.penal s-a dispus suspendarea  executării pedepsei de mai sus sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi s-a încredinţează supravegherea inculpatului Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Pe aceeaşi durată, de 5 ani, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art.71 alin. ultim C.penal.

În baza art.863 alin.1 C.penal inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

  - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

 - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

 - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

 - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a făcut aplicarea art. 359 alin.1 C. proc. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 alin.1 rap. la  art. 83 şi art.84 C.penal şi ale art. 864 alin.2 C.penal.

Prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art.182 alin.1 şi 2 C.penal în infracţiunea prev. de art.181 alin.1 C.penal, a fost condamnat inculpatul V G A, , , fără antecedente penale, la:

 -2 ani şi 6 luni  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. şi ped. de art. 181 alin.1 C.penal cu aplicarea art.75 lit. a C.penal în dauna părţii vătămate M D.

S-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art.71 C.penal, a  următoarelor drepturi prevăzute de art.64 C.penal:

 - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

 - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art.313 din Legea nr.95/2006, art.14, 15 şi 346 C.proc.pen. coroborate cu art. 998, 999 C.civil a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă  şi în consecinţă au fost obligaţi  inculpaţii, în solidar, să-i plătească părţii civile suma de 2.010 lei cu titlu de daune materiale, precum şi  dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente acestei sume, până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispoziţiilor O.G.nr.92/2003.

În baza art.14, art.15, art.16 şi art.346 C.proc.pen., coroborate cu art. 998, art. 999 şi art.1003 C.civil a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă  M D, şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii, în solidar,  să-i plătească acestuia suma de  20.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.193 C.proc.pen. a fost obligat fiecare inculpat să-i plătească părţii vătămate câte 521  lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului ales şi costul raportului de constatare medico-legală.

În baza art. 191 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul V G A să plătească suma de 721 lei, inculpatul S V S să plătească suma de  371  lei şi inculpatul T D D să plătească suma de  371 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, din care câte 21 lei reprezintă costul raportului de expertiză medico-legală.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în data de 2.12.2006 partea vătămată M D, însoţit de martorii B O şi P C s-au deplasat la barul „Double M” , iar în timp ce se aflau în incinta barului partea vătămată fiind în stare de ebrietate a început o discuţie contradictorie cu membrii formaţiei muzicale.

Acest fapt l-a determinat pe inculpatul V G A să-l lovească pe partea vătămată cu pumnii, apoi l-a prins de braţe cu intenţia de a-l scoate afară din bat. În ajutorul inculpatului au venit şi inculpaţii T D D şi S V, toţi trei scoţându-l cu forţa pe partea vătămată afară, unde i-au aplicat lovituri părţii vătămate care în urma loviturilor a căzut la pământ.

Martorul P C a încercat să-l apere pe partea vătămată prin interpunerea sa între acesta şi inculpaţi, ceea ce i-a determinat pe inculpaţi să-i aplice şi acestuia lovituri. În urma loviturilor primite, partea vătămată a fost transportată la spital fiind internat la secţia de neurochirurgie în perioada 4 – 22.12.2006 şi ulterior în perioada 27.12.2006 – 9.01.2007.

Potrivit raportului de constatare medico-legală  din 19.02.2007, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce la 2.12.2006, prin lovire cu un corp dur, leziuni care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, s-a reţinut că la data de 1.02.2007, partea vătămată a fost examinat ORL clinic şi audiografic, stabilindu-se ca diagnostic „status post contuzie labirintică de la traumatism prin agresiune. Hipoacuzie de tip mixt cu pierdere 30 % auz”.

Instanţa de fond constatând că întrucât această hipoacuzie nu a fost stabilită prin raportul de expertiză medico-legal ca fiind o infirmitate permanentă, în sensul dispoziţiilor art. 182 alin. 2 C.p., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 182 alin. 1, 2 C.p. în infracţiunea prev. de art. 181 alin. 1 C.p.

Analizând probele care au confirmat săvârşirea faptei de către inculpatul T D D alături de inculpatul S V şi V G A, instanţa de fond a reţinut că aceasta este dovedită cu declaraţiile martorilor oculari P C şi B O, care l-au însoţit tot timpul pe partea vătămată.

Faţă de aceste probe, au fost înlăturate ca fiind lipsite de credibilitate declaraţiile martorilor P A I , B R P, D I M şi  O V M, întrucât nici unul dintre martori nu au putut să dea detalii privind modul de desfăşurare a faptelor din simplul motiv că nu au fost de faţă la săvârşirea agresiunii. Aceste declaraţii, precum şi declaraţiile coinculpaţilor nu sunt suficiente pentru înlăturarea declaraţiilor celor doi martori oculari care au descris în mod detaliat modul de săvârşirea a faptei.

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs inculpatul T D D solicitând casarea hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C.p.p.

În motivele de recurs recurentul - inculpat invocă motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 18 C.p.p., întrucât instanţa de fond a comis o gravă eroare de fapt prin reţinerea participării inculpatului la săvârşirea faptei penale, printr-o evaluare greşită a probelor administrate  în cauză şi stabilirea unei situaţii de fapt care nu este confirmată de probe.

Criticând hotărârea atacată recurentul – inculpat invocă faptul că instanţa de fond a ignorat probele de la dosar şi a făcut o apreciere superficială a acestora, reţinând vinovăţia acestuia doar pe baza declaraţiei martorului P C , care este parte interesată, fiind rudă cu partea vătămată şi martorul B O, deşi acesta nu a putut indica identitatea inculpatului.

În cauză a formulat recurs şi partea vătămată M D solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând să se dispună :

- îndreptarea, sub aspectul legalităţii, a sentinţei atacate în sensul menţionării în dispozitivul sentinţei atacate a condamnării inculpaţilor T D şi S V la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni, şi nu doar la pedeapsa închisorii de 2 ani, cum în mod greşit s-a menţionat în dispozitiv;

- schimbarea încadrării juridice a faptei şi condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. şi ped.  de art. 182 alin. 1 şi 2 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. la o pedeapsă orientată spre maximul special al acesteia;

- admiterea în totalitate a pretenţiilor civile, aşa cum acestea au fost formulate prin constituirea de parte civilă – 100.000 lei ;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Cu referire la primul motiv de recurs, recurentul a menţionat că inculpaţii T şi S au fost condamnaţi la câte o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform considerentelor sentinţei însă în dispozitivul hotărârii s-a menţionat în mod eronat condamnarea acestora la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Cu referire la al doilea motiv de recurs, partea vătămată a criticat greşita schimbare de încadrare juridică, întrucât fapta constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă şi atunci când se produce numai slăbirea sau diminuarea unui simţ şi nu pierderea în totalitate a acestuia. A fost invocată în continuare practica judiciară conform căreia faptul că victima ulterior agresiunii a refuzat o intervenţie chirurgicală, nu are relevanţă sub aspectul încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 182 alin. 1 C.p.

De asemenea, s-a aratat că deşi partea vătămată a fost internata la secţia de neurochirurgie şi a urmat tratament medical prescris de medic, deficitul de auz nu a fost vindecat, dimpotrivă s-a agravat.

Ca atare, pierderea cu 30 % a auzului reprezintă o infirmitate ce se încadrează în dispoziţiile art. 182 alin. 2 C.p. şi nu constituie un deficit aşa cum s-a susţinut în expertiza medico-legală.

Tribunalul Sibiu analizând sentinţa atacată potrivit motivelor de recurs formulate, precum şi analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. 3 rap. la art. 38514 C.p.p., a constatat că sentinţa atacată este nelegală sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului T D şi S  V  S, în sensul că există o contradicţie între considerente şi dispozitivul hotărârii atacate, motivul de recurs ce se subscrie dispoziţiilor art. 3859 pct. 9 C.p.p., motiv ce a atras potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p. rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată.

De asemenea Tribunalul a dispus , ca instanţa de fond cu ocazia rejudecarii sa analizeze  şi restul motivelor de recurs invocate de părţi.

Domenii speta

Spete similare