Fara titlu

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civil nr.473/24.02.2009

Domeniu asociat - revendicare imobiliară

Asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 23.05.2008 sub nr.X/257/2008 reclamanţii L. M. şi L. S., cu domiciliul procesual ales în M. str.C.I.P., nr.-, bl.-, sc.-, et.-, ap.-, jud.S. a chemat în judecată S. R. prin C. J. S., S. R. prin C. L. al M. M., P. M.M. şi M. M. reprezentat de P. solicitând să se constate nulitatea absolută a preluării în proprietate de către S. R. a imobilului proprietatea reclamanţilor situat administrativ în M., str.V., nr.- înscris în CF nr.6149/BA+1 M., nr.top.2721/6/3. A mai solicitat să se constate în mod corespunzător şi nulitatea absolută a încheierilor de CF nr.3087/1974 şi 1391/1982 dispunându-se în consecinţă restabilirea situaţiei anterioare; a mai solicitat ca pârâţii să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul în starea în care se găsea la data deposedării lor. Cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

Cererea a fost timbrată cu 2927 lei şi timbru judiciar de 3 lei, dovada de plata fiind depusa la introducerea cererii de chemare in judecata.

În fapt, arată reclamanţii că potrivit dispoziţiilor art.480 şi 481 Cod civil, sunt proprietarii imobilului în litigiu, imobil care a fost preluat abuziv de stat în baza Decretului 223/1974 în perioada comunistă. Arată că nu

 au uzat de procedura Legii nr. 10/2001, preferând să acţioneze pe baza dreptului comun. Titlul lor de proprietate este anterior aşa zisului titlu de proprietate al statului, iar dreptul de proprietate imobiliară este imprescriptibil şi garantat de stat prin Constituţie, neputând fi lezat prin legi speciale. Imobilul nu a fost vândut intre timp de către stat, fiind şi în prezent intabulat în favoarea S.R.

În drept, a invocat art.480, 481 Cod civil, Constituţia României.

În dovedire a depus înscrisuri: copie in extenso a foii de carte funciară, deciziile 488/14.06.1982 şi 1039/1980 ale Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Jud.Sibiu, a solicitat a fi luate interogatorii pârâţilor.

Prin precizarea de acţiune depusă la primul termen reclamanţii au solicitat introducerea ca pârât în cauză a M.F. ca reprezentant al S.R.

Pârâtul M.M.a formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.R. prin C.L.M. şi a P.M.M. A motivat că statul este reprezentat în litigii de acest gen de către M.F.P., iar consiliul local şi primăria sunt entităţi fără personalitate juridică.

A mai invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii de revendicare de faţă întrucât a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, care este legea specială în materie şi de imediată aplicabilitate pentru imobilele ce intră sub incidenţa sa.

O atare acţiune în revendicare o puteau introduce reclamanţii până la momentul intrării în vigoare a Legii 10/2001.

A invocat art.115-118 Cod procedură civilă.

La rândul său C.J.S. formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii faţă de acest pârât, iar pe fondul cauzei nu s-a opus acţiunii formulate.

A mai invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare pe dreptul comun întrucât, potrivit dispoziţiilor art.6 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (normă legală pe care îşi formulează reclamanţii acţiunea), fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România este parte şi a legilor în vigoare la data preluării de către stat. Bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele deţinute prin vicierea consimţământului pot fi revendicate, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. Or, in momentul înregistrării acţiunii erau în vigoare dispoziţiile legii speciale, Legea 10/2001, ÎCCJ pronunţându-se constant asupra inadmisibilităţii acţiunii pe drept comun după apariţia legii speciale de acordare a măsurilor reparatorii.

A mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.J.S.întrucât în conformitate cu dispoziţiile art.25 din Decretul 31/1954, statul participa la astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte alte organe în acest scop.

Pârâtul S.R. prin M.E. şi F. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii întrucât în speţă reprezentarea S.R. se face de C.J.S. în calitate de continuator în drepturi şi obligaţii al fostului C.P.J.S., S.R. participând la raporturile juridice născute din Decretul 223/1974 prin această autoritate administrativă locală; a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură pe adresă D.G.F.P. a Jud.S.

În drept a invocat dispoziţiile Decretului 21/1954, Decretul 223/1974, art.115 Cod procedură civilă.

S-au luat interogatorii M.M.prin P., S.R..prin M.F.- filele 68 şi 88-89 dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Imobilul a cărui revendicare se solicită prin prezenta acţiune este înscris în CF M. X/BA+1 sub nr.top 2721/6/3, proprietar tabular fiind S.R.; imobilul a fost preluat de către stat în baza Decretului 223/1974, conform deciziilor Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Jud.Sibiu nr. 1039/1980 şi 488/13.06.1982.

Potrivit primei decizii amintite s-a preluat în proprietatea statului fără plată imobilul din M. str.V. nr.20 înscris în CF X/BA+1 aparţinând în cotă de 1/2 reclamantului L.M., imobil compus din o pivniţă, o bucătărie, o cămară – la demisol, două camere, o bucătărie o cămară, o baie, un antreu, o terasă – la parter, cu teren în suprafaţă de 450 mp, invocându-se ca motiv plecarea proprietarului (Lang Martin) în străinătate şi refuzul înapoierii în ţară la termenul stabilit.

Potrivit încheierii de carte funciară nr.2544/13.11.1980 în baza acestei decizii S.R. şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul arătat mai sus.

Ulterior, prin decizia nr.488/1982 a C.E.al C. P. al Jud.Sibiu, a fost preluata în proprietatea statului cu plată cealaltă jumătate din imobil aparţinând reclamantei Lang Sara (motivul fiind aprobarea cererii de plecare în străinătate), în baza acestei decizii  statul intabulându-şi dreptul de proprietate prin încheierea de intabulare nr.1391/16.07.1982 asupra cotei de 1/2 din imobil.

Potrivit susţinerilor reclamanţilor, confirmate prin interogatoriul luat pârâtului M. M. în imobil locuiesc chiriaşi, imobilul aflându-se în administrarea SC G.C. SA, nefăcându-se nici o menţiune în privinţa situaţiei juridice a imobilului. De altfel, aşa cum s-a dovedit prin înscrisuri, imobilul este în proprietatea S.R.

Imobilul a fost preluat în baza decretului mai sus amintit întrucât proprietarii au emigrat în G. Condiţionarea plecării definitive din ţară a reclamanţilor de preluarea de către stat a imobilului proprietatea lor, chiar şi cu plata parţială a unei despăgubiri este considerată a fi un act abuziv, motiv pentru care titlul de proprietate al statului asupra imobilului fiind fondat pe un act abuziv, este nul.

Decizia în interesul legii nr. 33 din 9.06.2008 a ÎCCJ, obligatorie, a statuat asupra aspectului de practică neunitară cu privire la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, acţiuni de revendicare a imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 următoarele: „concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.  Cu toate acestea, în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială (legea 10/2001) şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, convenţia are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare întemeiate pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice”.

În speţa de faţă restituirea imobilului către proprietarii reclamanţi nu aduce nici o atingere vreunui alt drept de proprietate şi nici securităţii raporturilor juridice, întrucât imobilul este încă întabulat în favoarea Statului Român. A proceda altfel ar însemna o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO, respectiv dreptul la bunurile proprii. În baza art.480 Cod civil reclamanţii, în calitate de proprietari, au dreptul la toate atributele pe care le presupune acest drept de proprietate, astfel încât va fi obligat pârâtul M. M. prin Primar să lase reclamanţilor imobilul în deplină proprietate şi posesie.

Pentru aceste motive instanţa va constata caracterul abuziv al preluării de către stat a imobilului, dispunând şi restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară, radiind dreptul de proprietate al statului şi înscriind dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului (in conformitate cu art.47 din Legea 7/1996), aceştia făcând dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului

Pentru motivele mai sus arătate (decizia în interesul legii), instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate în cauză, fiind admisibila acţiunea in revendicare pe drept comun, atâta vreme cat nu se aduce se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice si este in acord cu jurisprudenţa CEDO.

 Va admite în schimb excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.R. prin M. F., C. L. M. şi C. J. S. şi va

respinge astfel acţiunea ca introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Imobilul în discuţie se află în domeniul privat, trecând in momentul apariţiei Legii nr.69/1991 din proprietatea statului in proprietatea Municipiului Mediaş care este reprezentat de Primar (art.21 din Legea nr.215/2001), astfel încât s-a considerat că acesta este pârâtul care are calitate procesuală pasivă în acest litigiu, ci nu S.R. prin M.E.şi F. chiar daca in mod obişnuit acesta este cel care reprezintă statul, conform art.25 din Decretul  nr.31/1954. Cu atât mai mult S.R.nu poate fi reprezentat de către C.L.M. şi C.J.S..

În baza art.23 al.1 lit.a din Legea 146/1997, întrucât prezenta cerere este scutită de plata taxei de timbru conform art.15 lit.r din aceeaşi lege, aceasta va fi restituită reclamanţilor.

Domenii speta

Spete similare