Despăgubiri civile La stabilirea cuantumului despăgubirilor instanţa este datoare să verifice existenţa infracţiunii, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate între fapta imputată inculpatului şi paguba efectiv suferită de partea vătămată.

Prin sentinta penala nr. 52 din 11.05.2011 Judecatoria Tg. Lapus a dispus, în  temeiul art. 181 alin. 1 Cod penal, condamnarea inculpatului C.P. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pedeapsa a carei executare a suspendat-o conditionat pe o durata de 2 ani si 6 luni iar a inculpatului B.D.F., pentru aceeasi infractiune, la pedeapsa de 6 luni închisoare dar a si revocat, în baza art. 83 Cod penal, pentru acest inculpat, suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 6 luni închisoare aplicata prin s.p. 117/2009 a Judecatoriei Tg. Lapus si a dispus executarea în întregime a pedepsei cumulate de 1 an închisoare. În baza art. 14 raportat la art. 998 si urm. Cod civil, a admis în partea actiunea civila formulata de partea vatamata I.A.I. si a obligat pe cei doi inculpati, în solidar, sa plateasca partii civile 4000 lei despagubiri civile.

Pentru a hotarî în acest sens, judecatoria a retinut ca la data de 28.02.2010, în jurul orei 2000 inculpatii C.P.D.N. si B.D.F. se deplasau pe jos pe drumul public din localitatea Dobricu Lapusului, judetul Maramures; partea vatamata I.A.I., se deplasa cu o bicicleta pe acelasi drum. Ajungând în dreptul imobilului cu nr. 64 din localitatea aratata anterior, partea vatamata i-a observat pe cei doi inculpati, situatie în care aceasta s-a oprit pe marginea partii carosabile.

În acel moment, cei doi inculpati s-au îndreptat spre partea vatamata si, fara nici un motiv, inculpatul C.P.D.N. i-a aplicat partii vatamate o lovitura cu o bâta pe care o avea asupra sa în zona membrului inferior stâng. În aceleasi împrejurari, inculpatul B.D.F., având si acesta o bâta asupra sa, i-a aplicat partii vatamate I.A.I., o lovitura în zona fetei. În urma loviturilor exercitate de catre cei doi inculpati, partea vatamata a cazut în santul existent în dreptul imobilului cu nr. 64 din localitatea aratata mai sus, dupa care inculpatii au parasit locul respectiv, partea vatamata a fost ajutata de catre martorul Perta Ioan sa ajunga la domiciliul aceste. În urma loviturilor primite, partea vatamata I.A.I. a suferit  leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un numar de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 165/02.03.2010.

Aceasta situatie de fapt a fost dovedita cu proba testimoniala si cea cu înscrisuri, probe admise si administrate de catre instanta.

În drept, faptele inculpatilor C.P.D.N. si B.D.F a retinut instanta., care la data de 28.02.2010, în jurul orei 2000, aflându-se  pe drumul public din localitatea Dobricu Lapusului, judetul Maramures si întâlnindu-se cu partea vatamata I.A.I. în dreptul imobilului cu nr. 64, au exercitat acte de violenta asupra acesteia aplicându-i câte o lovitura cu bâtele ce le aveau asupra lor, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un numar de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de vatamare corporala prevazute de art. 181 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14 si 346 Cod procedura penala raportat la art. 998, 999 Cod civil si art. 1003 Cod civil, instanta a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila I.A.I.  si i-a obligat pe inculpatii C.P.D.N. si B.D.F., la plata în solidar catre aceasta a sumei de 4.000 lei, reprezentând despagubiri civile. Suma ce reprezinta cheltuielile de deplasare ale partii civile la unitatile sanitare, în cuantum de 100 lei, asa cum acestea au fost probate prin declaratiile martorului Vint Stefan, care i-a asigurat transportul, iar diferenta pâna la suma de 4000 lei reprezinta despagubiri morale cauzate prin suferintele fizice si psihice produse de cei doi inculpati. Desi suma solicitata cu titlu de despagubiri morale a fost de 10000 lei, instanta a apreciat ca suma de 3900 lei este suficienta deoarece partea civila nu are un loc de munca si nici nu a dovedit realizarea unor venituri în perioada anterioara savârsirii faptei, iar pe de alta parte despagubirea este potrivita si în raport de posibilitatile materiale ale inculpatilor care de asemenea nu au un loc de munca.

Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs inculpatii C.P.D.N. si B.D.F. si partea civila I.A.I.

Inculpatii desi nu au depus un memoriu în care sa precizeze motivele pentru care au formulat recurs, cu ocazia dezbaterii recursului avocatii desemnati din oficiu au solicitat admiterea caii de atac declarate si dispunând casarea hotarârii primei instante, tribunalul sa hotarasca achitarea inculpatilor B.D.F. si C.P.D.N. apreciind ca nu exista probe suficiente care sa confirme vinovatia acestuia.

În ceea ce priveste recursul declarat de partea civila- recurenta Iuga Adrian Ioan, tribunalul a constatat ca în memoriul depus la dosar prin intermediul avocatului ales, s-a solicitat în principal respingerea recursului declarat de inculpatii  C.P.D.N. si B.D.F. ca nefondat, iar în subsidiar în ceea ce priveste propriul recurs s-a solicitat admiterea acestuia si obligarea inculpatilor la despagubiri în suma de 10.000 lei.

Procedând la judecarea recursurilor declarate prin prisma motivelor invocate, dar si din oficiu, tribunalul a retinut urmatoarele:

Judecatoria Tg. Lapus a realizat o corespunzatoare interpretare a probelor administrate atât în cursul urmaririi penale cât si în cursul judecatii, retinând în baza acestora o stare de fapt corecta. Astfel, în baza probatiunii a rezultat ca inculpatii C.P.D.N. si B.D.F. la data de 28.02.2010 aflându-se pe drumul public din localitatea Dobricul Lapusului, jud. Maramures s-au întâlnit cu partea vatamata I.A.I. si au exercitat acte de violenta asupra acesteia cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 45-50 de zile de îngrijiri medicale.

Retinând aceasta stare de fapt, corecta si care deriva din probele legal administrate, instanta de fond a realizat si o încadrare juridica corespunzatoare a faptelor realizând si o corecta individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpati.

În ceea ce priveste latura civila a cauzei, tribunalul a apreciat ca hotarârea instantei de fond este netemeinica sub aspectul cuantumului despagubirilor acordate partii civile, iar din aceasta perspectiva recursul declarat de partea civila a fost considerat întemeiat si admis, conform dispozitivului.

Astfel, tribunalul a retinut ca partea vatamata I.A.I. s-a constituit parte civila la nivelul sumei de 10.000 lei cu titlu general de despagubiri civile. Instanta de fond a apreciat ca inculpatii vor fi obligati în solidar la plata catre partea civila a sumei de 3.900 lei care ar fi îndestulatoare întrucât partea civila nu avea loc de munca si nici nu a dovedit realizarea unor venituri în perioada anterioara savârsirii faptei.

Tribunalul nu si-a însusit argumentatia furnizata de instanta de fond în cuprinsul sentintei si a apreciat ca din ansamblul probator administrat în cauza rezulta ca partea vatamata a suferit un important prejudiciu fizic urmare agresiunii provocate de inculpati, leziunile cauzate de acestia necesitând pentru vindecare un numar foarte mare de îngrijiri medicale, respectiv 45-50 de zile.

În raport de numarul de zile de îngrijiri medicale care atesta o suferinta fizica prelungita a partii vatamate datorata actiunii inculpatilor, tribunalul apreciaza ca si prejudiciul psihic creat partii vatamate prin agresiunea la care a fost supusa este semnificativ.

În consecinta, procedând la o reevaluare a despagubirilor civile acordate partii civile, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauza, tribunal a admis recursul declarat de recurentul-parte civila Iuga Ioan împotriva sentintei penale nr. 52/11.05.2011 a Judecatoriei Tg. Lapus pe care o caseaza în parte doar sub aspectul laturii civile si rejudecând, a majorat despagubirile civile acordate partii civile I.A.I. de la suma de 4000 lei la 7000 lei, suma pe care inculpatii C.P.D.N. si B.D.F.au fost obligati sa o plateasca în solidar partii civile anterior mentionate.

 S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei atacate ca legale si temeinice.

Prin sentinta penala nr. 467 din 14.11.2011, Judecatoria Sighetu Marmatiei a dispus condamnarea inculpatului T.L. pentru infractiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal la pedeapsa de 600 lei amenda si l-a obligat la cheltuieli judiciare, respingând pretentiile civile formulate de partea vatamata D.P. ca nedovedite.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca la data de 30 august 2009 partea vatamata D.P. se deplasa cu autoturismul proprietate personala în comuna Sapânta pentru a-si vizita un prieten, împreuna cu prietena sa B.I.

În dreptul bisericii din localitatea Sapânta, în momentul în care se pregatea sa vireze la dreapta, a fost depasit de un autoturism marca BMW cu nr. de înmatriculare straine, care a intrat în fata sa, a oprit brusc dupa care au coborât din acest autoturism doua persoane. Persoana care a coborât din dreapta din acel autoturism a venit spre partea vatamata pentru a discuta despre un transport. În timpul discutiei celor doi, inculpatul care conducea autoturismul a venit prin spatele partii vatamate si a lovit-o, reprosându-i ca ar avea probleme nelamurite cu unchiul sau care este primarul localitatii. Ca urmare a agresiunii, partea vatamata a suferit leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale.

În privinta laturii civile, instanta a retinut ca partea vatamata D.P. a solicitat plata sumei de 3402 euro reprezentând paguba suferita prin plata contractului de închiriere pe care nu l-a putut onora din cauza leziunilor corporale suferite si 150 euro – costul reparatiei dentare, deoarece a suferit o fractura posttraumatica a lucrarii dentare la nivelul dintelui, însa apreciind ca aceste pretentii nu sunt dovedite, le-a respins.

Judecatoria a respins ca neîntemeiata si solicitarea partii vatamate în sensul obligarii inculpatului si la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale, pentru suferintele fizice si psihice produse prin fapta inculpatului.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs partea vatamata D.P., solicitând prin motivele depuse modificarea atât a laturii penale cât si a celei civile a hotarârii pronuntate, în sensul majorarii pedepsei aplicate si a admiterii pretentiilor civile formulate la instanta de fond.

Procedând la judecarea recursului, tribunalul,a constatat ca în baza probelor administrate  instanta de fond a retinut o stare da fapt corecta si a procedat la o legala încadrare juridica a faptei comisa de inculpat, constatând ca în drept, aceasta întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire prevazuta de art. 180 alin.2 Cod penal.

Fara sa aiba în vedere toate criteriile legale de individualizare a pedepsei, instanta retinând doar ca inculpatul este în vârsta de 32 de ani, ca a plecat imediat dupa comiterea faptei în Franta si ca nu are antecedente penale, i-a aplicat acestuia pedeapsa de 600 lei amenda.

Aceasta pedeapsa apare total disproportionata fata de împrejurarile si modalitatea concreta în care a fost comisa fapta si urmarile acesteia, drept pentru care tribunalul a majorat-o la 1.000 lei amenda.

În concret, inculpatul, fara sa aiba discutii sau vreun conflict personal cu partea vatamata, pur si simplu pe un drum public, i-a blocat printr-o manevra periculoasa trecerea partii vatamate care a fost nevoita sa opreasca si apropiindu-se de aceasta, i-a aplicat o lovitura puternica cu pumnul în fata, dupa care si-a continuat deplasarea.

Hotarârea instantei de fond este criticabila si sub aspectul modalitatii de solutionare a laturii civile deoarece a respins ca nedovedite toate pretentiile desi la dosar exista probe care justifica acordarea acestora chiar daca nu la întreaga suma solicitata.

Partea vatamata D.P. a solicitat obligarea inculpatului la contravaloarea contractului pe care l-a încheiat în calitate de administrator la S.C. TRANSALIMENT S.R.L. cu S.C. ORIZONT S.R.L. pentru închirierea unei masini. Pentru aceasta perioada cuprinsa între 01.09.2009-01.11.2009 partea vatamata urma sa încaseze zilnic 243 euro. Neputându-si onora obligatiile stabilite, din cauza leziunilor suferite, acest contract a fost reziliat conform probelor de la dosar, la data de 05.09.2009. Partea vatamata a mai solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 150 euro – costul reparatiei dentare, deoarece a suferit o fractura posttraumatica a lucrarii dentare.

Având în vedere probele existente la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat ca justificata si dovedita doar suma de 1.500 euro cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând beneficiul nerealizat de partea vatamata în cele 14 zile de îngrijiri medicale stabilite de certificatul medico-legal si suma de 1.500 lei despagubiri pentru daune morale, suma care este în masura sa compenseze macar în parte suferinta la care a fost expusa partea vatamata în urma actiunii violente a inculpatului, apreciind ca restul despagubirilor sunt nedovedite.

E adevarat ca, partea vatamata a solicitat pentru cele 14 zile de îngrijiri medicale, despagubiri materiale în cuantum de 3.402 euro, însa tribunalul a redus aceste despagubiri pâna la concurenta sumei de 1500 euro, deducând din totalul pretentiilor dovedite cheltuielile pe care  partea vatamata urma sa le efectueze cu transportul, adica salariul soferului si nu în ultimul rând, contravaloarea combustibilului necesar conform clauzei contractuale stipulate la pct. IV din contract.

Au fost mentinute ca legale si temeinice restul dispozitiilor sentintei recurate.

Domenii speta

Spete similare