Procedura insolvenţei

Actiunea de atragere a raspunderii într-o procedura de insolventa poate fi exercitata doar înlautrul termenului de prescriptie stabilit de art. 139 cod procedura civila, iar cauzele de întrerupere a prescriptiei sunt doar cele reglementate anume de lege, neputând fi extinse

Prin sentinta civila nr. 1361/23.11.2011, pronuntata de Tribunalul Arad în dosar nr.20/108/2011*, judecatorul sindic a respins actiunea formulata de reclamantul C-A.M.L. IPURL împotriva pârâtei O.C.N., având ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale si a obligat reclamantul sa plateasca pârâtei suma de 6.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, judecatorul sindic a constatat ca prin actiunea înregistrata la Tribunalul Arad în data de 20.11.2010, reclamantul C-A.M.L. IPURL Arad  în calitate de lichidator  judiciar al debitorului SC MT SRL Pecica a chemat în judecata pârâta O.C.N. pentru atragerea raspunderii conform art.138 din Legea nr.85/2006, respectiv obligarea acesteia la plata pasivului societatii  în suma de 300.048,17 lei.

Prin sentinta comerciala nr.254/08.02.2011 Tribunalul Arad, Sectia Comerciala a admis actiunea obligând pârâta sa suporte suma de 300.048,17 lei din pasivul debitorului SC MT SRL.

Prin decizia nr. 1552/13.09.2011, Curtea de Apel Timisoara, Sectia Comerciala a casat sentinta amintita si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad, retinând ca prima instanta a solutionat cauza fara ca pârâta sa aiba cunostinta de proces.

În rejudecare pârâta a invocat exceptia tardivitatii formularii cererii.

Având în vedere lucrarile dosarului, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:

Raportat la exceptia prescriptiei actiunii, instanta a constatat ca procedura insolventei debitorului SC M.T. SRL a fost deschisa în baza Legii nr. 64/1995.  Conform Decretului nr. 167/1958, în vigoare la data deschiderii procedurii, prescriptia dreptului la actiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curga de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atât paguba cît si pe cel care raspunde de ea, termenul de prescriptie fiind de 3 ani.

În cazul de fata reclamantul, nu a cunoscut întinderea pagubei decât dupa finalizarea demersurilor pentru întregirea averii debitorului, demersuri care s-au finalizat în noiembrie 2010. Luând aceasta data ca început al curgerii termenului de prescriptie, instanta a constatat ca la data de 21.12.2010, când s-a înregistrat prezenta actiune, termenul de prescriptie nu era împlinit.

Fata de cele retinute instanta a respins exceptia.

Raportat la fond, s-a retinut ca prezenta actiune este întemeiata pe dispozitiile art. 138 alin. 1 litera a) si e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

În fapt, reclamantul a afirmat ca pârâta a vândut anumite bunuri din averea debitorului sub pretul pietei.

Conform art. 138 alin. 1 litera a) si e) din Legea nr. 85/2006 „(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; [...]; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit în mod fictiv pasivul acesteia.”

Instanta a retinut ca prin vânzarea respectivelor bunuri acestea au devenit proprietatea tertilor dobânditori, acestia folosindu-le în mod legal în baza atributului de folosinta conferit de dreptul de proprietate asupra bunurilor. Deci în cauza nu este vorba de folosinta bunurilor debitorului, nefiind deci aplicabil aliniatul 1) litera a).

De asemenea deturnarea sau ascunderea unor bunuri presupune o actiune frauduloasa efectuata în scopul de a da bunurilor o alta destinatie decât cea fireasca. În cauza bunurile au fost vândute, ori nu exista o interdictie de înstrainare a unor active din averea debitorului.  Desigur ca subsecvent constatarii unei vânzari facute în conditii frauduloase este posibila angajarea raspunderii pentru prejudiciul creat însa, raportat la obiectul prezentului litigiu, vânzarile de active apar ca fiind legale, acestea nefiind desfiintate prin acordul partilor sau ca urmare a unei hotarâri judecatoresti. Mai mult reclamantul a formulat anterior o actiune în anularea transferurilor de bunuri imobile efectuate de catre pârâta C.O.N. în calitate de administrator al debitorului SC MT SRL catre terti, actiune care a fost respinsa irevocabil în dosar nr. 1797.1.1/108/2007 înregistrat la Tribunalul Arad, Sectia Comerciala.

De asemenea, instanta nu a retinut nici marirea în mod fictiv a pasivului debitorului prin vânzarea de active deoarece nu s-a dovedit fictivitatea respectivelor vânzari, fictivitate care dealtfel nici nu a fost afirmata.

Fata de cele retinute, prima instanta a respins actiunea formulata de reclamanta C-A.M.L.  IPURL împotriva pârâtei.

În baza art. 274 Cod  procedura civila, tinând seama si de considerentele deciziei data de Curtea de Apel Timisoara, Sectia Comerciala, instanta a obligat reclamantul  la plata catre pârâta a sumei de 6.000 lei reprezentând onorariu de aparator în recurs si în rejudecare dupa casare. Instanta a constatat ca pârâta nu a solicitat cheltuielile de judecata reprezentând taxe de timbru.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul C-A.M.L. IPURL, solicitând admiterea recursului in temeiul art. 304 pct. 9 din Cod de procedura civila, modificarea Sentintei civile nr. 1361/23.11.2011 pronuntata de Tribunal Arad , respectiv admiterea actiunii de atragere a raspunderii fostului administrator societar- intimata O.C.N., conform art. 138 lit. a) si e) din Legea 85/2006 si obligarea acesteia la plata pasivului societatii SC MT SRL , in suma de 300.048,17 lei, din averea personala.

In situatia respingerii recursului, reclamantul a solicitat aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila in sensul diminuarii onorariului avocatial de 6.000 lei si acordarea unui onorariu rezonabil, corespunzator activitatii desfasurate de avocatul intimatei in prezentul dosar.

Prin Decizia 599/13.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, în dosarul nr. 20/108/2011*, recursul a fost admis, în sensul modificarii în parte a hotarârii primei instante si obligarii recurentului reclamant C-A.M.L. IPURL Arad la plata sumei de 6000 lei cheltuieli de judecata în prima instanta în favoarea pârâtei intimate O.C.N., din averea debitoarei MT SRL.

Curtea, examinând recursul declarat de C-A.M.L. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC MT SRL, prin prisma motivelor formulate si a dispozitiilor art. 304 si art. 3041 din Codul de procedura civila, cât si din oficiu - în baza art. 306 alin. 2 din acelasi cod, Curtea constata ca acesta este întemeiat, urmând sa fie admis, hotarârea primei instante sa fie modificata în parte, doar în ceea ce priveste obligarea reclamantului recurent la plata sumei de 6000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata în prima instanta, în favoarea pârâtei intimate O.C.N., din averea debitoarei SC MT SRL, pentru urmatoarele considerente:

Curtea retine ca în mod corect prima instanta a respins actiunea formulata de reclamantul C-A.M.L. IPURL împotriva pârâtei O.C,N., având ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale a acesteia.

În mod neîntemeiat însa, prima instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei C-A.M.L. IPURL, invocata de pârâta O.C.N. si a solutionat cauza pe fond.

Prima instanta trebuia sa respinga actiunea reclamantului ca prescrisa, ceea ce facea de prisos orice analiza pe fondul cauzei.

Potrivit art. 139 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei actiunea prevazuta la art.138 se prescrie în termen de trei ani. Prescriptia începe sa curga de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai târziu de doi ani de la data pronuntarii deschiderii procedurii.

La dosarul cauzei reclamantul a depus Raportul asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei SC M.T. Pecica SRL, raport înregistrat sub nr.146 din 08.11.2006, prin care s-a retinut îndeplinirea conditiilor prevazute de art.138 din Legea nr.85/2006 privind persoana pârâta O.C.N.

Fata de mentiunile din raportul respectiv se constata ca la data de 08.11.2006, lichidatorul reclamant a cunoscut persoana care, în opinia sa, a cauzat aparitia starii de insolventa a debitoarei.

În aceasta situatie, de la data de 08.11.2006 a început sa curga termenul de prescriptie de trei ani prevazut de art.139 din Legea nr.85/2006, termen care s-a împlinit la data de 08.11.2009, actiunea fiind introdusa în data de 21.12.2010, aceasta este prescrisa.

În cauza se retine ca atât actiunea în anularea actelor frauduloase, cât si plângerea penala s-au respins, devenind incident art.16 alin.2 din Decretul-Lege nr.167/1958 care retine ca “Prescriptia nu este întrerupta daca s-a pronuntat încetarea procesului, daca cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea”.

În acest sens s-a pronuntat si doctrina în materie, respectiv Conf. Univ. Dr. Marian Nicolae, în Tratatul de prescriptie exstinctiva-Universul juridic Bucuresti 2010.

Având în vedere faptul ca exceptia prescriptiei actiunii reclamantului este întemeiata, Curtea nu va mai examina criticile aduse de reclamantul recurent- C-A.M.L. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC MT SRL.

Pe fondul recursului, referitor la motivele invocate de reclamantul recurent privind cuantumul excesiv de ridicat, în opinia sa, a cheltuielilor stabilite de prima instanta, Curtea retine ca suma de 6000 lei, reprezentând onorariu avocat, a fost efectuat în doua cicluri procesuale, respectiv 4000 lei în recurs, conform chitantei de la fila 30 dosar nr.20/108/2011 si 2000 lei, în rejudecare în recurs, dupa casare, chitanta aflata la fila 47 dosar.

Referitor la complexitatea cauzei, respectiv actiunea în atragerea raspunderii patrimoniale a pârâtei pentru suma de 300.048, 17 RON si la munca depusa de avocat, onorariul solicitat si acordat de prima instanta este rezonabil, nefiind îndeplinite cerintele art. 274 alin.3 Cod procedura civila pentru reducerea onorariului si, implicit, a cheltuielilor de judecata din prima instanta.

Criticile aduse de reclamantul recurent C-A.M.L. IPURL sunt întemeiate sub un singur aspect, recursul lichidatorului judiciar urmând sa fie admis, dupa cum urmeaza:

În mod legal prima instanta a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecata la suma de 6000 lei, însa în mod corect prima instanta trebuia sa oblige reclamantul recurent C-A.M.L. IPURL sa plateasca din averea debitoarei SC MT SRL, în favoarea pârâtei suma de 6000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata în prima instanta, si nu din fondurile proprii ale lichidatorului judiciar.

Fata de aceste motive, în baza dispozitiilor art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea urmeaza sa admita recursul declarat de C-A.M.L. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC MT SRL, împotriva sentintei civile nr. 1361/23.11.2011, pronuntata de Tribunalul Arad în dosar nr.20/108/2011*, în contradictoriu cu intimata pârâta O.C.N., sa modifice în parte hotarârea recurata în sensul ca reclamantul recurent C-A.M.L. IPURL va plati suma de 6000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata în prima instanta în favoarea pârâtei intimate O.C.N., din averea debitoarei SC MT SRL, urmând sa mentina în rest dispozitiile hotarârii recurate.

Domenii speta

Spete similare