Obiecţiuni la raportul final al lichidatorului. Propunere de închidere a procedurii. ( ii )

Obiecţiuni la raportul final al lichidatorului. Propunere de închidere a procedurii. ( II )

În absenţa documentaţiei contabile şi a posibilităţilor de identificare a bunurilor societăţii, precum şi a transferurilor patrimoniale care au intervenit în legătură cu acestea, lichidatorul nu poate fi obligat să ,,identifice’’ anumite bunuri care au existat în patrimoniul debitoarei şi cărora nu le este cunoscută în prezent situaţia juridică.

Administraţia Finanţelor Publice–Constanţa a depus obiecţiuni la raportul final prezentat de lichidatorul societăţii comerciale AGDC S.R.L., criticând în esenţă acest act procesual sub două aspecte : emiterea propunerii de închidere a procedurii, în condiţiile art. 118 din Legea nr. 64/1995, precum şi nefinalizarea verificărilor asupra patrimoniului debitoarei, prin lipsa demersurilor necesare identificării tuturor bunurilor (autovehicule) care s-au aflat la un moment dat în evidenţa organelor fiscale, a valorificării lor şi satisfacerii creanţelor.

Obiecţiunile formulate în temeiul art. 115 din lege au fost respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente :

Principala atribuţie a lichidatorului este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 23 din lege, examinarea activităţii debitorului în raport de situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la starea de încetare de plăţi.

Conform legii, dacă debitorul nu a prezentat informaţiile cerute de art. 26 sau le-a prezentat în mod necorespunzător, lichidatorul poate, pe cheltuiala averii debitorului, să angajeze un expert contabil care, folosind bilanţul, registrele şi documentele contabile şi extracontabile ale debitorului, poate să le întocmească sau, după caz, să le corecteze.

În speţă, însă, astfel cum rezultă din rapoartele întocmite de lichidator la 30.10.2001 şi la 18.02.2002, nu a putut fi identificată documentaţia contabilă a societăţii, nefiind posibila refacerea ori completarea ei.

Legea lasă, în aceste condiţii, posibilitatea creditorilor de a solicita judecătorului sindic aplicarea uneia din cele două soluţii prefigurate într-o asemenea situaţie: închiderea procedurii sau angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, în condiţiile art. 124 din lege.

În absenţa documentaţiei contabile şi a posibilităţilor reale de identificare a bunurilor societăţii, precum şi a transferurilor patrimoniale care au intervenit în legătură cu acestea, lichidatorul nu poate fi ţinut răspunzător pentru neîndeplinirea obligaţiilor legale.

Identificarea ,,în trafic’’ a autovehiculelor care au aparţinut debitoarei şi care au fost înstrăinate către terţi înainte de declanşarea prezentei proceduri nu poate constitui o măsură cu acoperire în plan procesual, iar măsura asiguratorie a sechestrului nu poate fi dispusă faţă de bunuri care nu mai aparţin în mod cert debitorului, ci unor terţi.

Oricare dintre creditori poate furniza date referitoare la situaţia bunurilor debitoarei şi poate propune măsuri concrete, legale şi eficiente de recuperare a bunurilor debitorului, aspect care însă nu se regăseşte în speţă.

Apreciind că nu s-a probat îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de către lichidator, că acesta nu poate decât recomanda – iar nu solicita – închiderea procedurii, precum şi faptul că o parte dintre creditori au formulat cereri de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului, obiecţiunile la raportul final urmează a fi respinse, judecata continuând în raport de cererile întemeiate pe dispoziţiile art. 124 din lege.

(sentinţa civilă nr. 1398 COM/ 11.03.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Domenii speta

Spete similare