Somaţie de plată comercială

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea SC E F G , prin mandatar SC”E K R” SRL, în contradictoriu cu debitorul I A , înregistrată pe rolul instanţei la data de 30.09.2009, s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea debitoarei, pe calea somaţiei de plată, la suma de 116,79 Ron, reprezentând debit, 116,79 ron, penalităţi de întârziere, 20,31 ron, dobândă legală.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că are calitatea de cesionară a creanţelor SC O R SA, faţă de debitele rezultate ca urmare a încheierii contractului de telefonie mobilă. Creditoarea a mai arătat faptul că debitorul nu şi-a respectat obligaţiile contractuale de plată asumate prin contract.

În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar înscrisuri.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe O.G. 5/2001.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 39 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.

Debitorul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine că acţiunea formulată de creditoare, pe calea somaţiei de plată, este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:

În fapt, între SC”O R” SRL , în calitate de prestator şi I A, în calitate de utilizator, s-au stabilit raporturi contractuale, având ca obiect servicii de telefonie mobilă, suma neachitată fiind de în valoare de 116,79 Ron. Contractul depus la dosar face dovada deplină a raporturilor stabilite între părţi şi a asumării obligaţiei de plată de către debitoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1361 C.cv principala obligaţie a pârâtei, în calitate de beneficiară a serviciilor furnizate de reclamantă, este aceea de plată a preţului la ziua şi locul determinat în contract (scadentă la 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii). Faţă de aceste prevederi coroborate cu dispoziţiile articolului 969 C.Cv. care stipulează faptul că toate convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa, având în vedere facturile fiscale depuse, constată faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract, prin acordul său de voinţă, neexistând dovezi privind stingerea plăţii.

Având în vedere dreptul creditorului de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei, în conformitate cu dispoziţiile articolului 1073 C.cv, instanţa consideră temeinică acţiunea reclamantei cu privire la obligarea pârâtei la achitarea debitului, facturile fiscale nefiind contestate de către debitor.

În ceea ce priveşte problema penalităţilor, acestea au fost prevăzute în contract (art 11), fiind de 1%/zi de întârziere. Dreptul creditorului de a obţine penalităţi ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiei de plată decurge din dispoziţiile articolului 1066 şi următoarele din C.cv, dar şi din principiul celerităţii operaţiunilor comerciale. Penalităţile prevăzute în cadrul convenţiei părţilor reprezintă o clauză penală, aceasta constituind o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor, fixându-se anticipat valoarea acestuia. În ceea ce priveşte dobânda legală, având în vedere faptul că prin cerere au fost solicitate şi penalităţi de întârziere şi dobânda legală, instanţa apreciază că pentru acoperirea prejudiciului suferit prin neachitarea la timp a debitului nu pot fi cumulate penalităţi de întârziere cu dobânda legală. Potrivit legii, părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti; în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Evaluarea anticipată a prejudiciului prin stabilirea unui procent de 1 %/zi de întârziere, prin acordul părţilor acoperă atât pierderea suferită de reclamantă (damnum emergens) cât şi beneficiul de care creditoarea a fost lipsită (lucrum cessans), fiind o reparare integrală, aspect care atrage inadmisibilitatea acordării dobânzii legale. Având în vedere că penalităţile de întârziere acoperă integral prejudiciul, instanţa apreciază că nu se mai pot acorda dobânzi legale.

Creditoarea a solicitat recuperarea debitului şi a penalităţilor pe calea procedurii somaţiei de plată.

În drept, procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, sau determinate potrivit unui statut, regulament, sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Ordonanţa de Guvern nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor, în care nu se analizează fondul pretenţiilor, ordonanţa fiind emisă în urma constatării că pretenţiile creditorului sunt justificate.

Instanţa consideră că sunt îndeplinite condiţiile procedurii somaţiei de plată, creanţa fiind certă (existenţa ei rezultă din actul de creanţă, recunoscut de debitor prin semnare), lichidă (câtimea creanţei este determinată prin factură), exigibilă (în14 zile calendaristice de la data emiterii facturii), contractul este acceptat de debitor prin semnare, în înscris sunt consemnate drepturi şi obligaţii referitoare la executarea unor prestaţii.

Pentru aceste motive, instanţa, faţă de prevederile O.G.5/2001, ale art.969, 1073, 1066 C.cv. va admite în parte acţiunea formulată de creditoare Va respinge cererea de acordare a dobânzii legale.

Având în vedere faptul că debitoarea este partea căzută în pretenţii, în temeiul art. 274 C.p.cv va obliga pârâta-debitoare la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.

1

Domenii speta

Spete similare