Invocarea excepţiei de necompetenţă materială a tribunalului raportat la dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009

Invocarea excepţiei de necompetenţă materială a tribunalului raportat la dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009

Secţia civilă. Sentinţa  civilă nr. 646/C/17.05.2010

Prin cererea înregistrată sub nr. 1122/103/19.04.2010, reclamanţii G. V. şi G. S. C. au solicitat, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata de despăgubiri morale de câte 1000 EURO pentru fiecare lună de închisoare executată de autorul lor G. C. din pedeapsa de 1 an închisoare, executată în intervalul 13.08.1958-12.08.1959.

În motivarea acţiunii au arătat că autorul lor a fost condamnat politic executând 12 luni de închisoare, ocazie cu care le-au fost confiscate şi toate bunurile gospodăreşti, fiind consideraţi „duşmani ai poporului” şi persecutaţi pe întreaga perioadă comunistă astfel că se impune a fi despăgubiţi pentru prejudiciul moral suferit.

La termenul de judecată din 17.05.2010, având în vedere că acţiunea reclamanţilor se întemeiază pe dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, ţinând cont de cuantumul total al despăgubirilor solicitate de 12.000 EURO, tribunalul a invocat, din oficiu, şi a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a tribunalului.

Examinând excepţia tribunalul a reţinut următoarele:

Acţiunea formulată de reclamanţi se întemeiază pe dispoziţiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, care prevăd că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter  politic  în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acestuia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.

Spre deosebire de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 – care stabilesc, în mod expres, competenţa tribunalului pentru soluţionarea cererilor în constatarea caracterului politic al condamnării sau al măsurii administrative, dispoziţiile art. 5 referitoare la despăgubiri pentru prejudiciul moral sau material suferit se referă la „instanţa judecătorească”, ceea ce înseamnă că instanţa competentă  se stabileşte în raport de prevederile codului de procedură civilă.

De altfel, regimul distinct al celor două acţiuni, reglementate de articolele menţionate, rezultă şi din condiţiile impuse cu privire la persoanele care le pot formula, termenul de prescripţie, obligativitatea participării procurorului.

După caracterul patrimonial al dreptului care se valorifică, acţiunea este evaluabilă în bani, fiind de competenţa judecătoriei în primă instanţă potrivit art. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă (întrucât valoarea obiectului nu depăşeşte 5 miliarde de lei vechi).

Astfel, la data introducerii acţiunii (respectiv 15.04.2010 data depunerii la Oficiul P.T.T.R.) suma totală a  despăgubirilor pretinse prin acţiune, respectiv 12.000 EURO, reprezenta (prin raportare la cursul BNR) suma de 49.676,4 lei. Cum  în competenţa tribunalului sunt date acţiunile evaluabile în bani cu o valoare de peste 50.000 lei, constatând că, în mod greşit, acţiunea s-a înregistrat pe rolul acestuia, tribunalul a admis excepţia şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ (la care este arondată potrivit H.G. nr. 337/1993 localitatea Brusturi, unde îşi au domiciliul reclamanţii).

Domenii speta

Spete similare