Nedovedirea unei situaţii de fapt contrare celei reţinute prin procesul verbal de contravenţie. aprecierea pericolului social, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

Sentinţă civilă 2434 din 14.05.2008


Conform art. 44 alin.2 din Legea 43/1997 pentru protecţia unor sectoare de drumuri administratorii acestora pot institui restricţii cu caracter temporar, semnalizate corespunzător, privind viteza, masa totală maximă admisă şi masa maximă admisă pe axă ale vehiculelor admise să circule pe sectorul respectiv, cu informarea Poliţiei rutiere, a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi a utilizatorilor, iar potrivit art. 60 alin.1 lit. g din acelasi act normativ încălcarea restricţiilor de circulaţie instituite potrivit art. 44 alin. (2) se sancţionează cu amendă de la 30.000.000 lei la 40.000.000 lei, aplicată conducătorului auto.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficiază, de regulă, de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti. O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie. După cum a constatat şi Curtea EDO (Salabiaku c. Franţei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007),  prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penală (cum este calificată şi materia contravenţională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât şi asigurarea posibilităţii petentului de a-şi dovedi susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, permit aplicarea acestei prezumţii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prev. de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.

În ceea ce priveşte temeinicia, instanţa reţine că procesul-verbal face dovada situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 1169 C.civil şi art. 129 al. 1 teza finală C.p.c., intrucât cel ce  face o propunere  inaintea  judecatii trebuie să o dovedească.

Petentul, insă, nu a facut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa prin procesul – verbal de contravenţie, respectiv nu administrat probe concludente din care sa rezulte ca in momentul efectuarii controlului, masa  totala a autovehiculul condus de acesta, respectiv masa proprie a autovehiculului la care se adauga incarcatura acestuia nu depasea  7,5 t, desi recunoaste in continutul plangerii ca in momentul controlului transporta anumite bunuri.

Ca atare, ţinându-se cont şi de împrejurarea că în speţă nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, instanţa constată aşadar că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Totuşi, dat fiind atributul recunoscut instanţei de OG nr. 2/2001 de a aprecia asupra sancţiunii aplicate corelativ cu gravitatea faptei reţinute drept contravenţie, instanţa consideră că amenda aplicată petentului de 3500 lei este disproporţionată în raport cu fapta săvârşită, motiv pentru care, în conformitatea cu dispoziţiile art. 34 din OG nr. 2/2001, o va reduce până la minimul legal, de 3000 de lei, limita prevăzută de art. 60 alin. 1 lit. g din OG 431/1997.

Ca şi consecinţă a admiterii în parte a plângerii contravenţionale, va menţine celelalte dispoziţii ale actului sancţionator atacat.