Drepturi salariale ale personalului din justiţie

Prin cererea adresata acestei instanţe  şi înregistrată sub nr. 2108 din 02.04.09 reclamanţii C.E., M.C.L., T.A., C.N., I.M., S.M. ,M.C. au chemat în judecata pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul  Bacău, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru  Combaterea  Discriminării, solicitând obligarea pârâţilor  să remunereze munca reclamanţilor  cu aceleaşi drepturi salariale  cu care este remunerată munca grefierilor  de şedinţă, a grefierilor documentarişti  şi a grefierilor statisticieni,  începând cu 01.01.2005  până în prezent şi pe viitor.

În motivarea acţiunii  s-a arătat că în baza unei decizii  a Curţii de Apel Bacău  s-a dispus transformarea posturilor  de arhivar - registrator în posturi de  grefier – registrator sau grefier - arhivar  începând cu 01.01.2005.

Legea nr. 567/2004 reglementează statutul personalului auxiliar  de specialitate al instanţelor  judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă  acestea, dispoziţiile sale fiind, însă, discriminatorii sub mai multe  aspecte:

Astfel, deşi art. 70 nu distinge între  grefierii care participă  la şedinţele de  judecată şi cei care nu participă, aceştia  din urmă (grefier  documentarist, grefier statistician)  beneficiază de aceleaşi  drepturi salariale ca şi  grefierii de şedinţă; o altă discriminare  are  în vedere aspectul  absolvenţilor  de studii juridice  superioare  cărora li se acordă drepturi  salariale  mai mici decât  cele cuvenite celor  fără studii juridice superioare; la un  volum de muncă  mult mai mare  şi la atribuţii mult mai numeroase, grefierii arhivari primesc o remuneraţie mai mică decât cea a grefierului documentarist şi a grefierului statistician.

Verificând discriminarea  produsă sub aspectul muncii remunerate  trebuie analizate atribuţiile de serviciu  ale fiecărei categorii de grefieri, fiind necesar ca salariile să fie  stabilite şi în funcţie de muncă şi  atribuţiile fişei postului  sau atribuţiile reglementate de actele normative, or, în cauză grefierii arhivari,  respectiv grefierii registratori, au salarii mai  mici decât  grefierii de şedinţă, deşi actele normative  care reglementează drepturile salariale nu fac asemenea distincţii.

Motivând în drept  acţiunea, reclamanţii au invocat dipoziţiile  Legii nr. 567/2004, ale codului muncii, ale  H. CSM nr. 387/2005 ale L50/1996 şi ale  O.G.  137/2000, dar şi Pactul Internaţional cu privire la  drepturile economice, sociale şi culturale.

În dovedirea susţinerilor  lor,  reclamanţii au depus  la dosar  înscrisuri (fila  5-36).

Formulând întâmpinare  prin reprezentanţii lor legali, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării  şi Ministerul Finanţelor Publice  au invocat excepţia  calităţii  procesuale pasive  a acestora (fl. 50-53, fl. 61-62) iar Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a invocat excepţia prescripţiei extinctive  a dreptului material la acţiune  pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de 3 ani  de la data introducerii acţiunii, potrivit art. 1,3,7,8 din  Decretul 167/1958 şi art. 283  din Codul Muncii.

Se arată, de asemenea, în întâmpinarea formulată de  Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, că dispoziţiile  art. 1 şi art. 21 alin.1 din O.G. nr. 137/2000  au fost declarate  neconstituţionale, deciziile Curţii Constituţionale  fiind definitive şi obligatorii.

În altă ordine de idei, diferenţierea de salarizare aplicată diferitelor  categorii de salariaţi  din cadrul personalului  auxiliar de specialitate  nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective privind  pregătirea profesională diferită, specializată precum şi atribuţiile de serviciu concrete  ale fiecărei categorii, atribuţiile de serviciu ale grefierului arhivar  şi registrator sunt diferite de  cele ale grefierului de şedinţă, grefierului  statistician şi informatician  inclusiv sub aspectul  complexităţii. Astfel, s-a cerut a se constata  că pretenţiile reclamanţilor  nu au nici un temei legal, drepturile salariale ale acestora  fiind stabilite  în mod concret  în conformitate  cu conţinutul concret  al atribuţiilor de serviciu  şi complexitatea acestora iar în ceea ce priveşte  plata şi pentru viitor  a drepturilor solicitate, s-a arătat  că această cerere  este prematură, dreptul putând fi  invocat pentru fiecare prestaţie  în parte numai  după prestarea  activităţii şi ajungerea la scadenţă  (fila 54-58).

La rândul său, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive cu motivarea că între MFP şi reclamanţi nu există nici un raport juridic legal sau convenţional de natură să creeze în sarcina acestuia obligaţia de a plăti drepturile băneşti în discuţie, drepturi ce decurg dintr-un raport de muncă în care MFP nu este parte. Pe fondul cauzei, a solicitat pârâta respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi a solicitat ca instanţa să ţină cont de Ordinul comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C/2008 precum şi de decizia nr.838/27.05.2009 a curţii Constituţionale (f.61,62).

Examinând înscrisurile aflate la dosar, instanţa reţine următoarele:

Excepţia prescripţiei extinctive este întemeiată pentru drepturile salariale aferente perioadei 1.01.2005-2.04.2006, având în vedere art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, cererea vizând această perioadă urmând a fi respinsă ca fiind prescris dreptul la acţiune.

Instanţa va admite şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii CNCD şi MFP având în vedere faptul că reclamantele au solicitat obligarea şi a acestora la plata drepturilor salariale acordate grefierilor de şedinţă, grefierilor documentarişti şi celor statisticieni, deşi între reclamante şi pârâţi nu există nici un raport juridic legal sau convenţional, drepturile solicitate decurgând dintr-un raport specific dreptului muncii.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa constată că prin cererea dedusă judecăţii, reclamantele au solicitat obligarea pârâţilor să remunereze munca lor cu aceleaşi drepturi salariale cu care este remunerată munca grefierilor de şedinţă, a grefierilor documentarişti şi a grefierilor statisticieni, invocând în susţinerea solicitărilor lor dispoziţiile art.1 şi 2 din OG 137/2000 prin raportare la dispoziţiile art.18 alin.(1) din L.50/1996 şi la art.70 din L.567/2004.

Prin deciziile nr.818-821/2008, însă, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada unei practici unitare la nivelul întregii ţări în sensul admiterii unor cereri similare pentru a se putea vorbi de incidenţa hotărârii CEDO Beian împotriva României.

Admite excepţia  prescripţiei extinctive  a dreptului material  la acţiune şi în consecinţă respinge  acţiunea formulată pentru  perioada  01.01.2005 – 02.04.2006.

Domenii speta

Spete similare