Arestare preventivă. condiţia pericolului social concret pentru ordinea publică.

Prin încheierea nr. 10/05.09.2012 Judecatoria Turnu Magurele a admis cererea formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele pentru arestarea preventiva a inculpatului C.C., în baza art. 149 1 Cpp. rap. la art. 148 lit. f Cpp., a pe o durata de 29 de zile, cu începere de la 5 septembrie 2012 pâna la data de 3 octombrie 2012.

S-a  emis mandatul de arestare pe durata fixata.

Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca împotriva inculpatului exista presupunerea rezonabila ca la data de 04.09.2012 a comis infractiunile prev de: art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, rep. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp., constând în refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducatorului unui autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, infractiune pedepsita cu închisoare de la 2 la 7 ani; art. 321 alin. 1 Cp., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp., constând în ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, infractiune pedepsita cu închisoare de la 1 la 5 ani;  art. 180 alin. 2 Cp în dauna partilor vatamate T.F si D.T. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp., constând în  lovire sau alte violente, infractiuni pedepsite cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, pentru toate infractiunile cu aplic. art. 33 lit. a Cp.

În fapt, s-a retinut ca inculpatul, posesor de permis de conducere, desi consumase bauturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personala, marca Dacia, a produs un accident de circulatie, în sensul ca a lovit un atelaj hipo – caruta trasa de cal – apartinând martorului M.M.

Partea vatamata T.F., aflata în apropiere, a încercat sa-l scoata pe inculpat din masina, moment în care acesta l-a lovit cu pumnii în zona fetei.

Catre inculpat s-a deplasat si partea vatamata D.T. care i-a  reprosat faptul ca a fost foarte aproape de a-l lovi cu masina, astfel ca ambele parti vatamate au fost lovite cu pumnii în zona fetei de catre inculpat.

Instanta de fond a retinut ca inculpatul se afla în situatia prevazuta de art. 148 lit.f Cpp., întrucât exista presupunerea rezonabila ca  a savârsit infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea lui în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

Pericolul concret pentru ordinea publica reiese din împrejurarile comiterii faptelor, actiunile inculpatului evidentiind o periculozitate sporita, întrucât lezeaza sanatatea partilor vatamate, relatiile de convietuire sociala, cu atât mai mult cu cât inculpatul este recidivist, fiind condamnat printre alte infractiuni si pentru savârsirea infractiunii de tentativa la omor, constatându-se ca manifesta consecventa în savârsirea unor fapte de violenta.

Recursul inculpatului a fost admis, tribunalul apreciind ca în cauza nu sunt întrunite cumulativ cerintele impuse de dispozitiile art. 148 lit. f Cpp. Cpp., astfel ca încheierea a fost casata, în sensul respingerii propunerii de arestare preventiva formulate de parchet si punerii de îndata în libertate a inculpatului.

Desi în cauza se constata întrunita cerinta privitoare la limita de pedeapsa pentru infractiunile pentru care inculpatul este cercetat, aceasta depasind 4 ani, sub aspectul existentei probelor certe privind pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea în libertate a celui în cauza, se apreciaza ca acestea lipsesc, existenta unui pericol concret pentru ordinea publica nu a fost dovedita, nefiind îndeplinita astfel cea de-a doua conditie impusa de lege.

Pericolul concret pentru ordinea publica trebuie constatat si dovedit prin probe, neputând fi prezumat pornind numai de la gravitatea abstracta a faptei, reflectata numai în limitele de pedeapsa prevazuta de lege. Se retine sub acest aspect, prin prisma dispozitiilor art. 5 alin. 3 din Conventia Drepturilor Omului, precum si din practica C.E.D.O., cu referire la arestarea preventiva a unei persoane banuite de savârsirea unei infractiuni, statuându-se ca instanta europeana accepta faptul ca datorita gravitatii deosebite si a reactiei societatii fata de acestea, unele infractiuni pot determina tulburari sociale, ce pot justifica arestarea preventiva cel putin pentru o anumita perioada de timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant si suficient numai daca este bazat pe fapte de natura sa demonstreze ca eliberarea celui acuzat ar determina o tulburare reala a ordinii publice.

La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica a lasarii în libertate a inculpatului, tribunalul are în vedere si evaluarea gravitatii faptelor presupus comise, modul si circumstantele de comitere a acestora, asa cum rezulta din materialul administrat în cauza pâna la acest stadiu procesual.

Este adevarat si s-a retinut deja, faptul ca exista indicii temeinice ca inculpatul a savârsit faptele pentru care este cercetat, dar comportamentul sau a fost determinat si de atitudinea celor din jur, una dintre partile vatamate încercând sa-l traga pe inculpat afara din masina, iar cealalta, mergând special sa-i reproseze, violent, ca „era sa-l calce cu masina”, situatii ce au determinat violente reciproce între partile implicate.

În speta, inculpatul este o persoana relativ tânara, a recunoscut savârsirea faptelor si le-a regretat.

Numai faptul ca a mai fost condamnat pentru tentativa de omor, ceea ce i-ar atrage o stare de recidiva, nu este de natura sa atraga concluzia ca exista un pericol concret pentru ordinea publica daca ar fi lasat în libertate.

Fata de cele retinute anterior, interpretând, dispozitiile art. 148 lit. f Cpp., prin raportare la normele legii fundamentale, dar si prin prisma jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a apreciat ca lasarea în libertate a inculpatului nu ar tulbura în mod real ordinea publica, raportându-ne la gravitatea faptelor, a modului si a circumstantelor de comitere, a antecedentelor penale si a celorlalte împrejurari privitoare la persoana inculpatului, la atingerea adusa prin faptele sale valorilor sociale, constatându-se ca privarea sa de libertate nu este necesara pentru înlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica si totodata nu se justifica si nu ar fi oportuna nici luarea altei masuri preventive fata de inculpat

Domenii speta

Spete similare