Fara titlu

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civil nr.474/25.02.2009

Domeniu asociat - revendicare imobiliară

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă la data de 16 februarie 2007 sub dosar nr. x/2006 ( devenit x/257/2006 după înregistrarea în sistemul Ecris) reclamanţii V. I. şi V. S., ambii cu domiciliul în M., str. B. nr.-, cheamă în judecată pe pârâţii D. G. şi D. R., ambii cu domiciliul în M., str. B. nr. -, jud. S., solicitând:

Obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi posesiune ternul de cca 13 mp situat administrativ în M., str. B. nr. -, înscris în CF 11339 M., nr. top 4601/5/2/2, identificat în planul de situaţie anexat, pe care se află amplasat în permanenţă autoturismul pârâţilor.

Să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare arată că ei reclamanţii sunt proprietarii imobilului înscris în CF 11339 M., nr. top 4601/5/2/2, în suprafaţă de 568 mp, şi din bunăvoinţă i-au lăsat pe pârâţi să-şi ţină un timp maşina pe terenul revendicat, dar gestul lor a fost greşit interpretat, iar pârâţii continuă să-şi ţină în permanenţă maşina pe acest teren, ceea ce îi deranjează mai ales în timpul nopţii.

În drept se invocă dispoziţiile art. 480 Cod civil, art. 44 alin. 1, 2 şi 3 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin cerere reconvenţională pârâţii solicită:

Stabilirea liniei de graniţă între proprietatea lor şi cea a reclamanţilor/pârâţi reconvenţionali şi obligarea acestora să le predea în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren ocupată în mod abuziv;

Obligarea reclamanţilor/pârâţi reconvenţionali la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale se arată că ei reclamanţii au fost proprietarii imobilului înscris în CF 6717 M., nr. top 4601/5 în suprafaţă de 5755 mp, care le-a fost preluat de către GAC T., fiindu-le lăsată în proprietate aproximativ 2.000 mp, iar ulterior, la insistenţele reclamanţilor/pârâţi reconvenţionali, le-au cedat spre folosinţă suprafaţa de 568 mp, pentru care au făcut forme cu Statul român pentru atribuire în proprietate, teren pe care şi-au construit o casă de locuit. Mai arată că în prezent reclamanţii/pârâţi reconvenţionali folosesc o suprafaţă mult mai mare decât cea care li s-a atribuit, în detrimentul proprietăţii lor.

În drept se invocă dispoziţiile art. 584 Cod civil, art. 119 şi 174 Cod pr. civilă.

Prin completarea depusă la instanţă la data de 9 iunie 2006 pârâţii/reclamanţi reconvenţionali îşi completează acţiunea arătând că suprafaţa ocupată de reclamanţi/pârâţi reconvenţionali este de peste 120 mp, iar valoare terenului a fost estimată la suma de 5.000 lei.

Acţiunea principală a fost timbrată cu 25 lei, iar cererea reconvenţională cu 402,26 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 1073/30 martie 2007 acţiunea reclamanţilor este admisă, pârâţii fiind obligaţi să le predea în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 12 mp, constatându-se că linia de graniţă dintre cele două imobile este pe aliniamentul ABC din expertiza tehnică efectuată în cauză, care include în lotul reclamanţilor şi suprafaţa revendicată.

Se respinge cererea reconvenţională, iar pârâţii sunt obligaţi să plătească reclamanţilor suma de 1226, 5 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 823/22 noiembrie 2007 a Tribunalului Sibiu se admite  recursul formulat de pârâţi, iar sentinţa Judecătoriei Mediaş se casează cu trimitere spre rejudecare.

În considerentele decizie tribunalul reţine instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ, conform art. 129 Cod pr. civilă, în sensul de a pune în vedere pârâţilor/reclamanţi reconvenţionali obligaţia de a proba petitul de revendicare cu acte de proprietate, neobservând că nici raportul de expertiză nu a identificat şi măsurat imobilul acestora, lăsând practic neverificată această cerere.

Examinând cauza după casarea cu trimitere instanţa reţine:

În fapt, reclamanţii V. I. şi V. S. sunt proprietarii imobilului situat administrativ în M., str. B. nr. -, înscris în CF 11.339 M., nr. top 4601/5/2/2 teren de construcţii în suprafaţă de 568 mp cu casă compusă din parter cu: bucătărie, garaj, pivniţă, CT, casa scării, şi etaj cu: 4 camere, baie, casa scării.

Terenul în suprafaţă de 568 mp, pe care se află casa reclamanţilor/pârâţi reconvenţionali, a făcut iniţial parte din top 4601/5 în suprafaţă de 5755 mp, înscris în CF 6717 M., proprietatea orfanilor lui D. G., care au fost împroprietăriţi în baza D-L nr. 187/1945 şi care s-au intabulat prin încheierea nr. 722/4 septembrie 1964 (filele 74-75 dosar).

Prin încheierea nr. 731/8 septembrie 1964 imobilul trece în proprietatea GAC T. (fila 75 dosar), iar prin încheierile nr. 626/13 iulie 1965 şi 689/31 iulie 1965 se dezmembrează în două parcele noi cu nr. top 4601/5/1/ în suprafaţă de 20018 mp şi nr. top 4601/5/2 teren de construcţie în suprafaţă de 3.737 mp.

Apoi, prin încheierea nr. 181/25 ianuarie 1979 (fila 76 dosar) imobilul cu nr. top 4601/5/1 se dezmembrează în două noi topografice, respectiv top 4601/5/1/1 în suprafaţă de 200 mp şi 4601/5/1/2 în suprafaţă de 1818 mp.

În fine, prin încheierea nr. 267/1989 (fila 74 şi 77 dosar) imobilul cu nr. top 4601/5/1/2 se dezmembrează în două noi topografice cu nr. 4601/5/1/2/1 teren de construcţii în suprafaţă de 1250 mp şi nr. top 4601/5/1/2/2 teren de construcţii în suprafaţă de 568 mp.

Imobilul cu nr. top 4601/5/1/2/2 se intabulează cu titlu de drept schimb în favoarea Statului român, iar cu încheierea nr. 765/29.04.1989 se transcrie în CF 11.339 în favoarea reclamanţilor/pârâţi reconvenţionali V. I. şi S..

În CF 11.339 imobilul apare ca purtând nr. top 4601/5/2/2 în loc de 4601/5/1/2/2, fiind pierdută cifra 1 din componenţa nr. topografic, eroare produsă cu ocazia transcrierii.

Imobilul cu nr. top 4601/5/1/2/1 rămâne în continuare în CF 6717 M. în proprietatea CAP M..

Prin încheierile nr. 3/1991 şi 1016/1991 pârâtul/reclamant reconvenţional D.G. îşi intabulează dreptul de proprietate asupra top 4601/6, arabil cu casă de locuit în suprafaţă de 5755 mp, cu titlu de drept împroprietărire, în CF 11.550 M. (fila30 dosar x/257/2006 al Tribunalului Sibiu).

Prin sentinţa civilă nr. 750/21 martie 2008 a Judecătoriei Mediaş, dată în dosarul nr. x/257/2007, se admite acţiunea pârâtului/reclamant reconvenţional D. G. în contradictoriu cu M.M. prin primar şi se constată că în mod greşit nr. top din CF 11.550 este 4601/6, care în realitate este 4601/5/1/2/1 în suprafaţă de 1250 mp şi se dispune rectificarea cărţii funciare.

Ca urmare, în baza acestei sentinţe, prin încheierea nr. 10.877/07.07.2008 se rectifică atât CF 11.550 cât şi CF 6717, de unde se radiază acest număr topografic (B. 10 fila 77 dosar , A. 2 şi B. 3 filele 72 -73 dosar).

Prin urmare, stabilirea raporturilor de vecinătate şi cererile de revendicare formulate de părţile din cauză s-a făcut prin raportare la top 4601/5/2/2 în suprafaţă de 568 mp, proprietatea reclamanţilor/ pârâţi reconvenţionali V. I. şi S., şi top 4601/5/1/2/1 în suprafaţă de 1250 mp, proprietatea pârâtului/reclamant reconvenţional D. G..

Prin raportul de expertiză ordonat în cauză (filele 52-57 dosar) s-a constatat că cele două imobile provin din dezmembrarea  imobilului cu nr. top 4601/5/1/2 şi că în mod greşit imobilul proprietatea reclamanţilor/ pârâţi reconvenţionali V. I. şi S. s-a transcris cu nr. 4601/5/2/2 în loc de 4601/5/1/2/2 (fila 53 dosar). S-a mai stabilit că suprafaţa totală a imobilului situat în M., str. B. nr.- , aflat în folosinţa actuală a reclamanţilor/ pârâţi reconvenţionali V. I. şi S., pe actualele limite de folosinţă, este de 787 mp, cu 219 mp mai mult decât suprafaţa tabulară, iar suprafaţa totală a imobilului situat în M., str. B. nr.-, aflat în folosinţa actuală a pârâţilor/reclamanţi reconvenţionali D. G. şi R., pe actualele limite de folosinţă, este de 942 mp, cu 308 mp mai puţin decât suprafaţa tabulară.

Se mai constată că porţiunea de teren plantată cu viţă de vie aflată în folosinţa reclamanţilor/ pârâţi reconvenţionali V. I. şi S. aparţine de top 4601/5/1/2/1 înscris în CF 11.550 M., proprietatea lui D. G..

Din declaraţiile martorilor audiaţi la filele 48, 49 şi 57, 58 dosar rezultă că pârâţii/reclamanţi reconvenţionali îşi parcau autoturismul în faţa casei reclamaţilor/pârâţi reconvenţionali, iar locul de parcare al maşinii este delimitat de restul proprietăţii reclamanţilor printr-un gard de aproximativ un metru înălţime. Locul de garare al autoturismului a fost identificat cu prilejul primei expertize efectuate în dosarul nr. x/257/2006, ataşat, şi a fost marcat cu culoare verde pe schiţă. Atât prin acest raport de expertiză, cât şi cel ulterior efectuat s-a constatat că locul unde pârâţii/reclamaţi reconvenţionali îşi parcau maşina aparţine de top 4601/5/2/2, proprietatea reclamaţilor/pârâţi reconvenţionali.

Cu privire la linia de graniţă ce desparte proprietăţile, martorii arată că pe strada respectivă proprietăţile sunt despărţite de garduri ce pornesc de la stradă şi merg în linie dreaptă până la limita unor grădini.

Cu prilejul cercetării făcute de instanţă la faţa locului s-a constatat că în prezent reclamaţii/pârâţi reconvenţionali au mutat gardul pe linie dreaptă în zona unde era parcat autoturismul, iar reclamanta prezentă la faţa locului a declarat că suprafaţa nu mai constituie motiv de litigiu. Pârâtul a declarat şi el că linia de graniţă dintre proprietăţi nu mai constituie motiv de litigiu până la capătul de jos al viei folosite de reclamanţi.

Din probele administrate rezultă fără dubiu că între reclamanţi şi pârâţi a existat o înţelegere cu privire la terenul din faţa casei reclamanţilor, pe care mai mulţi ani l-au folosit pârâţii, litigiul dintre aceştia fiind provocat de faptul că fiecare dintre ei se considera proprietar pe porţiunea de teren respectivă.

Pârâţii/reclamanţi reconvenţionali au invocat şi faptul că între ei şi reclamanţii pârâţi/reconvenţionali a existat o înţelegere prin care, în schimbul folosinţei terenului pentru garajul maşinii, au acceptat ca cei din urmă să folosească partea de grădină din spatele imobilului lor ce constituia proprietatea tabulară, pe care au plantat vie. Reclamanţii/pârâţi reconvenţionali neagă o astfel de înţelegere, deşi, după modul în care s-au stabilit anumite raporturi dintre ei şi din probele administrate în cauză, convenţia nu este în mod vădit lipsită de suport. Este însă cert că nici reclamanţii şi nici pârâţii nu au renunţat la dreptul lor de proprietate din ceea ce aveau consacrat prin cartea funciară, înţelegerea fiind ca fiecare să folosească o parte din terenul celuilalt, în funcţie de interesul pe care îl aveau. Numai aşa se justifică împrejurarea că pe o porţiune de teren din faţa casei reclamanţilor/pârâţi reconvenţionali, proprietatea tabulară a acestora, pârâţii/reclamanţi reconvenţionali şi-au amenajat un loc de parcare, pe care l-au delimitat cu gard, făcând corp comun cu imobilul proprietatea lor, şi care a făcut ca linia de graniţă ce despărţea imobilele să aibă forma arătată în fig. 2 din schiţa de la fila 96 dosar x/257/2006.

În privinţa liniei de hotar ce desparte două proprietăţi, este de principiu că aceasta se stabileşte pe baza semnelor consacrate în timp (garduri, planaţii, ziduri, etc.), dar şi pe baza schiţelor care delimitează din punct de vedere topografic sau cadastral aceste proprietăţi.

Din schiţa de la fila 96 dosar nr. x/257/2006  şi 102 dosar x/257/2007 (ataşat) se observă că, din punct de vedere cadastral, cele două imobile nu sunt delimitate, ele făcând corp comun. Nici din punct de vedere topografic cele două imobile nu au o delimitare prin schiţă, experţii care au efectuat lucrări în legătură cu aceste imobile constatând că în arhiva CF nu se găsesc schiţe care să confirme din punct de vedere grafic modul de configurare a topograficelor descrise în cărţile funciare (fila 53 dosar x/257/2008, fila 100 dosar x/257/2007).

Ca urmare, în baza măsurătorilor efectuate şi în funcţie de suprafeţele celor două numere topografice – 568 mp pentru reclamanţi/pârâţi reconvenţionali şi 1250 mp pentru pârâţi/reclamanţi reconvenţionali – s-a stabilit că din punct de vedere grafic cele două imobile au configuraţia din schiţa de la fila 57 dosar şi că linia de graniţă ce le desparte este cea dată de aliniamentul A-B-C-D (linia de culoare roşie).

Prin urmare, chiar dacă în prezent terenul folosit de reclamanţi/pârâţi reconvenţional este îngrădit de mai mulţi ani pe toată lungimea celor două proprietăţi, având în vedere convenţia dintre cele două părţi, pe care reclamanţii nu o mai recunosc, dar care s-a dovedit că a existat, ceea ce a dus la stabilirea unei linii de graniţă artificiale, în temeiul dispoziţiilor art. 584  şi 480 Cod civil atât acţiunea principală cât şi cererea reconvenţională vor fi admise, urmând ca pârâţii D. G. şi R. să fie obligaţi să lase în deplină proprietate şi posesiune suprafaţa de 12 mp teren identificată potrivit expertizei de la filele 91-95 dosar x/257/2006, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Este adevărat că la data pronunţării prezentei hotărâri, pe porţiunea ce a generat conflictul, părţile au declarat că nu mai constituie obiect de litigiu, pentru a consacra definitiv linia de graniţă dintre cele două proprietăţi şi pentru a evita un conflict ulterior, instanţa a găsit necesar să se pronunţe şi asupra acestui capăt de cerere, faţă de care reclamanţii au arătat la dezbaterea în fond că nu au renunţat.

Apoi, se va stabili linia de graniţă dintre imobilul proprietatea reclamanţilor/pârâţi reconvenţionali, înscris în Cf 11.339 M., nr. top 4601/5/2/2 teren de construcţie cu casă compusă din : la parter - bucătărie, garaj, pivniţă, CT, casa scării; la etaj - 4 camere, baie, casa scării, în suprafaţă de 568 mp, situat administrativ în M., str. B. nr. -, şi imobilul proprietatea pârâţilor/reclamanţi reconvenţionali, înscris în Cf  11.550 M., nr. top 4601/5/1/2/1 teren de construcţii cu casă de locuit în suprafaţă de 1250 mp, situat administrativ în M., str. B., nr. -, pe aliniamentul A – B – C – D din schiţa de la fila 57 dosar x/257/2008, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar  reclamaţii/pârâţi reconvenţionali V. I.şi V. S. vor fi obligaţi să predea pârâţilor/reclamanţi reconvenţionali D. G. şi D.R., în deplină proprietate şi posesie, suprafaţa de 233 mp teren, identificată în schiţa de la fila 57 dosar x/257/2008  ca fiind plantată cu viţă de vie şi delimitată de  imobilul de la nr. - de punctele D – C din schiţă.

În temeiul dispoziţiilor art. 276 Cod pr. civilă şi ale art. 584 Cod civil, teza finală, reclamanţii/pârâţi reconvenţionali vor fi obligaţi să plătească pârâţilor/reclamanţi reconvenţionali suma de 2356 lei cheltuieli parţiale de judecată, compensând restul cheltuielilor.

Domenii speta

Spete similare