Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată –art. 278 ind.1 C.p.p.

Pe rol solutionarea cauzei penale, privind pe petentul E.C. si intimatul C.S., având ca obiect plângere împotriva rezolutiei nr.307/II/2/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezolutiei de neâncepere a urmaririi penale nr. 703/P/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG prin care s-a dispus neânceperea urmaririi penale fata de CS sub aspectul savârsirii infractiunilor prev. de art. 220 al.1C.p., distrugere  prev. de art. 217 al.1 C.p. si violare de domiciliu prev. de art. 192 al.1 C.p. cu  aplicarea art. 41 al.2 C.p.,

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 07.04.2009 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 14.04.2009.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei penale de fata:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei LG sub nr.602/249/2009, petentul E.C., a formulat în contradictoriu cu intimatul C.S., plângere împotriva rezolutiei nr.307/II/2/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezolutiei de neâncepere a urmaririi penale nr. 703/P/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG prin care s-a dispus neânceperea urmaririi penale fata de C.S. sub aspectul savârsirii infractiunilor de distrugere, tulburare de posesie si violare de domiciliu.

În motivarea plângerii petentul a aratat că în ceea ce priveste constatarile facute de catre organele de cercetare penala, în speta Prim-Procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C, cu privire la cele contestate în plângerea la rezolutia initiala, sunt total gresite si nu coincid cu sustinerile si motivarile sale din plângerea la rezolutia initiala.

Mai arata ca a criticat într-adevar solutia sub aspectul temeiniciei si legalitatii, motivul fiind acela ca organul de cercetare penala nu a facut o cercetare complexa a situatiei de fapt si de drept, iar probele administrate nu au fost intepretate în concordanta cu prevederile legii penale si cu principiile Codului Penal si de Procedura Penala, si nicidecum nu a invocat nerespectarea exigentei legii civile în materia încheierii si dovedirii actelor juridice.

Cu toate ca în plângerea la rezolutia din data de 03.11.2008, a precizat ca este proprietar conform certificatului de mostenitor nr.222 din 07.02.1967 al ½ din imobilul în discutie format din casa de locuit si 1850 m.p., iar în ceea ce priveste restul de 1/2, acesta i-a fost atribuit petentului si lui E.M. prin sentinta nr.798 din 02.12.2003, ulterior neefectuându-se iesirea din indiviziune se retine total eronat ca petentul si M.M. sunt singurii mostenitori ai imobilului în cauza, fara a exista un act autentic doveditor, în acest sens.

Dezbaterea succesiunii dupa moartea lui E.M. nu a fost facuta, însa atât Parchetul de pe lânga Judecatoria LG cât si Parchetul de pe lânga Tribunalul C, în mod eronat retin ca dupa moartea lui E.M., ar fi ramas ca unici mostenitori petentul si M.M.. Petentul mentioneaza ca a prezentat arborele mostenitorilor acelei ½ a imobilului în cauza, iar conform acesteia, la mostenire are vocatie succesorala petentul, M.M. si M.I., fii lui M.F., sora petentului si a defuntului, si B.I. sot supravietuitor, plus C.I. si F.G., fiicele lui B.M., sora petentului, a lui M.F. si a defunctului E.M. Dintre toti acestia, acte de proprietate are doar petentul, ceilalti neavând nici macar un certificat de calitate de mostenitor, si chiar daca ar avea, nu puteau face nici unul dintre ei acte de administrare, fara acordul celorlalti, deci nu puteau încheia valabil conventia invocata de intimat.

În ceea ce priveste întelegerea verbala ce ar fi existat între petent si M.M., aceasta nu a existat, însa chiar daca ar admite ca ar fi existat, pentru a fi valabil încheiata conventia ulterioara cu intimatul C.S., aceasta conventie trebuia semnata de toti presupusii mostenitori, respectiv: petentul E.C., M.M. si M.i. fii lui M.F., sora petentului si a defunctului si B.I., sot supravietuitor, plus C.I. si F.G., fiicele lui B.M., sora petentului, a lui M. F. si a defunctului E.M., respectiv conventia facând parte dintre actele ce presupun acordul tuturor comostenitorilor, pentru a fi valabil încheiata si a produce efecte juridice.

Faptul ca în perioada 01.06.2006 -26.05.2008 C.S. nu a încercat sa ia legatura cu petentul, intimatul stiind ca terenul nu este al numitului M.M., nu îl îndreptateste pe acesta a sustine ca este nevinovat, atitudinea infractionala a acestuia este demonstrata de faptul ca abia în momentul în care petentul a aflat de faptele sale, acesta a catadicsit sa-si ridice materialele de pe proprietatea petentului.

Încercarea celor doua parchete de a motiva solutiile date în cele doua rezolutii, prin faptul ca intimatul avea încheiata o conventie cu un mostenitor aparent, nu este de natura a disculpa pe intimat. Acest lucru datorita faptului ca în atare situatie, oricine ar motiva savârsirea unei infractiuni privitoare la patrimoniul unei persoane, motivând atitudinea si fapta sa, ca urmare a întelegerii scrise cu un proprietar aparent, care nu a facut dovada cu nici un act de proprietate a calitatii sale, în momentul încheierii  respectivei întelegeri, nu ar exista infractiuni în legatura cu proprietatea, iar principiul stabilitatii si sigurantei proprietatii, ar fi calcat în picioare, fiecare putând profita de proprietatea oricui, pe principiul daca eu spun ca este al meu, asa este. Nimeni nu poate dispune nici macar de un bun mobil asa cum doreste, fara respectraea prevederilor legale, dar de un imobil, cum este situatia de fata unde orice acte sau fapte de dispozitie si administrare legate de acesta, se fac cu respectarea solemnitatii impuse de lege.

Aparenta calitatii de proprietar este data doar de certificatul de calitate de mostenitor, care dovedeste doar faptul de a veni la o mostenire si nu face dovada dreptului de proprietate, în cazul de fata nici macar acest înscris neexistând, iar sustinerile organului de cercetare penala nefiind întemeiate pe probe. Proba proprietatii unui imobil, trebuie sa îndeplineasca anumite cerinte legale, fiind vorba de un drept inalienabil, imprescriptibil si insesizabil, iar infractiunile în legatura cu proprietatea, sunt analizate de legislatia penala în concordanta cu aceste exigente, care trebuie sa fie coroborate cu prevederile stabilite de catre legiuitor, pentru apararea libertatii si securitatii persoanei în raport de  proprietatea sa.

În ceea ce priveste tulburarea de posesie art. 220 C.pen retine clar, ocuparea în întregime sau în parte, fara drept a unui imobil aflat în posesia altuia, fara consimtamâmântul acestuia sau fara aprobare prealabila, primita în conditiile  legii … se  pedepseste cu  închisoare de la 1 la 5  ani. , petentul întrebând retoric, cu ce drept a ocupat timp de aproape trei ani învinuitul Culea Silviu imobilul, cine i-a dat acest consimtamânt, sau  aprobare prealabila, si daca aceasta aprobare sau consimtamânt au fost dat în conditiile legii, raspunzând simplu, Culea Silviu a ocupat fara drept imobilul în cauza, iar conventia invocata nu a fost încheiata în conditiile  legii.

Referitor la infractiunea de violare de domiciliu, învinuitul a savârsit-o înca din  momentul intrarii pentru prima data pe imobilul folosit, pentru a depozita primele materiale  acolo si a continuat pâna la momentul în care si-a ridicat bunurile, ca urmare a situatiei create, patrunzând, fara drept, în orice mod, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc  împrejumuit tinând de  acesta fara consimtântul celui care le  folosea.

Infractiunea de distrugere  exista, chiar daca se invoca faptul ca  imobilul, în speta casa de  locuit, se deteriorase. Nu are importanta starea în care se afla casa la momentul în care învinuitul a patruns pe proprietate si a desfasurat activitatea de depozitare a materialelor de constructii. Chiar daca acesta se afla într-o stare deteriorata, materialele ce rezultau în urma demolarii, putea fi folosite în continuare la reconstructia altei case. Prin urmare, casa de locuit, chiar daca ar fi  fost o ruina, asa cum sustine învinuitul, trebuia sa existe la fata  locului. Orice casa  are în componenta sa, materialul lemnos, daca organul de cercetare penala sustine ca nu exista elelementele constitutive ale infractiunii de distrugere, trebuia sa schimbe încadrarea în infractiunea de furt, deorece aceste materiale lemnoase (grinzi) si cele de acoperis (tabla) si cele de constructie (caramizi)  nu puteau sa dispara singure, cineva  se  face vinovat de furtul acestora, iar acel cineva este C.S. el fiind cel care a intrat frecvent si fara drept  pe proprietatea sa în perioada 2006-2008, lucru de netagaduit si chiar  recunoscut.

Intimatul, desi legal citat, nu s-au prezentat la judecarea cauzei.

În cauză s-au atasat dosarele în care s-au pronuntat rezolutiile împotriva carora s-a făcut plângere, potrivit art.2781 alin.3 C.pr.pen.

Analizând plângerea raportata la dosarul de urmarire penala, instanta retine urmatoarele:

La data de 26.05.2008 petentul E.C. a formulat plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la distrugerea unei case compusa din patru camere plus anexe situata în VA, jud. C, a unei culturi de vita de vie, a mai multor pomi din curtea locuintei, a instalatiei de energie electrica, tulburarea posesiei sale asupra terenului aferent casei în suprafata de 1850 mp prin depozitarea de material lemnos sub forma de europaleti si a unei remorci dezafectate de catre C.S. si savârsirea contraventiei prev. de art. 26 al.1 lit.a din Lg.50/1991.

La data de 02.06.2008 petentul a formulat plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la savârsirea de catre C.S. a infractiunii de violare de domiciliu asupra imobilului susmentionat.

La data de 03.06.2008 petentul a formulat plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la savârsirea de catre C.S. a infractiunii de violare de domiciliu asupra imobilului susmentionat aratând ca a fost anuntat telefonic de catre vecini despre faptul ca Culea Silviu a patruns din nou pe proprietatea sa.

La data de 06.06.2008 petentul a formulat o noua plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la savârsirea de catre C.S. a infractiunii de violare de domiciliu si tulburare de posesie asupra aceluiasi imobil susmentionat.

Toate cele patru plângeri au fost conexate de organele de cercetare penala, având în vedere legatura de conexitate dintre ele, formând obiectul dosarului nr. 703/P/2008.

La data de 24.07.2008 petentul a formulat o noua plângere înregistrata la Postul de Politie VA împotriva lui C.S., sesizând ca acesta fara drept a patruns pe terenul sau si si-a ridicat materialul lemnos ce fusese depozitat, cauza formând obiectul dosarului nr. 1045/P/2008, ulterior acesta fiind conexat la dosarul nr. 703/P/2008.

În urma cercetarilor, efectuându-se acte premergatoare constând în cercetare la fata locului, audierea persoanei vatamate, a faptuitorului, a martorilor si depunerea de înscrisuri, organele de cercetare penala au propus parchetului neânceperea urmaririi penale fata de C.S., retinându-se ca pentru infractiunea de distrugere exista situatia prev. de art. 10 lit.f C.p.p., iar pentru infractiunile de violare de domiciliu si tulburare de posesie exista situatia prev. de art. 10 lit.a C.p.p., în sensul ca pe terenul respectiv nu exista un imobil de locuit, iar patrunderea pe teren si folosirea lui s-a realizat în baza unei întelegeri.

Propunerea organelor de cercetare penala a fost confirmata de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG prin rezolutia nr. 703/P/03.11.2008, pe alt temei, retinându-se ca nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunilor:

- pentru infractiunea de violare de domiciliu nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunii întrucât constructia s-a darâmat din cauza vechimii si parasirii ramânând doar terenul îngradit în care nimeni nu desfasura activitati domestice, faptuitorul neâncalcând dreptul la viata privata a nimanui.

 - pentru infractiunea de tulburare a posesiei nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunii sub aspectul laturii subiective, întrucât depozitarea materialelor de constructii a avut la baza întelegerea cu un coproprietar al terenului, ori cu o persoana care are cel putin aparenta unei astfel de calitati, situatia fiindu-i imputabila persoanei vatamate care a avut o atitudine pasiva de indiferenta, neprocedând la dezbaterea succesiunii ori iesirea din indiviziune, neocupându-se de soarta imobilului care s-a darâmat.

- pentru infractiunea de distrugere nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunii întrucât constructia s-a darâmat degradându-se împreuna cu instalatia de energie electrica datorita vechimii si neântretinerii. Privitor la plantatiile de pomi si vita de vie s-a retinut ca acestea au fost taiate de fostul proprietar.

- privitor la contraventia prev. de art. 26 al.1 lit.a din Lg.50/1991, plângerea a fost trimisa Primariei VA.

Împotriva Rezolutiei nr. 703/03.11.2008, petentul a formulat plângere la Prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C, care prin Rezolutia 307/II/2/17.12.2008 a respins plângerea acestuia ca neântemeiata, retinându-se ca, faptuitorul a avut o conventie cu M.M. care are vocatie succesorala la partea de imobil ce a apartinut lui E.M., actionând fara intentia de a tulbura posesia terenului, buna credinta fiind dovedita de faptul ca si-a ridicat materialele când a aflat de neântelegerile existente.

Împotriva rezolutiei susaratate petentul a formulat în termen legal prezenta plângere.

Analizând plângerea petentului instanta o apreciaza ca fiind nefondata pentru considerentele ce vor urma.

În privinta infractiunii de violare de domiciliu, din perspectiva laturii obiective elementul material al infractiunii se poate realiza printr-o actiune de patrundere fara drept  în orice mod într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea, fara consimtamântul persoanei care le foloseste sau printr-o inactiune constând în refuzul de a le parasi la cererea acesteia.

Prin urmare pentru existenta infractiunii în prima modalitate de savârsire trebuie îndeplinite mai multe conditii, lipsa uneia dintre ele ducând la neândeplinirea elementului material al infractiunii.

Astfel cum rezulta din declaratia martorului T.S., acesta împreuna cu familia sa a locuit cu fratele petentului E.M. (necasatorit si fara copii) în casa din VA, pâna la decesul sau, casa fiind construita din paianta, aflata într-o stare avansata de degradare si întretinuta mai mult de martor, care însa se degrada mereu fiind veche. Dupa decesul lui E. M. casa a ramas nelocuita, martorul plecând în alta localitate.

Declaratia acestui martor se coroboreaza cu cea a martorului C.G., vecin cu E.M., care a confirmat faptul ca acesta din urma a locuit în casa împreuna cu o familie de spoitori, singurii care au îngrijit-o, casa fiind distrusa în proportie de 80%. A mai aratat ca dupa moartea lui E.M. (noiembrie 2004), casa nu a mai fost locuita si a cazut.În privinta pomilor fructiferi si gardului ce împrejmuia casa a aratat ca au fost folosite ca lemne pentru foc de catre defunctul E.M., care nu avea nici un venit.

Totodata se retine si declaratia martorului B.I., cumnatul petentului si al lui E.M. (fiind casatorit cu sora fratilor E) care a aratat ca fratele petentului a locuit în casa împreuna cu o familie de spoitori, casa fiind din paianta se degrada pe timp ce trecea, starea fiind jalnica, ulterior aflând din sat ca petentul a vândut casa.

Si martorul M.M. (nepotul petentului E.C. si al lui E.M.) a confirmat ca unchii sai au avut casa mostenire de la parintii lor, dovada sustinuta si de certificatul de mostenitor nr. 222//07.02.1967 emis de NS L, în care a locuit doar E.M. Dupa moartea acestuia din urma a aratat ca a avut o întelegere cu petentul în sensul de a se ocupa de imobile pâna la gasirea unui cumparator. A aratat ca gasindu-l pe C.S. i-a comunicat acest fapt unchiului sau care a fost de acord, cerându-i sa vina sa perfecteze actele, spunându-i totodata ca locuinta s-a darâmat.

În consecinta din declaratiile martorilor rezulta ca la data încheierii conventiei dintre M.M. si C.S. materializata prin încheierea înscrisului sub semnatura privata încheiat la 01.06.2006, având natura juridica a unui contract de comodat si ca obiect terenul în suprafata de 1850 mp situat în com. VA, jud. C, casa din paianta edificata pe acesta nu mai exista, fiind darâmata din cauza vechimii si neântretinerii,(nefiind locuinta de 2 ani de la moartea lui E.M., iar gardul si pomii fusesera arsi de catre acesta).

Prin urmare nemaiexistând casa si gardul nu se poate retine ca fiind îndeplinita conditia patrunderii într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea, imobilul teren fiind nefolosit si deci parasit. Desi nu este necesar sa existe un gard care sa împrejmuiasca terenul se impune totusi ca sa existe anumite semne din care sa se deduca vointa titularului ca nimeni sa nu patrunda fara voia sa, pentru a opera protectia judiciara a relatiilor ocrotite de lege privind inviolabilitatea domiciliului, lipsa consimtamântului titularului dreptului putându-se realiza expres dar si implicit dintr-o anumita împrejurare (semne exterioare). Astfel este necesar ca pentru existenta infractiunii sub latura obiectiva, titularul dreptului sa-si desfasoare viata personala într-o locuinta în sens larg, relatiile sociale ocrotite de legea penala cu privire la violarea domiciliului privindu-le doar pe acelea ce tin de viata domestica. Ori petentul locuind permanent la Bucuresti este evident ca acesta nu a folosit casa dupa moartea fratelui sau si nici terenul, nedesfasurând activitati domestice pe acesta. În concluzie nu sunt îndeplinite conditiile de existenta a infractiunii analizate din punct de vedere al laturii obiective, folosirea terenului de catre intimat putând constitui infractiunea prev. de art. 220 C.p.. daca sunt îndeplinite conditiile de existenta ale acesteia ce vor fi analizate în continuare.

 În privinta infractiunii de tulburare de posesie se retine ca din perspectiva laturii obiective, elementul material al infractiunii se poate realiza printr-o actiune de ocupare totala sau partiala fara drept a imobilului aflat în posesia altuia, fara consimtamântul sau sau fara aprobare prealabila primita în conditiile legii, ori prin desfiintarea semnelor de hotar si reperelor de marcare, ori prin refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat. Sub raport subiectiv tulburarea de posesie se poate realiza numai cu intentie.

În speta se retine ca intimatul a încheiat la 01.06.2006 conventia cu M.M., nepotul petentului privind folosirea de catre primul a terenului în vederea depozitarii materialelor de constructii pâna la data iesirii din indiviziune asupra terenului.

Privitor la regimul juridic al terenului astfel cum rezulta din sentinta civila nr. 798/02.12.2003 pronuntata de Judecatoria LG, petentul împreuna cu fratele sau decedat E.M., în urma dezbaterii succesorale a mamei lor E.M., au fost declarati mostenitori ai acesteia împreuna cu ceilalti frati, E.M., M.F si BM. Prin aceeasi sentinta a fost dezbatuta si succesiunea lui EM al carei mostenitor a fost sotia sa EF, precum si succesiunea acesteia al carui mostenitor testamentar este martorul MM, acesta având o cota din mostenirea mamei petentului urmare succesiunilor succesive. În urma partajelor succesorale au primit în natura EC si M terenul de 1850 mp împreuna cu casa edificata pe acesta din VA, fiind coindivizari, neiesind din indiviziune la rândul lor, fiind obligati la sulta catre ceilalti mostenitori.

În consecinta CS a încheiat conventia cu MM, nepotul petentului, fiind în eroare cu privire la calitatea acestuia asupra terenului, fiind un mostenitor aparent.Prin urmare sunt nerelevante sustinerile petentului privind calitatea lui MM care nu este mostenitor al lui EM, succesiunea acestuia nefiind dezbatuta, din punct de vedere al existentei infractiunii analizate. În acest sens se retine ca desi MM nu este titular al dreptului de proprietate al terenului sau al vreunui dezmembramânt al acestuia, eroarea acestuia cu privire la inexistenta consimtamântului persoanei îndeptatite a-l da, releva lipsa intentiei de a tulbura posesia petentului, dovada si faptul ca atunci când a aflat de neântelegerile dintre petent si nepotul sau, acesta a parasit terenul luând cu el si materialele depozitate, neîndeplinindu-se astfel latura subiectiva a infractiunii de tulburare de posesie.

Criticile invocate de petent sub aspectul neîndeplinirii conditiilor pentru existenta conventiei verbale dintre petent si MM în sensul ca aceasta nu putea lua nastere în mod valabil decât cu consimtamântul tuturor mostenitorilor lui EM, nu au relevanta decât în materie civila (unde actele de administrare privind folosinta terenului pot fi exercitate de unul dintre mostenitori cu conditia sa nu împiedice folosirea bunului de catre ceilalti), putând constitui motiv pentru astfel de litigii, pe când în materie penala astfel cum s-a retinut lipseste intentia de a tulbura folosinta terenului intimatul contractând cu un mostenitor aparent, aparenta existând datorita legaturii de rudenie între petent si nepotul sau, fiind în acest caz o stare de fapt, care se poate retine chiar daca MM nu are un certificat de calitate de mostenitor, contrar sustinerii petentului. În consecinta desi a existat în fapt o ocupare a terenului de catre intimat în conditiile susaratate, acesta nu a actionat cu vinovatia ceruta de lege pentru existenta infractiunii. Ori, nefiind îndeplinita latura subiectiva a infractiunii de tulburare de posesie nu se poate retine existenta acestei infractiuni .

În privinta infractiunii de distrugere se retine ca astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati MM, TS, BI, CG, casa edificata pe teren se darâmase din cauza vechimii si neântretinerii, înainte ca intimatul sa foloseasca terenul. Prin urmare distrugerea casei si implicit a instalatiei electrice nu a fost urmarea actiunii lui CS, ci a inactiunii titularilor dreptului de proprietate asupra acesteia, deci si a petentului, de a se preocupa de starea imobilului prin efectuarea reparatiilor necesare, acesta fiind în fapt o ruina si degradat excesiv. În consecinta nici în privinta acestei infractiuni nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia din punct de vedere al laturii obiective.

Cât priveste sustinerea petentului ca organele de cercetare aveau obligatia sa schimbe încadrarea juridica în infractiunea de furt, se retine ca dupa decesul lui EM în noiembrie 2004, o perioada de timp în casa a mai ramas martorul TS, iar dupa plecarea acestuia si darâmarea casei, terenul fiind neâmprejmuit si nesupravegheat, materialele din care a fost facuta casa puteau fi luate de oricine, pâna la folosirea terenului de catre intimat în iunie 2006, astfel ca nu exista indicii cu privire la luarea materialelor ramase care sa fi fost însusite de catre intimat. 

Fata de considerentele ce preced instanta apreciaza ca rezolutia de neâncepere a urmaririi penale dispuse fata de intimat pentru infractiunile pentru care a fost cercetat este legala, urmând pe cale de consecinta în baza art. 278¹ al.8 lit.a C.p.p. a respinge plângerea formulata de petent ca nefondata si a mentine rezolutia atacata.

Totodata în baza art. 192 al.2 C.p.p. instanta va obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

În baza art. 278¹ al.8 lit. a C.p.pen. respinge plângerea formulata de petentul E.C. împotriva Rezolutiei nr. 703/P/03.11.2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG si mentinuta prin Rezolutia nr. 307/II/2/17.12.2008 data de Prim procurorul de pe lânga Parchetul de pe lânga Tribunalul C, ca nefondata.

Mentine Rezolutia nr. 703/P/03.11.2008 data de procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG.

În baza art. 192 al.2 C.p.pen. obliga petentul la plata a 50 lei,  cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru parti.

Domenii speta

Spete similare