Pretentii

Sentinţă civilă 2087 din 26.06.2009


Dosar nr. 1789/223/2009

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI – JUDEŢUL VÂLCEA

Sentinţa civilă nr. 2087

Şedinţa publică din 26 iunie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: S.O., judecător

GREFIER: E.A.

Pe rol este soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul CN,  şi pe pârâtul CM,  având ca obiect pretenţii.

Acţiunea este timbrată cu taxă timbru în sumă de 623 lei cu chitanţele nr. 314-112-0023 din 22.04.2009 (fila 2 dosar), nr. 314-133-0025 din 13.05.2009 (fila 11 dosar).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul, asistat de avocat IM, şi pârâtul, asistat de avocat ER.

 Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către  grefier, după care:

Pârâtul CM învederează instanţei că nu are alţi martori pe care să-i propună în apărare.

Avocat ER, pentru pârât, depune la dosar proces verbal de executare.

Avocat IM, pentru reclamant, depune la dosar interogatoriu pentru a fi luat pârâului, scrisoare medicală, chitanţă onorariu avocat.

S-a luat interogatoriu pârâtului, interogatoriu ce s-a ataşat la dosar.

Avocat IM, pentru reclamant, declară că nu mai are probe de solicitat sau excepţii de invocat în cauză.

Avocat EM, pentru pârât, declară că nu mai are probe de solicitat sau excepţii de invocat în cauză.

Instanţa, constatând procesul în stare de judecată, acordă cuvântul în fond pentru dezbateri.

Avocat IM, având cuvântul pentru reclamant, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, reclamantul a făcut dovada că pârâtul i-a adresat  cuvinte jignitoare, acesta a avut o funcţie importantă, oamenii îl privesc cu oarecare rezervă, a suferit un prejudiciu moral. Cu cheltuieli de judecată.

Avocat ER, având cuvântul pentru pârât, arată că părţile din proces sunt fraţi, s-au judecat pentru partaj, reclamantul a vrut să-l şantajeze pe pârât  să renunţe la sulta la care era obligat prin hotărârea de partaj. Solicită admiterea în parte  a acţiunii, să stabilească instanţa prejudiciul moral, având în vedere calitatea lor de fraţi.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei judecătorii la data de 22.04.2009 sub nr. 1789/223/2009, reclamantul CN a chemat în judecată pe pârâtul CM, solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 10000 lei, reprezentând daune morale, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivând cererea, reclamantul arată că în data de 21.08.2007, în timp ce se afla în staţia PECO din str. T. Vladimirescu, Drăgăşani, pârâtul, care se afla împreună cu alte persoane, a început să profereze insulte şi injurii la adresa reclamantului (hoţule, nenorocitule, etc.).

Menţionează reclamantul că aceste afirmaţii au fost auzite de mai multe persoane care treceau prin zonă, iar injuriile pârâtului au fost de natură să-i producă un prejudiciu moral, personal şi nepatrimonial, susceptibil de a fi reparat.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 998-999 C.civ.

Cererea este legal timbrată.

 Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă prin memoriile depuse la dosar la data de 08.05.2009 (f. 6) şi la data de 19.06.2009 (f. 31) a precizat că între părţi există o stare conflictuală determinată de litigiul ce are ca obiect partaj.

A arătat pârâtul că, într-adevăr s-a întâlnit cu reclamantul în staţia PECO, însă acesta din urmă a fost cel care a proferat expresii şi cuvinte insultătoare.

În cauză, la cererea părţilor, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu martori şi proba cu interogatoriul pârâtului.

Analizând cererea reclamantului în considerarea probelor de la dosar, prin prisma dispoziţiilor art. 998, 999 C.civ. incidente în cauză, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată în parte, având în vedere următoarele considerente:

Din coroborarea depoziţiilor martorilor MD şi PP(f. 25, 26 dosar) cu recunoaşterile pârâtului la întrebările la interogatoriu, dar şi prin memoriul formulat (f. 31 dosar), rezultă că în luna august 2007 între părţi a avut loc un conflict, ce s-a desfăşurat în staţia Peco din Drăgăşani, str. T. Vladimirescu.

Reclamantul, care alimenta cu benzină, a fost observat de către pârât, fratele său, care trecea prin zonă. Pe fondul stării litigioase dintre părţi, determinată de procesul de partaj succesoral soluţionat prin sentinţa civilă nr. 28.11.2007 (f. 19 dosar), pârâtul a început să profereze insulte şi injurii la adresa reclamantului („hoţule, nenorocitule,nemernicule, criminalule), să afirme despre acesta că i-a furat pământul şi l-a vândut.

Aceste insulte şi afirmaţii calomnioase au fost de natură să creeze reclamantului, care se bucură de o bună reputaţie în comunitatea în care locuieşte, o stare de tulburare psihică.

Instanţa apreciază că în speţă reclamantul a făcut dovada, potrivit art. 1169 C.civ., afirmaţiilor sale referitoare fapta ilicită săvârşită de către pârât. Pe de altă parte, pârâtul, obligat să iasă din starea de pasivitate şi să se apere, nu a reuşit să facă contradovada, adică să răstoarne probaţiunea făcută de reclamant.

Conform dispoziţiilor art. 998 C.civ., instanţa reţine că orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

În litigiul de faţă s-a făcut cu certitudine dovada întrunirii cumulative a condiţiilor imperativ cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum ele sunt circumscrise în art. 998-999 C.civ.

Este incontestabil că, urmare a faptei ilicite a pârâtului, reclamantul a suferit un prejudiciu moral (nepatrimonial), constând în suferinţa de ordin psihic provocată de afirmaţiile pârâtului.

În raport de gravitatea suferinţelor morale produse reclamantului, dar şi de condiţiile care au precedat producerea faptei ilicite, respectiv procesul de partaj pe care părţile îl aveau pe rolul Judecătoriei Drăgăşani, precum şi relaţiile de rudenie existente între acestea, instanţa apreciază că obligarea pârâtului la plata sumei de 500 lei corespunde cerinţelor unei juste şi integrale despăgubiri, în sensul art. 998 şi urm. C.civ.

Pentru considerentele ce preced, instanţa urmează să admită în parte acţiunea şi să-l oblige pe pârât să plătească reclamantului suma de 500 lei, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 275 C.proc.civ. şi la cererea reclamantului, instanţa îl va obliga pe pârât să plătească reclamantului suma de 569 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat 500 lei, taxa judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise 46 lei şi cheltuieli cu martorii 50 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul CN,  în contradictoriu cu pârâtul CM.

Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de daune morale.

Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 596 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2009.

Preşedinte, Grefier,

3