Divorţ - încredinţare minor

Dosar nr. 6304/327/2007

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR. 30

Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea şi înregistrată sub nr. 6304/327/2007 din 19 noiembrie 2007, reclamantul TL , a solicitat în contradictoriu cu pârâta TV , să se dispună desfacerea căsătoriei părţilor din vina pârâtei, să-i fie încredinţat spre creştere şi educare minorul TR, pârâta să fie obligată la plata unei pensii de întreţinere în favoarea copilului şi să revină la numele avut anterior căsătoriei.

Prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului, încredinţarea minorului spre creştere şi educare, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreţinere în favoarea copilului.

Prin Sentinţa civilă nr. 1011 din 8 aprilie 2008, Judecătoria Tulcea a admis acţiunea formulată de către reclamantul-pârât TL  în contradictoriu cu pârâta-reclamantă TV , având ca obiect divorţ.

A respins cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă TV  în contradictoriu cu reclamantul-pârât TL , ca nefondată.

S-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor înregistrată sub nr. 89 din 8 martie 2002 la Registrul Stării civile al Municipiului Tulcea, din vina soţiei pârâta-reclamantă.

A fost încredinţat minorul TR, născut ….., spre creştere şi educare tatălui reclamant-pârât.

A fost obligată pârâta-reclamantă la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului Robert-Daniel, în sumă de 97,5 lei lunar, începând cu data formulării acţiunii şi până la data de 31.12.2007 şi de 125 lei lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2008 şi până la majoratul minorului şi s-a dispus, totodată, ca pârâta-reclamantă să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de Marin.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Părţile s-au căsătorit pe data de 8 martie 2002, din căsătoria lor rezultând copilul TR, născut la ……., aspecte ce au rezultat din actele de stare civilă ataşate la dosar. Relaţiile dintre soţi au început să se degradeze din momentul în care pârâta-reclamantă a plecat la muncă în străinătate, adică în luna septembrie 2007, la scurt timp după acest moment pârâta spunându-i soţului său că nu mai doreşte să continue căsătoria.

Din momentul în care pârâta a plecat din ţară, copilul a rămas în îngrijirea reclamantului-pârât şi a părinţilor acestuia.

Relativ la minorul rezultat din căsătorie, instanţa a apreciat că interesul acestuia a reclamant ca el să fie încredinţat spre creştere şi educare tatălui reclamant-pârât atât timp cât după plecarea pârâtei în străinătate, copilul s-a aflat în permanenţă în îngrijirea acestuia. Esenţial în ce priveşte încredinţarea copilului era faptul că pârâta nu a probat în vreun fel că se putea îngriji în mod corespunzător de copil, nefăcând nicio dovadă în sensul că ar avea vreun loc de muncă sau o locuinţă în Spania, în timp ce reclamantul era angajat ca taximetrist şi locuia împreună cu părinţii săi, acestea fiind elementele ce confereau o anumită siguranţă minorului.

Impotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta reclamantă TV , care a criticat-o ca netemeinică, nelegală.

S-a susţinut că apelanta are domiciliul în Tulcea, împreună cu părinţii acesteia, că minorul a crescut în acest domiciliu până în luna octombrie 2007 cânt intimatul s-a mutat la mama sa, luând şi copilul, iar apelanta are reşedinţa în Spania, la Madrid, conform înscrisurilor depuse la dosar, că aceasta are venituri care îi permit să-şi crească copilul astfel că se impune să-i fie încredinţat spre creştere şi educare minorul.

In susţinerea motivelor de apel, s-au depus înscrisuri şi s-a solicitat completarea probatoriului cu proba testimonială, sens în care s-a procedat la audierea martorei Marin Vasilica şi Grama Adriana.

Examinând cauza în raport de critica formulată, Tribunalul constată apelul nefundat.

Potrivit dispoziţiilor art. 42 Codul familiei, instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori.

In acest scop, instanţa va asculta părinţii, autoritatea tutelară, şi ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacă au împlinit vârsta de 10 ani, va hotărî, pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei.

Este evident ca, încredinţarea minorului unuia dintre părinţi se face în exclusivitate în interesul acestuia şi ţinând cont de câteva elemente esenţiale cum ar fi vârsta minorului (6 ani) posibilităţile efective, reale, ale părinţilor de a acorda îngrijire şi supraveghere (mama plecată în Spania, tatăl fiind în ţară, locuind împreună cu minorul) preocuparea manifestată de către fiecare părinte pentru creşterea copilului, până la momentul divorţului, ataşamentul copilului faţă de fiecare dintre părinţi, astfel că în mod corect prima instanţă a încredinţat pe minor, spre creştere şi educare tatălui.

Astfel, din probele administrate rezultă că minorul are vârsta de 6 ani, că de la naşterea a locuit împreună cu ambii părinţi, în casa bunicii materne, că de 2 ani se află doar în îngrijirea tatălui întrucât mama a plecat în Spania, unde şi-a stabilit reşedinţa, şi că minorul în continuare se află în grija tatălui şi a bunicii paterne, între care s-a consolidat o puternică legătură afectivă.

Şi din înscrisul eliberat de educatoarea minorului (fila 60 dosar apel) rezultă că minorul este legat afectiv de tată, de familia acestuia, că beneficiază din partea tatălui de o îngrijire şi o educaţie corespunzătoare, că tatăl manifestă interes pentru urmărirea dezvoltării, evoluţiei minorului, ca preşcolar.

In aceste condiţii, a lua minorul din acest mediu şi a-l muta într-unul în care lipseşte şi mama şi tata, doar pentru a locui cu bunicii materni, nu înseamnă decât a supune minorul unei alte traume psihice pe lângă cea suferită de depărtarea mamei, iar în varianta de a locui minorul cu mama, în Spania, este de asemenea, o acţiune ce poate pune în pericol stabilitatea emoţională a minorului neadaptarea la alte condiţii de viaţă, şi nu ar fi în interesul minorului această măsură.

In consecinţă, cum hotărârea instanţei de fond este temeinică, legală, în conformitate cu dispoziţiile art. 296 Cod proc. civ., va respinge apelul ca nefondat.

1

Domenii speta

Spete similare