Pretentii civile nesolutionate in dosarul penal.Autoritatea de lucru judecat a hotararii penale in fata instantei civile. Situatie de fapt gresit stabilita de instanta de fond.Calitatea procesuala a intervenientului fortat, conducator auto implicat in pro

Situatia de fapt a fost retinuta in mod corect doar in parte de catre instanta de fond, in sensul ca la data de 29.06.2006 a avut loc un accident rutier in care au fost implicati V. C., ce conducea autoturismul mamei sale, reclamanta V. M. si G. C., ce conducea autoturismul apartinand IPJ G., aflat in misiune. Autoturismul IPJ G. avea asigurare RCA la societatea parata, G.A. SA.

In cauza s-a intocmit dosar penal, V. C. fiind trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa. Prin sent.pen.nr.xxx a Curtii de Apel T., ramasa definitiva prin dec.pe.n.nr.zzz a ICCJ, acesta a fost achitat in temeiul disp.art.112 lit.b raportat la art.10 lit.d c.p.p., respectiv faptei ii lipseste unul din elementele constituive ale infractiunii.

In dosarul penal nici reclamanta din prezenta cauza, V. M. nici partile vatamate P. I. si IPJ G. nu s-au constituit parti civile, astfel ca nu s-a pus problema solutionarii laturii civile a cauzei. In atare conditii, nici G. A. SA nu a fost citata in caliatte de asigurator. In acelasi dosar penal intervenientul fortat G.C.a avut calitatea de martor.

Intr-adevar, asa cum a retinut si instanta de fond, potrivit art.22 cpp hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.

Fapata supusa judecatii penale a fost aceea de ucidere din culpa, singura persoana judecata in calitate de inculpat pentru aceasta fiind numitul V. C. Cu privire la acesta hotararea instantei penale are autoritate de lucru judecat, si doar referitor la savarsirea infractiunii de ucidere din culpa .

In ceea ce priveste culpa in avarierea autoturismelor ca urmare a aceluiasi accident rutier instanta penala nu a hotarat nimic, intrucat nu a solutionat latura civile, nefiind constituiri de parte civila in cauza. In consecinta, revine persoanei pagubite sarcina de a indica persoana considerata vinovata de producerea prejudiciului si de a proba in privinta acesteia toate elementele raspunderii civile delictuale, in temeiul disp.art.998-999 c.civ. si 1169 cicv.- repsectiv vinovatia, prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre ele.

Altfel spus, in masura in care reclamanta-recurenta a apreciat ca celalalt conducator auto implicat in accident se face vinovat de prejudiciul ce i s-a produs, aceasta era obligata sa faca si dovada.

In privinta vinovatiei lui G. C. in producerea accidentului nu se poat retine autoritatea de lucru judecat a sentintei penale, avand in vedere ca acesta a avut calitatea de martor. Mai mult, nu se poate retine nici puterea de lucru judecat a considerentelor sentintei penale, avand in vedere ca acestea contin dispozitii contradictorii in ceea ce il priveste.

Concluzia instantei penale singura, necoroborata cu alte probe adminsitrate in dosarul civil nu este de natura sa duca la stabilirea fara dubiu a culpei intervenientului. Expertiza efectuata in cauza a stabilit dinamica producerii accidentului, precum si faptul ca V. C.a patruns in intersectie fara a acorda prioritate autoturismului aflat in misiune. In urma obiectiunilor formulate de reclamanta relativ la neconformitatea concluziilor expertizei cu sentinta penala, expertul a adaugat concluziilor anterioare si faptul ca si autoturismul apartinand IPJ ar fi trebuit sa reduca viteza si sa circule cu atentie sporita.

In atare conditii, singura culpa ce i se poate retine intervenientului este aceea de a fi pus in functiune semnalul acustic, pe langa cel luminos, cu doar 1,8 sec. inainte de patrunderea in intersectie, ceea ce nu echivaleaza cu o culpa in producerea accidentului. Alte probe in ceea ce priveste vinovatia sa nu au fost produse, reclamanta prevalandu-se exclusiv de considerentele sentintei penale care, pentru motivele anterior expuse nu pot fi retinute in cauza.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale a intervenientului G. C. instanta retine ca potrivit disp.art.54 al.1 din Legea nr.136/1995, persoana răspunzătoare de producerea accidentului se citeaza in mod obligatoriu în calitate de intervenient  forţat. Este dreptul si totodata obligatia reclamantei sa stabileasca cadrul procesual si persoanele chemate in judecata. Atatat timp cat aceasta a apreciat ca G. C. este persoana raspunzatoare de producerea accidentului, citatea acestuia in calitate de itnervenient fortat este corecta, el avand calitate procesuala in cauza. Exceptia invocata urmeaza a fi respinsa ca nefondata.

In ceea ce priveste fondul cauzei, reclamanta nu a dovedit existenta tuturor elementelor raspunderii civile delictuale in persoana intervenientului fortat. Mai exact, nu a fost demonstrata culpa acestuia, iar in lipsa culpei nu se poate retine si cauzarea prejudiciului si legatura de cauzalitate dintre culpa si prejudiciu de catre intervenient.

Referitor la obligarea asiguratorului la plata, solicitarea reclamantei urmeaza a fi respinsa ca nefondata. Potrivit art. 49 din legea nr.136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule. G. A. SA este asiguratorul RCA al IPJ G., intre acesta din urma si intervenientul G.C. existand relatii de prepusenie (angajare). In consecinta, avand in vedere situatia de fapt si de drept retinuta nu se poate angaja raspunderea asiguratorului in acest caz intrucat nu exista temei juridic pentru obligarea sa la plata. Pe cale de consecinta, neacordandu-se despagubire nu se pot acorda nici penalitati de itnarziere. Cum recursul exercitat de reclamanta vizeaza doar aceste penalitati, el urmeaza a fi respins ca nefondat.

In temeiul disp.art.312 al.5 in ref.la art.304 pct.9 cpc vor fi admise recursurile declarate de parat si intervenient, cu consecinta modificarii sentintei recurate.

Domenii speta

Spete similare