Obligația angajatorului de a elibera o adeverință care atestă calitatea de salariat a solicitantului derivă din lege și are la bază ideea că salariatul se află pe o poziție de subordonare față de angajator

Obligația angajatorului de a elibera o adeverință care atestă calitatea de salariat a solicitantului derivă din lege și are la bază ideea că în raporturile dintre cele două părți ale contractului de muncă salariatul se află pe o poziție de subordonare față de angajator și, prin urmare, nu are posibilitatea de a obține prin propriile forțe datele necesare referitoare la activitatea sa.

Chiar dacă eliberarea adeverinței solicitate ar fi inutilă, întrucât nu ar putea fi valorificată de către reclamant pentru recalcularea pensiei, reclamantul nu poate fi refuzat în demersul său de a obţine adeverinţa, deoarece fostul angajator nu are atribuții în vederea calculării drepturilor de pensie şi este nepermis a fi limitat sau împiedicat, în vreun mod, dreptul de petiționare al fostului salariat cu privire la dreptul său la pensie.

Sentinţa civilă nr. 219/12.02.2014

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul VD a chemat în judecată pe pârâta S.C. T.M.U.C.B. S.A., solicitând obligarea acesteia să îi elibereze o adeverinţă din care să rezulte venitul anual brut defalcat pe luni, pentru perioada august 19xx – ianuarie 20xx şi pentru care s-a încasat şi plătit CAS la bugetul asigurărilor sociale.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada indicată, dar i s-a refuzat eliberarea acelei adeverinţe.

Prin cererea primită la registratura instanţei în data de 23.09.2013, reclamantul şi-a modificat acţiunea, în sensul că a solicitat introducerea în cauză a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, pentru ca aceasta să fie obligată să recalculeze şi să stabilească corect pensia ce i se cuvine, în funcţie şi de adeverinţa ce urma a-i fi eliberată de prima pârâtă.

A arătat că în perioada cât a fost angajatul primei pârâte a beneficiat de sporuri şi indemnizaţii cu caracter permanent, care nu au fost luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.

Legal citată, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Galaţi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, întrucât reclamantul nu a respectat prevederile art. 149 alin.1 şi 2 din Legea nr. 263/2010, doar hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii putând fi atacate în instanţă.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că în urma unui proces de mediere, pârâta SC TMUCB SA i-a eliberat adeverinţa nr. 5xxx/3x.1x.2013, din care rezultă că în perioada 01.04.1978 – 30.10.1989 şi în perioada 01.04.1993 – 31.10.1999 a beneficiat de spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru de 20% lunar din salariul de încadrare, astfel încât a apreciat că excepţia este neîntemeiată. 

A mai arătat reclamantul că solicită ca pârâta SC TMUCB SA să fie obligată să elibereze o adeverinţă care să ateste venitul anual brut defalcat pe luni, pe perioada ianuarie 19xx – ianuarie 20xx.

Prin precizările făcute la termenul din 2x.0x.2014, reclamantul a indicat că perioada pentru care solicită eliberarea adeverinţei este din 01.09.19xx până în aprilie 20xx.

Prin încheierea din 1x.1x.2013 instanţa a admis excepţia prematurităţii, invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, cu referire la capătul de cerere având ca obiect recalculare pensie şi a respins capătul de cerere având ca obiect recalculare pensie, formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, ca prematur formulat.

Analizând probatoriul administrat, instanţa a reţinut că din copia carnetului de muncă depusă de reclamantul VD, coroborată cu menţiunile din adeverinţa nr. 5xxx/3x.1x.2013, acesta a fost angajatul pârâtei S.C. T.M.U.C.B. S.A. în perioada 01.09.19xx – 27.02.20xx, ca lăcătuş mecanic.

Reclamantului i s-a eliberat în data de 3x.1x.2013, adeverinţa nr. 5xxx, prin care pârâta a atestat că, în perioadele 01.04.1978 – 31.10.1989 şi 01.04.1993 – 31.10.1999, reclamantul a beneficiat de un spor pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru de 20% lunar din salariul de încadrare, iar în prezenta cauză reclamantul solicită eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte veniturile brute din fiecare lună, începând cu 01.09.19xx.

Instanţa a reținut că în temeiul art. 34 alin.5 Codul Muncii, angajatorul este obligat, la solicitarea salariatului, să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.

Textul nu distinge între datele ce urmează să se înscrie în adeverința solicitată în raport de faptul dacă sunt sau nu utile ca bază de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiei.

Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligaţia să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.

Cum salariul (venitul) obținut de către salariat reprezintă un element esențial al contractului individual de muncă, deci al activității în muncă, față de dispozițiile legale suscitate, instanţa apreciază că unul dintre " documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului" și care este menit să "ateste activitatea desfășurată de acesta" este și adeverința ce atestă veniturile realizate de salariat în executarea raporturilor juridice de muncă stabilite între părți.

În înțelesul noțiunii de activitate desfășurată de salariat, se include atestarea raportului de muncă în sensul indicării contractului de muncă și a elementelor definitorii ale acestuia, adică funcția ocupată de salariat, durata raporturilor de muncă și, nu în ultimul rând, salarizarea. Sub acest din urmă aspect, angajatorul este obligat să înscrie în documentul eliberat salariatului sau fostului salariat toate drepturile salariale sau de altă natură de care a beneficiat salariatul, adică salariul de bază, precum și toate celelalte sporuri ori adaosuri sau prime acordate acestuia pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă.

Obligația angajatorului de a elibera o astfel de adeverință derivă din lege și are la bază ideea că în raporturile dintre cele două părți ale contractului de muncă salariatul se află pe o poziție de subordonare față de angajator și, prin urmare, nu are posibilitatea de a obține prin propriile forțe datele necesare referitoare la activitatea sa.

Împrejurarea că salariatul folosește această adeverință la casa de pensii în vederea deschiderii drepturilor de pensie ori în vederea recalculării acestora este un fapt personal și ulterior al salariatului ce nu poate fi sub nici o formă cenzurat de angajator.

Chiar dacă eliberarea adeverinței solicitate ar fi inutilă, întrucât nu ar putea fi valorificată de către reclamant pentru recalcularea pensiei, reclamantul nu poate fi refuzat în demersul său de a obţine adeverinţa, deoarece fostul angajator nu are atribuții în vederea calculării drepturilor de pensie şi este nepermis a fi limitat sau împiedicat, în vreun mod, dreptul de petiționare al fostului salariat cu privire la dreptul său la pensie.

Indiferent de numărul adeverințelor pe care fostul angajator le-a eliberat deja reclamantului, acestuia îi revine obligația de a elibera un nou document în care să fie menționate veniturile brute ale reclamantului din fiecare lună, începând cu 01.09.19xx până la data încetării raporturilor de muncă, astfel cum sunt acestea evidențiate în statele de plată și cu mențiunea dacă au fost sau nu achitate toate contribuțiile angajatorului și salariatului la bugetul asigurărilor sociale.

Domenii speta

Spete similare