Somaţie de plată. Neacordarea penalităţilor de întârziere.

Somaţie de plată. Neacordarea penalităţilor de întârziere.

Prin cererea înregistrată la pe rolul Judecătoriei Giurgiu, creditoarea S.C. V. România S.A. a chemat în judecată pe debitoarea C.G. solicitând instanţei emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată pentru suma de 2.265 lei, din care 359 lei reprezintă debit principal, respectiv valoarea serviciilor de telefonie mobilă prestate, şi 1.906 lei penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea arată că între S.C. Mobifon S.A şi debitoare s-au încheiat două contracte la data de 30.10.2004, având ca obiect prestarea serviciilor de telefonie mobilă către debitoare, aceasta din urmă obligându-se la plata contravalorii serviciilor prestate în termen de 14 zile de la data emiterii facturii fiscale. Se arată că, în aceleaşi contract, părţile au prevăzut obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere de 0,5% pe zi.

editoarea învederează că suma pretinsă constituie o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, atât în ce priveşte debitul principal, cât şi în privinţa penalităţilor de întârziere aferente, conform contractului dintre părţi.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut că între S.C. Mobifon S.A. şi debitoarea C.G. s-au încheiat la data de 30.10.2004 două contracte pentru servicii Connex seria POS nr.01600504, în temeiul cărora aceasta din urmă a beneficiat de servicii de telefonie mobilă, obligându-se în schimb să achite contravaloarea serviciilor respective.

În privinţa împlinirii scadenţei, instanţa a constatat că sumele înscrise în facturile fiscale au devenit exigibile anterior introducerii prezentei cereri, ultima dintre aceste sume devenind exigibilă la 22.03.2005.

În fine, creanţa este constatată printr-un act scris, însuşit de către ambele părţi prin semnătură şi ştampilare, respectiv prin semnătură, izvorând din contractele de prestări servicii Connex ataşate la dosar.

În schimb, în privinţa penalităţilor de întârziere solicitate de către creditoare, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile impuse pentru aplicarea procedurii speciale a somaţiei de plată, în sensul că acestea nu au caracter cert. Astfel, analizând contractul de prestări servicii încheiat de către debitoare cu S.C. Mobifon S.A., instanţa a constatat că art.6.1. din condiţiile generale reglementează dreptul prestatorului de a percepe penalităţi de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere. Se observă că acest articol se găseşte înscris pe a doua pagină a contractului, iar această pagină nu a fost depusă la doar de către creditoare, astfel că nu se poate verifica dacă este conţinută semnătura debitoarei pe această filă, astfel că nu se poate aprecia dacă aceasta şi-a asumat inclusiv obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere. De asemenea, trebuie subliniat că prima pagină a contractului indică seria şi numărul acestuia, respectiv seria POS nr.01600504/3010.2004, în timp ce condiţiile generale nu cuprind nici o menţiune cu privire la acestea.

Prin urmare, nu s-ar putea stabili unitatea actului respectiv, în sensul includerii condiţiilor generale în contractul seria POS nr.01600504/3010.2004. Lipsa identităţii de serie şi număr între cele două acte creează un dubiu în sensul considerării celor două înscrisuri ca făcând parte din acelaşi act juridic şi acest aspect, coroborat cu faptul că  nu se poate stabili dacă debitoarea a semnat fila din condiţiile generale care conţine art.6.1., determină concluzia neîndeplinirii cerinţei certitudinii pentru creanţa reprezentând penalităţi de întârziere.

Mai mult decât atât, instanţa apreciază că este necesară calea dreptului comun în privinţa acordării acestor sume, pentru a se stabili incidenţa prevederilor Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive, având în vedere că în prezenta cauză părţile nu au negociat direct clauzele contractului, fiind în prezenţa unui act de adeziune. Se au în vedere şi menţiunile cuprinse la litera i din lista exemplificativă a clauzelor abuzive, care se referă la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate de către consumator, în raport cu pagubele suferite de către comerciant, putând fi incidente prevederile art.6 din Legea nr.193/2000.

Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1 alin.1 din O.G. nr.5/2001 pentru aplicarea procedurii speciale a somaţiei de plată doar pentru suma constituind contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă prestate şi neachitate şi, prin urmare, a admis în parte cererea formulată de creditoarea S.C. V. România S.A. împotriva debitoarei C.G.

În consecinţă, a somat debitoarea să plătească creditoarei suma de 651,2 lei, în timp ce pentru capătul de cerere referitor la plata penalităţilor de întârziere nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art.1 alin.1 din OG nr.2/2001.

Domenii speta

Spete similare