Hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare

Dosar nr. 6072/327/2007

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.55

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2009

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea şi înregistrată sub nr. 6072/327/2007 din 6 noiembrie 2007, reclamantul BD  a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii PA , PN , şi PM să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic.

Prin Sentinţa civilă nr. 1020 din 9 aprilie 2008, Judecătoria Tulcea a respins acţiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Actul de vânzare-cumpărare depus de către reclamant nu poate avea semnificaţia unui antecontract întrucât, în opinia instanţei, era lovit de nulitate absolută atâta timp cât în conţinutul său nu era determinat exact obiectul promisiunii de vânzare. Astfel, din actul de vânzare-cumpărare a rezultat că acesta se referea la un teren în suprafaţă de 4000 m.p. situat în localitatea T , terenul nefiind în niciun fel individualizat, prin precizarea vecinătăţilor sau în alt mod.

Pe lângă aceste lipsuri, valabilitatea acestui act era afectată şi de dubiile care existau cu privire la momentul încheierii sale atât timp cât data menţionată în cuprinsul său – 30 august 1994 – a fost scrisă de mână iar restul actului a fost dactilografiat, iar decesul vânzătorului PM a avut loc la 3 septembrie 1994, adică la patru zile după întocmirea presupusului act de vânzare-cumpărare.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs BD  care a criticat-o ca netemeinică, nelegală, susţinând că greşit instanţa de fond a reţinut că suprafaţa de 4000 m.p. ce a făcut obiectul tranzacţiei nu poate fi identificată întrucât în titlul de proprietate eliberat pentru suprafaţa de 1,4 ha teren, 0,4 ha sunt în suburbia Tudor Vladimirescu, iar din declaraţia numitei PA  a rezultat că obiectul tranzacţiei l-a constituit terenul în suprafaţă de 4000 m.p.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.

Examinând cauza în recurs în raport de critica formulată, Tribunalul constată recursul nefondat.

Acţiunea reclamantului se referă la o formă a acţiunii în constatare prin exercitarea căreia una din părţile semnatare ale unui contract de vânzare-cumpărare imobiliară, poate cere instanţei judecătoreşti să dea o hotărâre care să ţină loc de act autentic de înstrăinare în cazul în care părţile nu doresc să se mai prezinte la notariat.

Pentru exercitarea unei astfel de acţiuni, se cer întrunite alături de elementele constitutive ale oricărei acţiuni civile, câteva condiţii speciale şi anume: existenţa unui înscris sub semnătură privată, din care să rezulte acordul de voinţă intervenit între părţi cu privire la înstrăinarea unui imobil şi preţul convenit, plata preţului şi eventual condiţiile de predare a bunului către cumpărător.

Insă, în cauză, instanţa de fond a reţinut corect din probele administrate că înscrisul sub semnătură privată invocat în dovedirea acţiunii nu poate avea valoarea antecontractului de vânzare-cumpărare, în primul rând pentru că nu conţine nicio descriere a imobilului vândut şi nici elemente de identificare  pentru a putea pune în discuţie apoi vecinătăţile din titlul de proprietate în care este cuprinsă suprafaţa de 4000 m.p. şi despre care se pretinde că este identică cu cea din acţiune.

Susţinerea reclamantului că la data încheierii antecontractului, vânzătorul PM nu deţinea titlu de proprietate nu este reală întrucât înscrisul se susţine că a fost încheiat la 30 august 2004 iar titlul de proprietate nr. 23096 a fost eliberat la 7 octombrie 1993 astfel că ar fi trebuit ca în cuprinsul înscrisului să fie menţionat acest titlu de proprietate măcar în ce priveşte vecinătăţile.

Nu pot fi avute în vedere ca elemente probatorii doar răspunsurile la interogatoriu ale numitei PA  întrucât acestea nu se coroborează cu alte probe din dosar, sens în care instanţa de fond nici nu le-a reţinut în sensul în care au fost invocate.

De altfel, cum corect a sesizat instanţa de fond, înscrisul pe lângă faptul că este deficitar sub aspectul redactării, mai conţine şi elemente adăugate prin scriere de mână, în ce priveşte momentul încheierii actului, astfel încât acest înscris să nu poată fi credibil încât să rezulte că voinţa părţilor de vânzare-cumpărare a fost fermă.

Faţă de aceste considerente, cum hotărârea instanţei de fond este temeinică, legală, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

1

Domenii speta

Spete similare