Cerinţa imperativă ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei caracter contravenţional

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei, la data de 21.10.2008, petenta BCR S.A. a formulat în termen legal, prin reprezentantul său legal, în contradictoriu cu intimatul ISU Brăila, plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria D nr. 0xxxx/0x.1x.2008, solicitând anularea acestuia pentru motive de nelegalitate.

În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul verbal atacat s-a constatat, în data de 0x.1x.2008, că la BCR Agenţiile V. şi I.  nu au fost luate măsurile pentru realizarea tratării sau protejării conform reglementărilor tehnice a elementelor de construcţie combustibile, cu substanţe ignifuge, existând pericolul propagării unui eventual incendiu.

Petenta a arătat că au fost încălcate disp. art.26 alin.1 din O.G. nr.2/2001, întrucât procesul verbal nu a fost semnat de reprezentantul legal al BCR-SA , ci de către N. M., menţionat în procesul verbal în calitate de cadru tehnic. Pe cale de consecinţă, în speţă nu a fost îndeplinită procedura de comunicare în conformitate cu disp. art.16 alin.62, art.19 şi art.26 din O.G. nr.2/ 2001.

Totodată, petenta a arătat că a respectat Legea nr. 307/2006, că în procesul verbal nu este indicat actul normativ în care sunt prevăzute reglementările tehnice care impun conduita ce se pretinde că a fost încălcată, ceea ce face imposibilă determinarea conduitei ilicite care ar justifica aplicarea unei sancţiuni contravenţionale. Petenta a invocat că în cazul unei omisiuni procesul verbal ar trebui anulat în temeiul art.16-17 din O.G. nr.2/2001, iar dacă reglementările tehnice nu există, atunci fapta nu e prevăzută drept contravenţie, iar procesul verbal ar trebui de asemenea anulat pentru încălcarea art.33 din O.G. nr.2/2001.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3, art. 16, art. 17, art. 19 şi art. 26 din O.G. nr. 2/2001, petenta solicitând şi judecarea cauzei în lipsă.

În dovedirea cererii, petenta a depus, în copie, procesul verbal seria D nr. 0xxxx/0x.1x.2008.

Conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că în conformitate cu H.G. nr. 1492/2004, Legea nr. 307/2006 şi Legea nr. 481/2004, a fost efectuat un control tehnic de specialitate cu privire la modul de respectare a prevederilor actelor normative în domeniul apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile, la Sucursala B.C.R. – Brăila şi Agenţiile din I. şi V., control finalizat printr-un proces verbal de control şi un proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, însuşit prin semnătură, fără obiecţiuni, de reprezentantul petentei.

Intimatul a arătat, în esenţă, că deşi s-au constatat 7 încălcări pe linia apărării contra incendiilor, una singură a fost sancţionată, ceea ce denotă atitudinea echilibrată şi intenţia îndeplinirii scopului educativ al legii. Amenda a fost aplicată pentru neluarea măsurilor pentru realizarea tratării sau protejării, conform reglementărilor tehnice a elementelor de construcţie combustibile cu substanţe ignifuge, existând pericolul propagării unui eventual incendiu, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 3 lit. o din H.G. nr. 537/2007, cu amendă între 1.000 şi 2.500 lei.

A mai susţinut intimatul că solicitarea petentei de anulare a procesului verbal de contravenţie pe motiv de neîndeplinire a procedurii de comunicare nu poate fi primită deoarece chiar petenta a recunoscut că numitul N. M. , căruia i s-a înmânat un exemplar al procesului verbal, este ofiţer zonal de securitate conform planului propriu de măsuri al Sucursalei Brăila.

 Pe fond, intimatul a arătat că procesul verbal nu indică reglementările tehnice pentru faptul că nu acestea impun o anumită conduită, ci H.G. nr. 537/ 2007, în timp ce reglementările sunt doar prevederi tehnice pe care petenta nu le-a respectat. Intimata a mai apreciat că întocmirea unui plan de măsuri de către petentă, ulterior aplicării sancţiunii, echivalează cu recunoaşterea culpei.

 Intimatul a invocat în drept art. 115 C.pr.civ., solicitând şi judecarea cauzei în lipsă, depunând la dosarul cauzei copie de pe procesul verbal de control nr. 20433/03.10.2008 şi de pe planul de măsuri întocmit de Sucursala B.C.R. Brăila.

Cu ocazia cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria seria D nr. 0xxxx/0x.1x.2008, petenta BCR S.A. a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 2.500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 3 lit. o din H.G. nr. 537/2007, reţinându-se că la agenţiile V. şi I. ale B.C.R. S.A. nu au fost luate măsuri pentru realizarea tratării sau protejării, conform reglementărilor tehnice, a elementelor de construcţie combustibile, cu substanţe ignifuge, existând pericolul propagării unui eventual incendiu.

Procesul verbal a fost încheiat la Brăila, în data de 06.10.2008, menţionându-se că aspectele mai sus menţionate au fost constatate în data de 02.10.2008, ora 1100, la B.C.R. – Agenţia V. şi Agenţia I. , fiind semnat fără obiecţiuni, în calitate de reprezentant al contravenientei de N. M. , „cadru tehnic”.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanţa reţine că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001.

În privinţa primului motiv de nelegalitate invocat de petentă, respectiv faptul că ofiţerul zonal de securitate N. M. , menţionat în procesul verbal atacat ca având calitatea de „cadru tehnic”, nu deţinea calitatea de reprezentant al acesteia, instanţa reţine că art. 16 alin.6 din O.G. nr.2/2001 impune ca, în situaţia în care contravenientul este persoană juridică, în procesul-verbal să se facă menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă. Instanţa constată că în mod incorect agentul constatator a reţinut că prepusul petentei, numitul  N. M. , are calitatea de reprezentant al acesteia, calitate ce aparţine administratorului societăţii.

Totuşi, instanţa reţine că textul legii nu prevede şi sancţiunea care intervine în cazul nerespectării acestei dispoziţii, aşa cum o face în situaţia nerespectării condiţiilor de formă prevăzute la art.17 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce înseamnă că ne aflăm în prezenţa unei nulităţi virtuale. În această situaţie nulitatea actului intervine în condiţiile art. 105 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat şi care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Dovedirea existenţei acestei vătămări incumbă părţii care a invocat-o, în speţă petentei, care a invocat că nu s-a îndeplinit procedura de comunicare, fără a propune probe pentru a o dovedi că această vătămare n-ar putea fi anulată decât prin anularea procesului verbal. Instanţa apreciază că prin comunicarea procesului verbal altei persoane decât reprezentantului legal al petentei s-a produs o vătămare care însă a fost acoperită prin introducerea prezentei plângeri contravenţionale în termenul legal, petenta având posibilitatea să formuleze în faţa instanţei orice apărări consideră necesare pentru a contesta sancţiunea aplicată. Numai în situaţia în care din cauza neîndeplinirii în mod legal a procedurii de comunicare a procesului verbal, petenta s-ar fi aflat în situaţia de a formula tardiv plângere contravenţională ne-am putea afla în prezenţa unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, motiv pentru care instanţa apreciază că acest motiv de nelegalitate invocat de petentă nu poate duce la constatarea nulităţii procesului verbal atacat.

Cu privire la cerinţa descrierii faptei în procesul verbal, instanţa reţine că din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 rezultă cerinţa ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei caracter contravenţional.

Cerinţa este imperativă, întrucât raţiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o si a justeţei sancţiunii aplicate.

Art. 3 lit. o din H.G. nr. 537/2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor sancţionează fapta nerealizarea tratării sau protejării, conform reglementărilor tehnice, a elementelor de construcţie şi a materialelor cu substanţe de termoprotecţie ori ignifuge, precum şi executarea operaţiunilor respective de către persoane neatestate sau utilizarea în acest scop de produse necertificate. Or, în speţa de faţă, în procesul verbal contestat se menţionează că petenta nu a luat măsuri pentru realizarea tratării sau protejării, conform reglementărilor tehnice, elementelor de construcţie combustibile, cu substanţe ignifuge, existând pericolul propagării unui eventual incendiu.

În acest caz, instanţa apreciază ca fapta nu a fost descrisă, menţiunea sus invocată fiind de fapt nu descrierea faptei, ci doar menţionarea incompletă a dispoziţiilor legale în baza cărora petentul a fost sancţionat, nefiind precizate măsurile care nu au fost îndeplinite şi reglementările tehnice în conformitate cu care aceste măsuri ar fi trebuit luate.

Realizând o descriere pur formală a contravenţiei, fără a evidenţia elemente de fapt de natură a o individualiza, intimatul a procedat la întocmirea unui act care nu întruneşte cerinţele de legalitate prevăzute imperativ de art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, iar o prezentare generală, lipsită de conţinut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia şi atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 din acelaşi act normativ

Faptul că în procesul verbal de control întocmit în data de 02.10.2008 la Agenţia B.C.R. I. s-a consemnat un număr de nereguli privind apărarea împotriva incendiilor este nerelevant. Câtă vreme aceste elemente de fapt nu se regăsesc în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, fapta a fost nelegal constatată şi sancţionată în raport de dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, act normativ care nu prevede posibilitatea completării menţiunilor procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei cu constatările cuprinse în alte înscrisuri.

În privinţa celui de-al treilea motiv de nelegalitate, respectiv că din procesul verbal rezultă că cele două agenţii au fost controlate în acelaşi timp şi de aceeaşi persoană, petenta apreciind că s-ar fi impus întocmirea a două procese verbale, instanţa reţine că din menţiunile procesului verbal atacat rezultă că acesta a fost întocmit la Brăila, în data de 06.10.2008, ca urmare a constatărilor făcute de agentul constatator în data de 02.10.2008, ora 1100, la Agenţiile BCR din I. şi V.

Cum faptele sancţionate au fost constatate în urma controlului efectuat la Agenţiile BCR I. şi V., la data de 02.10.2008, încheierea procesului-verbal după patru zile, în lipsa unui martor care să ateste lipsa contravenientului - deoarece numitul N. M. nu are calitatea de reprezentant legal al petentei -, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor exprese ale art.19 din O.G. nr.2/2001. Scopul legii este de a asigura o protecţie efectivă a drepturilor contravenientului sancţionat în lipsă, în vederea evitării arbitrariului. Totodată, instanţa reţine că era imposibil ca agentul constatator să controleze în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră două agenţii ale petentei aflate în localităţi diferite.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a constatat că procesul-verbal de contravenţie contestat a fost nelegal întocmit, producând petentei o vătămare sancţionată cu nulitatea, a apreciat că nu se mai impune verificarea acestuia sub aspectul temeiniciei, a admis plângerea contravenţională şi a exonerat petenta de plata amenzii de 2.500 lei ce i-a fost aplicată.

Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului intimatului ca nefondat, prin decizia civilă nr. 299/01.06.2009 a Tribunalului Brăila.

Domenii speta

Spete similare