Pretentii

Dosar nr.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA COMERCIALĂ Nr.

Şedinţa publică de la

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe reclamanta X şi pe pârâtul Y, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi se constată absenţa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut la data de 04.02.2011 când părţile prezente au pus concluzii, consemnate în  încheierea de şedinţă din acea dată, când în vederea deliberării şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea pentru data de 11.02.2011, respectiv pentru data de 18.02.2011, când

INSTANŢA

Deliberând asuprea cererii de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea comercială înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea  pe data de 12 ianuarie 2010, sub dosarul nr. 501/271/2010, reclamanta X a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Y, obligarea acestuia la plata sumei de 1.464 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi cheltuieli de judecată

În fapt, s-a învederat instanţei că pârâtul a condus autoutilitara Volvo FL 18 cu nr. de înmatriculare ………… în incinta autobazei proprietatea Z şi a acroşat colţul cabinei şi uşa dreaptă a autotractorului Volvo FH 12 cu nr. de înmatriculare …………. care se afla staţionat în incinta autobazei pentru reparaţii. Cuantumul prejudiciului suferit de proprietarul autotractorului cu nr. de înmatriculare …………. s-a ridicat la suma de 1.464 lei. Reclamanta a mai arătat că, în baza poliţei de asigurare facultativă CASCO nr. A pe care proprietarul autovehiculului avariat o avea încheiată cu reclamanta, a deschis dosarul de daună AAA în baza căruia a despăgubit propriul asigurat cu această sumă, potrivit OP nr. 34.

În drept, reclamanta a invocat art. 998 şi urm. Cod civil, art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 11, alin. 1, pct. 1 Cod procedură civilă.

Pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi preciza poziţia procesuală.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi proba testimonială cu martorul propus de reclamantă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, pe data de 27.11.2006, pârâtul Y a condus autoutilitara Volvo cu nr. de înmatriculare ………. în incinta autobazei proprietatea Z, ocazie cu care a acroşat colţul cabinei şi uşa dreaptă a autotractorului Volvo cu nr. de înmatriculare ……… care se afla staţionat în incinta autobazei pentru reparaţii. Cuantumul prejudiciului suferit de proprietarul autotractorului Volvo cu nr. de înmatriculare ………..,  s-a ridicat la suma de 1.464 lei.

În baza poliţei de asigurare facultativă CASCO nr. A (fila 14),  reclamanta a deschis dosarul de daună nr. AAA şi a despăgubit propriul asigurat, potrivit Ordinului de plată nr. 34 (fila 7).

Instanţa reţine că, la data producerii evenimentului, autoutilitara Volvo FL cu nr. de înmatriculare ………., condusă de pârâtul Y era în proprietatea Z, fiind utilizată de Y, şi având încheiată poliţa de asigurare RCA seria XS (fila 40) cu societatea reclamantă.

Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România, care statuează că: ,,în limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, si împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia, conform art. 54’’.

Instanţa reţine că, potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, ,, (…) în cazul stabilirii despagubirii prin hotarâre judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercita împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului în calitate de intervenienti fortati’’.

Potrivit art. 55, alin. 6 din acelaşi act normativ, ,,în cazul în care în drepturile persoanei pagubite s-a subrogat asiguratorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferenta de despagubire dintre asigurarea facultativa si asigurarea obligatorie de raspundere civila auto ramâne pe contul asigurarii facultative, neputând fi recuperata de la asigurat (persoana vinovata), daca despagubirea platita din asigurarea facultativa nu depaseste limita maxima a despagubirii ce poate fi acordata de asigurator pentru prejudiciile cauzate în unul si acelasi accident de vehicul, prevazuta de legislatia în vigoare’’.

Pe de altă parte, raportat la art. 4 din acelaşi act normativ, asigurarea de răspundere civilă obligatorie auto – RCA – se caracterizează prin obligativitatea celui care deţine un autoturism de a-l asigura, astfel încât, în eventualitatea producerii riscului asigurat, societatea de asigurări să plătească persoanei prejudiciate valoarea pagubei.

Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, reiese că asigurătorul se subrogă în drepturile şi obligaţiile asiguratului şi, pe cale de consecinţă, despăgubirile cuvenite persoanelor păgubite vor fi achitate în temeiul contractului de asigurare. Astfel, asigurătorul de răspundere civilă obligatorie – RCA - va răspunde singur, în limitele plafoanelor stabilite anual de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, neputând fi antrenată nici răspunderea solidară a acestuia cu asiguratul, nici răspunderea singulară a asiguratului pentru despăgubiri.

Instanţa reţine că asigurătorul de răspundere civilă auto nu poate fi considerat o persoană responsabilă, în accepţiunea Codului civil, pentru paguba cauzată de asigurat, chiar prin prepusul său, ci asigurătorul suportă această pagubă numai în baza legii şi a contractului de asigurare. Astfel, răspunderea asigurătorului RCA are un caracter prioritar faţă de răspunderea civilă delictuală a asiguratului pentru fapta proprie sau a prepusului său.

Doar în contextul în care întinderea despăgubirii plătite ar depăşi plafonul maxim prevăzut de legislaţia în materie, asigurătorul se poate îndrepta, pentru diferenţă, împotriva persoanei vinovate, dar nu în temeiul acţiunii în regres prevăzute de Legea nr. 136/1995, ci în baza răspunderii civile delictuale reglementate de dispoziţiile art. 998-999 Cod civil.

De altfel, legiuitorul a stabilit în mod expres şi limitativ, la art. 58 din Legea nr. 136/1995, care sunt cazurile în care asiguratorul recupereaza sumele platite drept despagubiri de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei, şi anume atunci când: ,,a) accidentul a fost produs cu intentie;

b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savârsite cu intentie, chiar daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infractiuni savârsite cu intentie;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infractiunii savârsite cu intentie incearca sa se sustraga de la urmarire;

d) persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus vehiculul fara consimtamântul asiguratului’’.

Având în vedere că în speţă nu este incident niciunul dintre aceste cazuri, instanţa consideră că acţiunea introdusă de reclamantă împotriva persoanei fizice vinovate de producerea incidentului asigurat este neîntemeiată, în contextul în care reclamanta ar fi trebuit să se îndrepte împotriva asigurătorului RCA al comitentului persoanei vinovate, ceea ce reclamanta însă a evitat, având în vedere că acest asigurător RCA este tocmai reclamanta.

Pe de altă parte, instanţa va înlătura apărarea reclamantei raportată la art. 22, alin. 1 pct. 2 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 3108/2008, având în vedere că acest text de lege priveşte raporturile juridice izvorâte între doi asigurători RCA, or în prezenta cauză este vorba despre două asigurări de tip diferit, respectiv o asigurare de tip CASCO şi o asigurare de tip RCA. Prin urmare, prevederile art. 22, alin. 1 pct. 2 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 3108/2008 nu sunt incidente în prezenta cauză.

În consecinţă, instanţa va respinge acţiunea comercială formulată de reclamanta X în contradictoriu cu pârâtul Y.

Având în vedere dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, constatând că reclamanta este în culpă procesuală, instanţa va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea comercială formulată de reclamanta X în contradictoriu cu pârâtul Y.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 februarie 2011.

Preşedinte:  Grefier:

Domenii speta

Spete similare