Plângere contravenţională – Admisă

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.08.2011 sub nr. 1573/259/2011, petenta  P.M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI PRAHOVA, anularea în parte a procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria CC, nr.9144305 din data de 13.07.2011  şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancţionată cu amenda în sumă de 536 lei şi puncte de penalizare,  pentru oprirea autoturismului cu numărul de înmatriculare B-11RLY în localitatea Mizil, pe marcajul pietonal şi fără a avea asupra sa poliţa de asigurare. Petenta arată că în realitate nu se face vinovată de săvârşirea faptelor, deoarece nu a oprit pe marcajul pietonal, ci a staţionat autoturismul în apropierea farmaciei pentru ca prietena acesteia să poată coborî în vederea luării medicamentelor necesare crizei de astm pe care a suferit-o în acel moment.

În drept, a fost invocată O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, petenta a  depus la dosarul cauzei, în copie : procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CC, nr.9144305 din 13.07.2011 ( fila 4), actul de identitate ( fila 5).

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei prin registratură la data de 07.10.2011, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată deoarece procesul-verbal este legal şi temeinic întocmit, iar sancţiunea a fost corect individualizată. Se învederează instanţei că petenta a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea faptei prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 13.07.2011  a oprit neregulamentar auto nr. de înmatriculare B-11RLY în intersecţia str. 24 Ianuarie cu str. Nicolae Bălcescu, pe marcajul pietonal semnalizat corespunzător, îngreunând circulaţia celorlalţi participanţi la trafic, cât şi pietonilor din zonă. De asemenea, petenta a fost sancţionată cu amendă pentru săvârşirea faptei prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că nu a avut asupra sa poliţia RCA. Se mai învederează instanţei că faptele au fost constatate în mod direct de agentul de poliţie conform art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Intimatul mai precizează faptul că petenta nu a dovedit în cauză provocarea unei crizei de astm, în condiţiile în care la rubrica alte menţiuni aceasta a declarat decât că nu este de acord cu încadrarea juridică.

În susţinerea întâmpinării, s-au depus la dosarul cauzei: procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CC, nr. 9144305 din data de 13.07.2011  în copie  ( fila 10) şi raportul detaliat al agentului constatator Vasile Silviu ( fila 11).

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 195/2002.

Acţiunea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu disp. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi de plata timbru judiciar în conformitate cu disp. art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

La termenul de judecată din data de 17.10.2011, instanţa în baza art. 167 C.pr.civ. a încuviinţat pentru petentă proba cu înscrisuri, respectiv: adeverinţa medicală din data de 10.10.2011 în original , adeverinta cu seria CSBD nr. 2990827 în copie, chitanţa nr. 205 din data de 13.07.2011 în copie, poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria RO/16/H16/DV nr. 2000046093 în copie, chitanţa seria EDV nr. 2000046093 în copie, certificatul de înmatriculare al maşinii în copie, procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 9144305 în original, şi proba cu martora Mihai Maria, iar pentru intimat proba cu înscrisuri, considerându-le pertinente, concludente şi utile cauzei.

La termenul de judecată din data de 17.10.2011 instanţa a procedat la administrarea probei cu martorul  Mihai Maria propus de petentă, declaraţia aestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei. La acelaşi termen, petenta a precizat plângerea în sensul că solicită anularea în tot a procesului-verbal de contravenţie, iar în subsidiar înlocuirea cu avertismentul.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut, în fapt, următoarele :

 În data de 13.07.2011, petenta  a oprit autoturismului cu numărul de înmatriculare B-11RLY , în localitatea Mizil,  pe marcajul pietonal ce se afla la intersecţia str. 24 Ianuarie cu str. Nicolae Bălcescu. Marcajul pietonal era semnalizat corespunzător prin marcaje şi indicatoare. Cu ocazia controlului efectuat de echipajul de poliţie, s-a constatat că petenta nu deţinea asupra ei poliţia de asigurare obligatorie RCA, sens în care s-a întocmit proces-verbal de contravenţiei pentru săvârşirea contravenţiei privind oprirea neregulamentară prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002  şi a contravenţiei privind nerespectarea obligaţiei  conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2 prevăzută de art.  101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal contestat a fost întocmit în prezenţa petentei Panfiloiu Maria la data de 13.07.2011.

Situaţia de fapt reţinută în sarcina petentei a fost contestată de către aceasta, astfel cum reiese şi din procesul-verbal de constatare a contravenţiei aflat la dosarul cauzei la fila 4 şi din declaraţia martorului Mihai Maria  aflată  la dosar .

Cu privire la competenţa materială şi teritorială de soluţionare a plângerii, care este una absolută, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001, Judecătoria Mizil  este competentă, întrucât locul săvârşirii faptei este în localitatea Mizil, iar litigiul este de competenţa judecătoriei.

De asemenea, instanţa reţine că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu, după cum nici petenta nu a invocat vreo cauză de nulitate.

Sub aspectul temeiniciei, s-a apreciat că este unanim acceptat faptul că procesul-verbal de contravenţie întocmit de un agent al statului, beneficiază de o prezumţie relativă legalitate şi veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că invocarea de către instan?e a acestei din urmă prezum?ii, cu consecin?a obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter nea?teptat pentru acesta, având în vedere dispozi?iile na?ionale incidente în materia contraven?ională (cauza Anghel contra României, par. 58 şi 59).

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku c. Franţa/7.10.1988, par. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolga şi Vulic c. Suedia/23.07.2002, par. 113.

Analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal de contravenţie şi cele consemnate în poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria RO/16/H16/DV nr. 2000046093 şi în  chitanţa de achitare a asigurarii obligatorii RCA, instanţa a reţinut faptul că în prezenta cauză era îndeplinită obligaţia prevăzută de art. 48 din Legea nr. 136/1995, respectiv aceea de a se  asigura pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare. Mai mult decât atât, din certificatul de înmatriculare al autoturismului reiese că proprietar al acestuia este numitul Panfiloiu Marian şi nu petenta din prezenta cauză, motiv pentru care această obligaţie nu putea fi imputată decât propritarului. Dispoziţiile art.48 din Legea nr. 136/1995 instituie obligatia de asigurare, astfel că instanţa a identificat dispoziţiile art. 64 din Legea 136/1995 care incrimineaza ca şi contravenţie încălcarea obligaţiei de a încheia poliţa de asigurare RCA dar nu şi neprezentarea acesteia la control.

Din poliţa RCA încheiată la data de 15.06.2011, rezultă că poliţa are valabilitate de la data de 15.06.2011 şi până la data de 14.12.2011, prin urmare în momentul încheierii procesului-verbal de contravenţie, petenta a circulat cu autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare B-11-RLY, aflându-se în perioada de valabilitate a acesteia, motiv pentru care în mod netemeinic a fost încheiat procesul-verbal cu privire la fapta prevăzută de art.  101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U. G. nr. 195/2002 aplicată prin procesul-verbal menţionat, instanţa nu poate primi apărarea petentei din plângere în sensul că a fost forţată să oprească autoturismul aproape de marcajul pietonal deoarece a suferit  o criză de astm în acel moment, având în vedere declaraţia martorului Mihai Maria din care rezultă că petenta a suferit criza de astm înainte de întocmirea procesului-verbal, iar oprirea autovehicului facându-se doar pentru a se lua medicamente de la farmacie. Instanţa are în vedere de asemenea declaraţia petentei în cuvântul pe fond în care relevat faptul că a suferit criza de astm înainte de întocmirea procesului-verbal, sens în care dacă criza de astm ar fi fost foarte puternică, petenta nu ar mai fi putut conduce autoturismul până la farmacie pentru a-şi putea procura  medicamentele necesare. Mai mult, petenta nu a depus la dosarul cauzei o reţetă cu privire la medicamentele pe care pretinde că le-a cumpărat în data de 13.07.2011, la dosar existând o adresă în care sunt precrise medicamente, dar care poartă o dată ulterioară celei întocmirii procesului-verbal de contravenţie. Faţă de aceste considerente instanţa reţine că petenta nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute la art. 11 al O.G. nr. 2/2001 privind cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei.

Deşi din declaraţia martorului Mihai Maria şi a petentei în cuvântul pe fondul cauzei, reiese că aceasta din urmă  a oprit autovehicului la aproximativ 3-4 metrii de trecerea de pietoni, neîngreunând traficul din zonă, instanţa constată că acest aspect nu exonerează petenta de îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 142 din Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice şi anume accea de  a nu opri voluntar vehiculul pe trecerile pentru pietoni ori la mai putin de 25 m înainte si după de acestea.

Instanţa a constatat aşadar că petenta se face vinovată de săvârşirea faptei de oprire  neregulamentară, însă apreciază că această oprire a autovehiculului, nu a obstrucţionat traficul pietonal şi circulaţia celorlate vehicule, reprezentând o faptă de o gravitate redusă, iar sancţiunea contravenţională trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale contravenientului.

Totodată, faţă de dispoziţiile art. 34 coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 (ce constituie dreptul comun în materie contravenţională), instanţa poate să aprecieze inclusiv sancţiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumţia relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Instanţa consideră că sancţiunea avertismentului este totuşi suficientă pentru a i se atrage atenţia petentei asupra obligaţiilor ce-i revin potrivit art. 142 din Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice şi anume aceea  că se interzice oprirea voluntara a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai putin de 25 m înainte si după  acestea. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi faptul că petenta nu a mai avut până în prezent probleme cu poliţia.

Această soluţie a instanţei a avut la bază, pe de o parte, dispoziţiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite, ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ în baza căruia la aplicarea sancţiunii trebuie să se ţină cont de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale contravenientului şi ale art. 7 alin. 3 prin care se prevede că avertismentul se aplică şi în cazul în care actul de stabilire a contravenţiilor respective nu prevede în mod expres această sancţiune. Pe de altă parte, instanţa are în vedere pericolul social relativ redus al faptei analizate şi convingerea pe care şi-a format-o în sensul că petenta nu va mai repeta această faptă, chiar şi fără aplicarea unei amenzi contravenţionale.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis plângerea aşa cum a fost precizată de petenta PANFILOIU MARIA,  a anulat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CC, nr.9144305 întocmit în data de 13.07.2011 de către organul constatator  Poliţia Oraşului Mizil, judeţul Prahova,  cu privire la  sancţiunea aplicată pentru fapta prevăzută de art.  101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 şi a exonerat contestatoarea de plata amenzii contravenţionale în cuantum de 402 lei.

 De asemenea, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în valoare de  134  lei aplicată pentru  fapta prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, prin procesul-verbal de contravenţie seria CC, nr.9144305 întocmit în data de 13.07.2011 de Poliţia Oraşului Mizil, judeţul Prahova, cu sancţiunea avertismentului.

Potrivit disp.art.7 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa a atras atenţia petentei asupra respectării dispoziţiilor legale în materie atunci când opreşte un vehicul.

Domenii speta

Spete similare