Cont.adm.: Cerere formulată în sensul restituirii taxei de poluare pentru înmatricularea autoturismului . Respingerea cererii

Prin acţiunea înregistrată  la rolul acestei instanţe sub nr.3901/2010 , reclamantul D.G. a solicitat  în contradictoriu cu pârâţii  Direcţia Generală  a Finanţelor Publice Buzău, Administraţia Finanţelor Publice Buzău şi Administraţia Fondului pentru Mediu, anularea deciziei  nr.149/24.02.2009 şi obligarea  pârâţilor la restituirea  sumei de 1271 lei cu titlu de  taxă de poluare pentru înmatricularea  autoturismului marca Opel.

În motivarea  cererii s-au învederat următoarele:  în luna noiembrie 2008 reclamantul  a achiziţionat  din Germania  un autoturism marca OPEL potrivit  contractului de vânzare cumpărare  încheiat la 10.11.2008, la înmatricularea  căruia a fost nevoit să achite  suma de 1271 lei cu titlu de taxa de poluare  astfel cum rezultă  din chitanţa cu seria TS 3B nr.0423699/24.02.2009.

Apreciază  reclamantul  că aceasta taxă este nelegală astfel că după  eliberarea  copiei  de pe  decizia  de calcul a taxei de poluare  a formulat  contestaţie  care prin decizia  nr.19429/17.05.2010  a fost respinsă, încălcându-se  astfel  principiile dreptului comunitar obligatorii  pentru instanţa naţională,  principiu reglementat  de art. 148 alin.2 din Constituţia  României.

În drept acţiunea a fost fundamentată  pe disp. art.1,2 alin.2 , 8 şi 10 din Legea nr.554/2004.

În conformitate  cu disp. art.112 Cod proc.civ.  reclamantul  a depus copii de pe  următoarele înscrisuri în baza cărora şi-a fundamentat  acţiunea, respectiv:

- decizia  nr.59/17.05.2010;

- contractul  de vânzare-cumpărare  din 10.11.2008;

- certificatul de înmatriculare.

Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău a formulat întâmpinare  invocând tardivitatea plângerii prealabile , susţinând  că la 24.02.2009 reclamantul  a achitat la Trezoreria Municipiului Buzău suma de 1271 lei iar la 26.04.2010 prin adresa nr.24653 acesta a solicitat pârâtei Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Buzău  prin contestaţie restituirea taxei, deci cu  mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.207  alin.1 din OG nr.92/2003.

Pe fond  se solicită respingerea  acţiunii deoarece  disp. OUG nr. 50/2008  sunt conforme cu Tratatul  CE precum şi cu jurisprudenţa  CJCE.

Totodată  taxa de poluare  a fost  calculată  cu respectarea dispoziţiilor  art.10 din OUG  nr.50/2008 pe baza  unor elemente precum rulajul  mediu anual , starea tehnică  şi nivelul  de dotare al  autovehiculului.

Pârâta  Administraţia Fondului pentru Mediu  prin întâmpinarea  formulată a invocat excepţia inadmisibilităţii susţinând că reclamantul nu atacă un act administrativ în înţelesul legii nr.554/2004 şi nici un act administrativ  fiscal  în înţelesul Codului de procedură fiscală.

De asemenea reclamantul  nu a parcurs  procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1  din Legea nr.554/2004.

Pe fond  acţiunea este neîntemeiată  deoarece  disp.OUG nr. 50/2008 sunt conforme  cu disp. Tratatului CE şi jurisprudenţa  CEJ.

Potrivit dispoziţiile  art.137 alin.1 Cod proc.civ. instanţa se pronunţă  mai întâi asupra excepţiilor  de fac de prisos soluţionarea în fond a pricinii.

Privitor la excepţia  tardivităţii plângerii  prealabile  , invocată de pârâta Direcţia generală a Finanţelor Publice  Buzău, se reţin următoarele: disp. art.135 din Codul de procedură fiscal, prevăd dreptul  contribuabililor de a cere  compensarea sau restituirea  creanţelor fiscale  în termen de 5 ani de la  data de 1.01.  a anului următor  celui în care a  luat naştere  dreptul de compensare  sau restituire .

Tot în acest sens disp. art.7 alin.5 din Legea nr.554/2004 exceptează de la procedura prealabilă în sensul  că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cerut oricând  în cadrul  unui proces , pe cale de excepţie , din oficiu  sau la cererea părţii interesate , considerente pentru care această excepţie va fi respinsă.

O a doua excepţie  invocată a fost  aceea a inadmisibilităţii , susţinând că reclamantul nu atacă un act administrativ  în înţelesul Legii nr.554/2004 şi nici un act  administrativ fiscal  în înţelesul Codului de procedură fiscal., excepţie ce de asemeni va fi respinsă, potrivit următoarelor considerente: actul a cărui anulare  se solicită -chitanţa  este asimilat actului administrativ  deoarece este emisă  de organul fiscal  competent în aplicarea legislaţiei privind  stabilirea , modificarea sau stingerea  drepturilor şi obligaţiilor fiscale.

Pe fond se reţin următoarele:  în luna  noiembrie 2008, reclamantul  a achiziţionat din  Germania un autoturism marca OPEL potrivit  contractului de vânzare cumpărare  încheiat la 10.11.2008, la înmatricularea  căruia a fost nevoit să achite  suma de  1271 lei cu titlu de taxa de poluare, potrivit chitanţei seria  TS3B nr.0423699/24.02.2009.

Împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare  reclamantul  a formulat plângere prealabilă, care prin decizia nr.1942/17.05.2010 a fost respinsă.

Refuzul pârâtei  de restituire a taxei de poluare stabilită în temeiul art.4 din OUG nr.50/2008, nu contravine  disp. art. 90 din Tratatul CE potrivit căruia , nici un stat membru  nu aplică  direct sau indirect , produselor  altor state  membre  impozite interne  de orice natură , mai mari  decât cele  care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare.

Curtea Europeană de Justiţie  a arătat  în  mod constant  că o consecinţă a dreptului comunitar actual este aceea  că statele  membre pot să impună asupra mărfurilor  precum autovehiculele un sistem  de taxă  al cărui cuantum creşte progresiv  în baza unui criteriu  obiectiv  precum capacitatea  cilindrică sau clarificarea în funcţie  de performanţele de mediu şi că dispoziţiile Tratatului  sunt încălcate  numai atunci când cuantumul taxei de poluare este calculat  fără a se lua în considerare  aprecierea  reală a vehiculului.

În deplin acord cu  aceste principii generale de drept  comunitar se reţine că disp. OUG nr.50/2008 sunt conforme  atât cu Tratatul cât şi cu  jurisprudenţa  CJEE el  respectând  exigenţele  de compatibilitate cu art.90 paragraful 1 din Tratatul  CE.

În consecinţă Tribunalul , reţine că taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art.90 paragraful 1  din Tratat  aşa cum susţine  reclamantul şi că  disp. OUG nr.50/2008 respectă exigenţele  art.90 paragraful 1  din Tratatul  CE cât şi jurisprudenţa CJEE .

Pentru considerentele expuse , prin sentinţa nr.1419 din 9.11.2010 s-au respins excepţiile invocate de pârâţi precum şi cererea de suspendare a judecării cauzei , precum şi acţiunea astfel cum a fost formulată.

Domenii speta

Spete similare