Prezumtia de temeinicie a procesului-verbal de contraventie

Sentinţă civilă 837 din 19.11.2008


 Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Faurei la data de 01.10.2008 sub nr. 1184/228/2008,  petenta SC C SA  a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AIR nr. 0118124, solicitand anularea acestuia, iar in subsidiar, inlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertsmentului.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 12.09.2008, intimata a identificat in trafic in zona DJ 221 km.52-localitatea Ianca, autoturismul cu nr. de inmatriculare BR-02-KJA, condus de D V, fara a detine aparat tahograf.

A precizat faptul ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nu contine obiectiunile contravenientei, agentul constatator mentionand faptul ca reprezentantul legal al contravenieintei nu a fost de fata, desi aceasta era reprezentata prin conducatorul auto.

A mai aratat petenta faptul ca autoturismul cu nr. de inmatriculare BR-02-KJA nu poate fi folosit la transport de marfa intrucat este foarte vechi, fiind utilizat doar pentru a transporta diverse piese, echipamente de lucru, in interes propriu si numai pentru cele doua santiere deschise de SC C SA , ambele pe raza localitatii Ianca situate la mai putin de 5 km unul de celalat. Prin urmare, aceasta considera ca sunt aplicabile in cauza dispozitiile art.3 lit.d, f si l din Lg. Nr. 466/2003 si, prin urmare, autovehiculul este exceptat de la montarea cu aparat tahograf. 

In drept a invocat dispozitiile Lg. nr. 466/2003, art.5 pct.2 din OG nr.2/2001, art.7 pct.3 din OG nr.2/2001.

Conform art. 36 din OG nr. 2/2001, art.15 lit.j) din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

În susţinerea plângerii, petenta a depus la dosar în copie procesul verbal seria AIR nr. 0118124/12.09.2008 ( fila 7).

La data de 17.10.2008, intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca nelegala si netemeinica, aratand ca soferul petentei nu are calitatea de reprezentant daca nu are o imputernicire autentificata expresa in acest sens.

De asemenea, a mai precizat intimata ca prevederile actului normativ mentionat de catre petenta, au fost abrogate si la data constatarii contraventiei se afla in vigoare OG 37/2007. 

In drept, a invocat dispozitiile OG nr. 2/2001, OG nr.37/2007 si art.115-118 din Cod pr. civ.

Instanta a incuviintat si a administrat proba cu inscrisuri, la dosarul cauzei fiind depuse in copie: procesul verbal seria AIR nr. 0118124/12.09.2008, decizia Curtii Constitututionale nr. 683/2007.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În data de 12.09.2008, petenta SC C SA a fost sancţionată prin procesul verbal seria AIR nr. 0118124 întocmit de Autoritatea Rutieră Română –Agenţia Braila, cu amendă contravenţională în cuantum de 9.000 lei în temeiul art 9 alin.1 lit.a  din OG 37/2007.

S-a reţinut în procesul verbal faptul că în ziua de 12.09.2008 in zona DJ 221 Km 52, pe raza localitatii Ianca, in urma controlului efectuat în trafic de ARR –AG. Braila, s-a constatat că auto BR-02-KJA condus de D V  si utilizat de SC C SA a  circulat fara tahograf sau tahograf digital. S-a reţinut că petenta a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 8 pct.1 din OG 37/2007.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti. O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie. După cum a constatat şi Curtea EDO (Salabiaku c. Franţei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007),  prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penală (cum este calificată şi materia contravenţională de faţă prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 9000 lei), cât şi asigurarea posibilităţii petentei de a-şi dovedi susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, îndreptăţesc aplicarea acestei prezumţii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea formalitatilor obligatorii prevazute de O.G. nr. 2/2001.

Instanta nu poate primi sustinerea petentei referitoare la faptul ca procesul-verbal este lovit de nulitate absoluta conform dispozitiilor art.16 alin. ultim din OG nr.2/2001 intrucat agentul constatator trebuia sa-i dea dreptul soferului de a-si preciza obiectiunile, deoarece nementionarea obiectiunilor cu privire la continutul actului de constatare a contraventiei nu atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal, fapt ce reiese din interpretarea textului de lege mentionat.

Prin urmare, fiind vorba in cauza despre o nulitate relativa, nu s-a dovedit existenta unei vatamari de catre petenta in vederea anularii actului.

În ceea ce priveşte prezumţia de temeincie a procesului-verbal, instanţa reţine că aceasta nu a fost răsturnată prin probele administrate. Petenta nu a administrat probe din care sa rezulte o alta situatie de fapt decat cea mentionata de agentul constatator, prin urmare, procesul-verbal de constatare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de veridicitate, fiind considerat conform realitatii.

De asemenea, instanta nu poate primi sustinerile petentei referitoare la faptul ca autivehiculul in cauza este exceptat de la montarea cu aparat tahograf conform art.3 lit.d di l din Lg. 466/2003 intrucat prevederile actului normativ mentionat au fost abrogate, iar la data savarsirii contraventiei se afla in vigoare OH nr.37/2007.

Conform art 5 şi 6 din OG 2/2001, sancţiunile contravenţionale principale aplicabile persoanelor juridice sunt amenda şi avertismentul, iar potrivit art 5 alin 5 din OG 2/2001 „Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite”.

Se constată că sancţiunea aplicată de intimată este proporţională cu gradul de pericol social al contravenţiei, scopul avut în vedere de legiuitor de a obliga conducătorii auto să respecte timpii de odihnă stabiliţi legal pentru a evita producerea de accidente rutiere grave, putând fi îndeplinit prin aplicarea sancţiunii contravenţionale a amenzii.

Pentru aceste motive instanţa va respinge plângerea împotriva procesului verbal de contravenţie seria AIR nr. 0118124/12.09.2008 întocmit  de Autoritatea Rutieră Română –Agenţia Braila .