Potrivit art. 131 din Legea nr. 416/2001 al. 3 „Până la data de 5 a fiecărei luni, primarul are obligaţia de a transmite la agenţia teritorială, pentru luna anterioară, următoarele: a) documentele prevăzute la alin. (2), pentru noile drepturi de ajutor so

PROCES –VERBAL DE CONSTATARE ŞI SANCŢIONARE A CONTRAVENŢIILOR -ÎNDEPLINIREA CU ÎNTÂRZIERE A OBLIGAŢIILOR ADMINISTRATIVE ALE PRIMARULUI .

Potrivit art. 131 din Legea nr. 416/2001 al. 3 „Până la data de 5 a fiecărei luni, primarul are obligaţia de a transmite la agenţia teritorială, pentru luna anterioară, următoarele: a) documentele prevăzute la alin. (2), pentru noile drepturi de ajutor social stabilite, pe bază de borderou, al cărui model este prevăzut în normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi; b) situaţia centralizatoare privind titularii ajutorului social şi sumele de plată; c) documentele privind situaţia lunară cu activităţile realizate din planul de acţiuni sau de lucrări de interes local. De asemenea, al. 4 din acelaşi text prevede că „Situaţia centralizatoare prevăzută la alin. (3) lit. b) reprezintă document de plată şi se transmite atât în original, semnat de primar, cât şi în format electronic”. Întrucât petentul a înregistrat situaţia centralizatoare la AJPS jud. Bistriţa-Năsăud sub nr. 176 la data de 09. 09. 2011 în original, aspect necontestat de către intimată, deşi cu întârziere, acesta şi-a îndeplinit obligaţia legală, situaţie faţă de care instanţa apreciază că această conduită nu a fost de natura unei rele credinţe, sancţiunea urmând a fi apreciată în raport de toate aceste circumstanţe faptice.

Rezultă, aşadar, că starea de fapt reţinută de către organul constatator nu a fost răsturnată în cauză, însă sancţiunea aplicată este mult împovărătoare faţă de circumstanţele personale, aspect pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 34 din OG 2/2001, instanţa a admis în parte plângerea contravenţională, sens în care a dispus modificarea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea „avertisment”, motiv pentru care se va modifica corespunzător actul constatator.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 9121/2012, pronunţată în dosarul nr. 12249/190/2011

Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 17. 11. 2012 pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, petentul A.I. în calitate de primar al comunei P.B. a solicitat anularea procesului verbal de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale privind nerespectarea dispoziţiilor legale din domeniul asistenţei sociale seria MMFPS nr. 0000364/07. 10. 2011 încheiat de intimata D.G.I.S. – C.T.B., ca fiind nelegal.

În motivare arată că prin procesul verbal atacat a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 2.500 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 131, alin.3, lit. a, b şi c din Legea nr. 416/2001, respectiv pentru netransmiterea până la data de 5 septembrie 2011 către A.J.P.S. a situaţiei VMG aferentă lunii august 2011.

Conform documentului "Situaţie Centralizatoare"- Plăţi VMG aferentă lunii august 2011, petentul susţine că acest înscris a fost transmis în format electronic prin e-mail pe adresa AJVPS, în data de 03. 09. 2011.

Consideră petentul că, în calitate de primar, a respectat termenul de întocmire a documentului şi nu poate fi învinuit că acest document s-a înregistrat după 6 zile la destinatar.

Mai arată că procesul-verbal de aplicare a sancţiunii este încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute în OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor întrucât petentul nu a refuzat să pună la dispoziţia agenţilor constatatori documentele solicitate s-au actul de identitate.

Activitatea de raportare a datelor pentru care petentul a fost sancţionat este în sarcina unui funcţionar public din primărie care a pus la dispoziţia agenţilor constatatori toate documentele solicitate, fără ca petentul să fie solicitat a prezenta şi un document de identitate.

Totodată, susţine că la data finalizării controlului nu a fost solicitat să semneze acest proces verbal sau să-şi exprime un punct de vedere sau obiecţiunile cu privire la cele consemnate, procesul nefiind semnat nici de vreun martor.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Plângerea contravenţională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.

Pentru termenul de judecată din data de 21. 05. 2012 A.N.P.I.S. a depus la dosarul cauzei Precizări scrise prin care a arătat faptul că, potrivit dispoziţiilor art. l alin.(l) şi (2) din OUG nr. 113/2011 privind organizarea si funcţionarea A.N.P.I.S., A.N.P.S. s-a reorganizat, prin preluarea activităţii de inspecţie socială din cadrul M.M.F.P.S., funcţionând în prezent ca A.N.P.I.S.,  instituţie publică cu personalitate juridică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea M.M.F.P.S.

De asemenea, a precizat că, în conformitate cu art. 21 din OUG nr. 113/2011, prin preluarea atribuţiilor şi a responsabilităţilor de inspecţie socială A.N.P.I.S. se subrogă M.M.F.P.S. în toate drepturile şi obligaţiile din domeniul de activitate al inspecţiei sociale, decurgând din acte normative şi administrative, contracte, convenţii, înţelegeri, protocoale, memorandumuri, acorduri, litigii, orice alte acte care produc efecte juridice.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale enunţate, intimata a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.MF.P.S. – D.G.I.S. şi a solicitat introducerea în cauză a A.N.P.I.S.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul – verbal seria MMFPS nr. 0000364/07. 10. 2011 încheiat de intimata D.G.I.S. – C.T.B., petentul, în calitate de Primar, a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 2500 lei, reţinându-se în sarcina acestuia nerespectarea prevederilor art. 131, alin.3, lit. a, b şi c din Legea nr. 416/2001, respectiv pentru netransmiterea până la data de 5 septembrie 2011 către A.J.P.S. a situaţiei VMG aferentă lunii august 2011.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenţie fapta ilicită săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de lege în mod expres ca şi contravenţie.

Din analiza prevederilor textului mai sus menţionat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenţie, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiţii cumulative, printre care şi aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenţie.

Această cerinţă cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenţie, ci o faptă cu caracter mai puţin periculos ce poate da naştere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenţionale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.

Prin urmare, o primă sarcină a instanţei de judecată care este sesizată cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale este aceea de a determina dacă fapta reţinută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenţie, demers care presupune realizarea a două obiective.

Astfel, în primul rând, instanţa trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reţinut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancţionării faptei şi, în al doilea rând, dacă aceasta stabileşte sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenţii.

În consecinţă, instanţa, cercetând conţinutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reţinut de către agenţii constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancţionarea faptei constatate ca fiind contravenţie, este în vigoare.

Sub aspectul temeiniciei acestuia, deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 din ordonanţă, instanţa reţine că procesul – verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei C.E.D.O., dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de C.E.D.O., în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă  şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta principiul proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări ale agentului aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenţie constatată de agentul aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, instanţa apreciază că faptele constatate de acesta dau naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

Aşadar, inversarea prezumţiei nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanţei, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviinţarea şi administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispoziţiile art. 1170 Cod civil.

Pe de altă parte, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 7 din OG nr. 2/2001 forma actualizată, avertismentul este o sancţiune care se aplică pentru o contravenţie de mică importanţă, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar şi atunci când actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede expres această sancţiune.

Deşi avertismentul  se deosebeşte de sancţiunile pecuniare şi cele privative de libertate, prin aceea că acţionează exclusiv asupra conştiinţei celui vinovat de săvârşirea unei fapte, el nu aparţine sferei răspunderii morale, ci are şi o natura juridică, atât pentru faptul că este prevăzut de lege, cât şi pentru aceea că poate constitui un antecedent în cazul în care persoana în cauza va săvârşi o nouă faptă.

În speţă, instanţa trebuie să acorde o atenţie deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor. Practic, aplicarea sancţiunii contravenţionale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 forma actualizată potrivit căruia: ”Sancţiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal”.

Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanţei de judecată, însa, pentru evitarea arbitrariului, atât  în teorie, cât şi în doctrina de drept contravenţional, s - au statuat o serie de criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, în sensul “lipsei de antecedenţă contravenţională”, împrejurările săvârşirii contravenţiei, regretul manifestat de contravenient etc.

În speţa pendinte, contestatorul nu a fost în măsură să răstoarne prezumţia temeiniciei actului constatator. Relevant în cauză este şi principiul care guvernează dreptul român potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem). Pe de altă parte, sancţiunea avertismentului în raport de interesul ocrotit de norma juridică încălcată este o dovadă de clemenţă care se justifică în cauză, pericolul social al contravenţiei fiind redus.

În susţinerea soluţiei de înlocuire a sancţiunii aplicate prin actul contestat în cauză, instanţa reţine că potrivita art. 131 din Legea nr. 416/2001 al. 3 „Până la data de 5 a fiecărei luni, primarul are obligaţia de a transmite la agenţia teritorială, pentru luna anterioară, următoarele: a) documentele prevăzute la alin. (2), pentru noile drepturi de ajutor social stabilite, pe bază de borderou, al cărui model este prevăzut în normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi; b) situaţia centralizatoare privind titularii ajutorului social şi sumele de plată; c) documentele privind situaţia lunară cu activităţile realizate din planul de acţiuni sau de lucrări de interes local. De asemenea, al. 4 din acelaşi text prevede că „Situaţia centralizatoare prevăzută la alin. (3) lit. b) reprezintă document de plată şi se transmite atât în original, semnat de primar, cât şi în format electronic”.

Din actul depus la dosar rezultă că petentul a înregistrat situaţia centralizatoare la AJPS jud. Bistriţa-Năsăud sub nr. 176 la data de 09. 09. 2011 în original, aspect necontestat de către intimată şi în considerarea căruia instanţa reţine că, deşi cu întârziere, petentul şi-a îndeplinit obligaţia legală, situaţie faţă de care instanţa apreciază că această conduită nu a fost de natura unei rele credinţe, sancţiunea urmând a fi apreciată în raport de toate aceste circumstanţe faptice.

Rezultă, aşadar, că starea de fapt reţinută de către organul constatator nu a fost răsturnată în cauză, însă sancţiunea aplicată este mult împovărătoare faţă de circumstanţele personale, aspect pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 34 din OG 2/2001, instanţa va admite în parte plângerea contravenţională, sens în care va dispune modificarea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 2500 lei aplicată prin procesul-verbal seria MMFPS nr. 0000364/07. 10. 2011 încheiat de intimata D.G.I.S. – C.T.B. cu sancţiunea „avertisment”, motiv pentru care se va modifica corespunzător actul constatator.

În considerarea dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, precum şi în respectul principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta A.N.P.I.S. solicitând ca, admiţând recursul, să se constate că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală.

În motivare, s-a arătat în esenţă că instanţa de fond nu a arătat împrejurările de fapt pentru care se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, motivarea acesteia fiind una formală.

De asemenea, apreciază că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este lipsită de temei legal întrucât sancţiunea aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria MMFPS nr.0000364 a fost corect individualizată, aplicându-se amenda în limitele stabilite de lege, ţinându-se cont de gravitatea faptei şi de efectele produse de săvârşirea acesteia.

Aşa cum se poate observa, situaţiile prevăzute de 13A1 (3) se depun până la 5 a fiecărei luni şi în original, însă petentul a depus documentele abia în data de 09.09.2011. Altfel, neîndeplinirea acestei obligaţii conform art. 28A1 alin 1 lit. b din Legea 416/2001, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

Având în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut ca sancţiune contravenţională amenda pentru neîndeplinirea obligaţiilor stipulate la art. 13, rezultă că nedepunerea acestora prezintă grad ridicat de pericol social.

Ţinându-se cont de faptul că plata ajutorului social este condiţionată de comunicarea documentelor lunar, şi având în vedete respectarea dreptului la ajutor social, legiuitorul a considerat că amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei este sancţiunea proporţională cu gradul de pericol social pentru neîndeplinirea prev. art. 13 Al (3) din Legea 416/200.

Mai mult decât atât, la individualizarea sancţiunii aplicate, inspectorii sociali au ţinut cont de împrejurările în care a fast săvârşită fapta şi de circumstanţele personale ale contravenientului, precum şi de urmarea produsă, au aplicat o sancţiune ce reprezintă minimul prevăzut de lege, apreciind, în mod corect, că doar în acest mod se poate corecta conduita contravenientului.

Astfel sancţiunea aplicată este în perfectă concordanţă cu dispoziţiile art.3 alin 1 coroborate cu dispoziţiile art.21 alia 3 din OG- nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.304 şi art.304Al din Codul de procedură civilă, OG nr.2/2001 dispoziţiile Legii nr.416/2001.

Tribunalul, examinând în baza  prevederilor  art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanţa de fond  făcând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.

Domenii speta

Spete similare