Infracţiunea de tentativă de omor. Deosebirea dintre infracţiunea de tentativă la omor şi infracţiunea de vătămare corporală gravă.

Sentinţa penală nr. 131/P/07.12.2011

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului R. I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, constând în faptul că, la data de 02.07.2011 în urma unui conflict avut cu victima S. V., l-a lovit pe acesta cu un cuţit în abdomen, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.

La primul termen de judecată, din data de 26 octombrie 2011,  înainte de a se începe cercetarea judecătorească,  inculpatului i-au fost puse în vedere dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală, potrivit cărora are dreptul de a beneficia la o procedură simplificată de judecată, cu condiţia de a recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa şi de a-şi însuşi probele administrate în cursul urmăririi penale.

In prezenţa apărătorului ales, inculpatul R. I. a declarat în mod expres că recunoaşte săvârşirea infracţiunii, dar că aceasta a fost comisă determinat de comportamentul necorespunzător al victimei, că înţelege să fie judecat în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care şi le însuşeşte în integralitatea lor, iar potrivit dispoziţiilor art. 70 Cod procedură penală, nu înţelege să facă declaraţii cu privire la circumstanţele în care a avut loc conflictul. În ce priveşte cererea în despăgubiri civile formulată de partea civilă S. V., arată că daunele solicitate sunt prea mari, iar acesta nu a formulat probe pentru dovedirea lor.

Apărarea inculpatului, a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor, în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, în sprijinul cererii formulate relevând poziţia subiectivă a acestuia, care nu a avut nici un moment intenţia de a ucide sau de a-i produce vătămări părţii civile, însă consecinţele actului său de agresiune au depăşit scopul urmărit.

Având în vedere cererea formulată, tribunalul apreciază că inculpatul Racaru Ioan poate fi judecat în procedura simplificată, fără a mai fi administrate probe în faza de cercetare judecătorească, datorită normelor procedurale instituite prin Legea nr. 202/2010 privind mica reformă a justiţiei, care transpun şi respectă normele de drept ale Convenţiei europene referitoare la condiţiile şi durata judecăţii.

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, în baza art. 3201 Cod procedură penală tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv  a inculpatului R. I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că, în seara zilei de 02.07.2011, în jurul orelor 19,30, inculpatul R. I. a avut un conflict cu victima S. V., pe fondul consumului de alcool, în condiţiile în care victima fusese invitată la sărbătorirea zilei de naştere a fiului inculpatului, R. P. I., ce locuieşte împreună cu inculpatul. În cadrul conflictului, inculpatul a lovit victima cu un cuţit în abdomen, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.

Din actele de urmărire penală efectuate, a rezultat că martorul R. P. I. şi-a sărbătorit majoratul în după-amiaza zilei de 02.07.2011, la domiciliul său, unde locuieşte şi tatăl său, inculpatul R. I.. La eveniment au fost invitaţi şi au venit, în diferite momente, martorii. În jurul orei 18:00, în curtea inculpatului a intrat şi victima S. V., odată cu R. P. I., victima fiind invitată de sărbătorit în momentul în care acesta din urmă ieşise să cumpere un sac de cărbuni de la un magazin din sat, unde a întâlnit pe partea vătămată.  În timpul petrecerii, ce avea loc la o masă din curtea inculpatului, acesta din urmă s-a angajat într-un conflict verbal cu victima S.V., determinat de faptul că victima consuma din ţigările lui R. P. I.

În cadrul acestui conflict, în timp ce părţile se aflau în picioare, inculpatul a lovit victima cu un cuţit în partea inferioară a abdomenului. După săvârşirea faptei, inculpatul a apelat serviciul de urgenţă 112, organele de poliţie şi serviciul de ambulanţă intervenind concomitent. Cercetarea la faţa locului a fost efectuată de organele de poliţie, sesizate iniţial cu fapta încadrată în dispoziţiile art. 180 Cod penal, pentru ca după examinarea medico-legală a victimei, să fie sesizat procurorul în condiţiile art. 268 Cod procedură penală.

Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ, victima S. V. a suferit leziuni traumatice (plagă tăiată pelviană dreapta, cu perforaţii multiple de anse jejunală şi ileală, hemoperitoneu), ce s-au produs cu corp tăietor înţepător şi care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar prin gravitatea lor au pus în primejdie viaţa victimei.

În cursul urmăririi penale, inculpatul R. I. a susţinut că victima S. V.a început actele de agresiune asupra sa, lovindu-1 în faţă cu pumnul înarmat cu un box metalic, adaptat din rozeta unui robinet, după care 1-a atacat cu un cuţit, urmărindu-1 până într-o încăpere a casei, unde cei doi s-au încleştat şi în aceste împrejurări, victima a fost înjunghiată prin devierea loviturii de cuţit, urmare a acţiunii proprii, suprapuse cu acţiunea de apărare a inculpatului, fără ca victima să fie dezarmată. Într-o altă declaraţie, inculpatul a susţinut că este posibil să fi lovit victima în apărare, după ce a dezarmat-o de cuţit. În ambele variante, inculpatul a susţinut că cuţitul a aparţinut victimei.

Apărările formulate de către inculpat în cursul urmăririi penale, sunt însă infirmate de declaraţiile martorilor ce au observat direct săvârşirea faptei, coroborate cu declaraţiile victimei. A rezultat astfel cu certitudine că inculpatul a înjunghiat victima după ce s-a consumat numai o altercaţie verbală între părţi, folosind un cuţit din propria gospodărie, cu care pregătise produse pentru un grătar. Acest cuţit, cu plasele de lemn, cu lama în lungime de 19,5 cm şi cu vârf ascuţit de la care lăţimea lamei creşte până la 3 cm la baza ei, a fost ridicat cu ocazia cercetării locului faptei, constituind corp delict, fiind fixat şi fotografic.

După ce a fost lovită cu cuţitul în abdomen, victima a căzut pe sol şi revenindu-şi din şocul iniţial al loviturii, s-a ridicat, moment după care inculpatul şi victima s-au lovit reciproc cu pumnii, deplasându-se în timpul acestei faze a conflictului din curte într-o încăpere a casei de locuit a inculpatului, unde victima ce a resimţit progresiv efectele loviturii de cuţit, a aşteptat sosirea ambulanţei.

Cu ocazia cercetărilor la fata locului, a fost ridicat un box metalic ce se afla în posesia victimei S. V., însă nici unul dintre martorii audiaţi în cauză nu a confirmat utilizarea acestei arme de către victimă în timpul conflictului. În cauză, s-a dispus de către procuror, efectuarea unei constatări medico-legale asupra stării inculpatului R. I de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Piatra Neamţ din care rezultă că inculpatul prezenta o excoriaţie frontală ce nu necesită timp de îngrijiri medicale pentru vindecare. Mecanismul de producere a leziunii nu a fost stabilit cu certitudine, putând fi „lovirea cu sau de corp dur".

Din coroborarea împrejurărilor expuse, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, inculpatul s-a înarmat cu un cuţit din propria gospodărie, iar până în momentul în care a înjunghiat victima, aceasta din urmă nu era înarmată şi nu a agresat fizic pe inculpat.

Tribunalul examinând probele administrate la urmărirea penală, îşi formează convingerea că în seara zilei de 02.07.2011 între inculpat şi victima S. V., a avut un conflict verbal, determinat de faptul că, victima consumase fără drept ţigări ce aparţineau lui R.P. I., fiul inculpatului. Ca reacţie la comportamentul necorespunzător al victimei S.V., inculpatul a lovit pe acesta cu un cuţit - pe care îl folosea la preparatele de grătar - în abdomen, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare  30-35 zile îngrijiri medicale şi care prin gravitatea lor, i-au pus în primejdie viaţa.

Reţinând aceste circumstanţe în care a avut loc conflictul dintre părţi, tribunalul nu poate da curs solicitării formulată în apărare de către inculpat, în sensul reţinerii infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, întrucât acesta a avut reprezentarea că, lovind victima cu cuţitul în abdomen (zonă vitală), putea să producă suprimarea vieţii victimei. De asemenea, chiar şi în aceste circumstanţe, dacă se admite ideea că victima ar fi consumat fără drept ţigări aparţinând fiului inculpatului, acţiunile exercitate de acesta nu pot avea caracter scuzabil, întrucât cuţitul pe care l-a folosit la lovirea victimei şi zona care a fost vizată, creează toate premizele de a determina suprimarea vieţii victimei, rezultat pe care inculpatul l-a prevăzut şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Rezultând că, sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, inculpatul a comis fapta de tentativă la omor, sub forma intenţiei indirecte, cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală, a fost respinsă ca neîntemeiată.

În drept, tribunalul a reţinut că fapta inculpatului R.I., de a lovi victima cu un cuţit în zona abdomenului, cu o intensitate ce a determinat penetrarea peretelui abdominal şi perforarea intestinelor, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută şi pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal.

Vinovăţia inculpatului R. I. a fost pe deplin dovedită prin recunoaşterea sa făcută atât în cursul urmăririi penale cât şi în instanţă, recunoaştere care se coroborează cu probele ştiinţifice şi testimoniale administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite de acesta prin declaraţia dată în condiţiile art. 3201 Cod procedură penală.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracţiunii, persoana inculpatului, precum şi împrejurările care ar putea atenua sau agrava răspunderea penală. Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, aceea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 de ani, urmând ca în speţă să opereze efectele aplicării prevederilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, cu consecinţa reducerii cu o treime a acestor limite legale.

Având în vedere poziţia procesuală sinceră şi regretul manifestat  de către inculpat, circumstanţele reale în care s-a produs conflictul dintre părţi, faptul că inculpatul a anunţat serviciul de ambulanţă pentru a se acorda ajutor victimei imediat după incident, caracterizarea favorabilă emisă de către primăria de domiciliu, s-a apreciat că se justifică reţinerea în favoarea sa şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, c şi 76 alin. 2 Cod penal, ce vor avea consecinţă în reducerea pedepsei sub minimul special, cuantumul acesteia fiind de natură a determina reeducarea inculpatului şi coerciţia penală în sensul prevederilor art. 52 Cod penal. Ca modalitate de executare a pedepsei închisorii aplicate, s-a  dispus executarea prin privare de libertate, avându-se în vedere şi antecedentele penale ale inculpat.

Domenii speta

Spete similare