Nulitate absolută certificat de moştenitor

SENTINŢA CIVILĂ NR. 161/17.02.2011 (nulitate absolută certificat de moştenitor)

Pe rol, soluţionarea amânării pronunţării cauzei civile având ca obiect nulitate absolută parţială a certificatului de moştenitor, acţiune formulată de reclamantul P.S.N.,  împotriva pârâtelor P.G. şi C.N.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 10.02.2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 17.02.2011 şi în urma deliberării a pronunţat prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

I. Obiectul acţiunii şi timbrajul:

I.1.Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 11.08.2009 şi înregistrată sub nr. 1117/249/2009, reclamantul P.S.N. a chemat în judecată pârâtele P.G. şi C.N., solicitând să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr.71/06.05.2009, emis de BNP NŢ şi să se constate că este unicul moştenitor, în calitate de fiu al defunctului P.C.,  decedat la data de 01.01.2009.

Acţiunea este legal timbrată cf. chitanţei nr.008071/04.11.2009 cu 62 lei şi timbru judiciar.

I.2. La termenul din 03.02.2010, pârâtele au depus întâmpinare, prin care solicită  respingerea acţiunii reclamantului, invocând excepţia prescrierii dreptului de opţiune succesorală a reclamantului, cf. art.700 alin.1 C.civ

II Temeiurile de fapt şi de drept invocate :

II.1. În motivarea acţiunii, reclamantul arată că este fiul natural al defunctului P. C., rezultat din relaţia de concubinaj cu mama sa C.I., după cum rezultă din certificatul de naştere seria N.M., nr.630093 şi deşi a acceptat tacit moştenirea defunctului său tată, nu a fost chemat la dezbaterea moştenirii acestuia şi nu a aflat de existenţa certificatului de moştenitor nr.71706.05.2009, emis de BNP N.Ţ., decât în luna iunie 2009, întrucât pârâtele nu l-au anunţat de deschiderea şi dezbaterea succesiunii, deşi s-a întâlnit destul de des cu pârâtele.

De asemenea arată că a participat la înmormântarea tatălui său, ducându-se frecvent la locuinţa în care acesta a avut ultimul domiciliu, locuind acolo perioade îndelungate şi ocupându-se de gospodărie şi de întreţinerea bunurilor casnice.

Reclamantul consideră că prin emiterea certificatului de moştenitor i-a fost încălcat dreptul legal la succesiunea defunctului, vocaţie pe care o are în calitate de fiu al acestuia şi de asemenea a fost încălcat interesul său legitim decurgând din calitatea pe care o deţine în calitate de unic moştenitor al defunctului P.C. revenindu-i întreaga avere succesorală lăsată de acesta, pârâtele fiind excluse de la această moştenire.

În drept, se invocă dispoziţiile art.88 din Legea 36/1995 şi art.669 din C.civ.

II.2. În motivarea întâmpinării pârâtele arată că potrivit art.700 alin.1 C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. Prin împlinirea termenului de prescripţie şi neefectuarea de către moştenitori a unui act de acceptare a succesiunii înăuntrul acestui termen, se stinge vocaţia succesorală a moştenitorului, astfel încât acesta devine străin de succesiune, considerându-se că nu a fost niciodată moştenitorul defunctului.

Prin urmare reclamantul trebuie să facă dovada acceptării succesiunii în termen de 6 luni de la decesul autorului. Având în vedere că defunctul P.C. a decedat la data de 01.01.2009, reclamantul trebuia să îşi exercite dreptul de opţiune succesorală până cel  târziu la data de 01.07.2009 şi deşi susţine că a acceptat tacit succesiunea defunctului, pretinsele acte de acceptare a succesiunii invocate, chiar dacă ar fi adevărate nu pot face dovada acceptării succesiunii. Conform art.689 alin.2 C.civ., acceptarea „este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care lasă a se presupune neapărat intenţia  de acceptare”, de unde rezultă că acceptarea tacită a succesiunii este aceea care rezultă dintr-un act juridic pe care succesibilul nu-l putea face decât în calitatea sa de erede, act care exprimă neîndoielnic intenţia sa de a accepta moştenirea.

III. Probele administrate:

În probaţiune reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor şi martori şi a ataşat în xerocopie următoarele acte:  certificatul de moştenitor nr.71/06.05.2009 emis de BNP NŢ; certificatul de naştere seria N.M., nr.630093 şi C.I. seria IF, nr.050961 privind de reclamant.

În apărare pârâtele au solicitat proba cu înscrisuri, martori şi interogatoriul reclamantului.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantului. Acesta din urmă a renunţat la administrarea probei testimoniale, iar pârâtului i-a fost respinsă cererea de înlocuire a martorului încuviinţat având în vedere opunerea reclamantului şi disp. art.186 al.3 C.p.civ.

IV. Analizând probele administrate instanţa reţine următoarele:

IV. 1. Starea de fapt reţinută de instanţă

Astfel cum rezultă din certificatul de naştere seria NM nr 630093 reclamantul este fiul lui P.C., acesta având situaţia unui copil din afara căsătoriei, cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi.

La data de 01.01.2009 tatăl reclamantului, P. C. a decedat având ultimul domiciliu în comuna B. Prin cererea înregistrată la data de 06.05.2009 pârâta C. N. formulează BNP NŢ, cerere pentru deschiderea procedurii succesorale a defunctului său frate, indicând în cerere în calitate de moştenitoare a defunctului şi pe mama sa P.G., precum şi bunurile rămase de pe urma defunctului.

În cadrul procedurii succesorale notariale a fost audiat martorul C. T. care a declarat că l-a cunoscut pe defunct şi ştia că nu a fost căsătorit neavând copii deşi a convieţuit cu mai multe femei, pârâtele fiind singurele sale rude.

În consecinţă s-a emis certificatul de moştenitor nr.71/06.05.2009 de BNP N.Ţ. prin care s-au stabilit ca fiind moştenitorii defunctului, pârâtele în calitate de mamă şi fiică.

IV.2 Soluţionarea excepţiei

Prin întâmpinare pârâtele au invocat excepţia prescrierii dreptului de opţiune succesorală ce a fost unită cu fondul cauzei.

Contrar susţinerii reclamantului renunţarea la judecata capătului de cerere privind constatarea calităţii sale de unic moştenitor nu face de prisos cercetarea excepţiei, întrucât numai făcând dovada acceptării tacite a moştenirii, acesta are vocaţie succesorală concretă şi utilă la moştenire şi în această calitate poate ataca certificatul de moştenitor emis de pe urma defunctului.

IV.3 Referitor la nulitatea certificatului de moştenitor

Dreptul de opţiune succesorală se prescrie în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (art. 700 al.1 C.civ.).În cadrul acestui termen având natura juridică a unui termen de prescripţie extinctivă, orice succesibil care are vocaţie concretă utilă la moştenirea defunctului, poate exercita dreptul său de opţiune, în sensul acceptării ori renunţării la moştenire.

Drept urmare reclamantului îi revine sarcina dovedirii acceptării succesiunii tatălui său în oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, acceptarea expresă sau tacită (689 C.civ.).

Potrivit art. 689 C.civ. acceptarea poate fi expresă când succesibilul îşi însuşeşte calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată sau tacită, când succesibilul face un act din care rezultă indirect, dar neândoielnic intenţia de acceptare a moştenirii.

Deşi actele de acceptare tacită nu sunt reglementate expres, sunt recunoscute în mod unanim în doctrină şi jurisprudenţă ca fiind acte de acceptare tacită a moştenirii actele (faptele) materiale, actele de dispoziţie şi acţiunile în justiţie şi alte acte procedurale.

În cauză din răspunsurile date la interogatoriu de către reclamant rezultă că acesta nu a efectuat acte materiale (precum intrarea în posesiunea bunurilor moştenirii ori folosinţa acestora, ori construcţii, consolidări sau reparaţii ale imobilului) şi nici acte de dispoziţie (precum încheieri de antecontracte, sau acte de înstrăinare a bunurilor) care să se circumscrie noţiunii de acceptare a moştenirii autorului lui.

Însă în ceea ce priveşte acţiunile în justiţie şi alte acte procedurale, s-a invocat în apărare de reclamant că acesta a încheiat contractul de asistenţă juridică cu avocatul său în baza căruia s-a emis împuternicirea avocaţială nr.50 din 26.06.2009 în vederea promovării prezentei acţiuni, împrejurare dovedită cf. actului de la fila 9.

Asemănător acceptării exprese, doctrina şi practica au statuat că şi acceptarea tacită poate fi făcută prin reprezentant inclusiv printr-un mandatar convenţional, cum este avocatul în temeiul contractului de asistenţă juridică în baza căruia este împuternicit să redacteze şi să introducă acţiunea în instanţă, de genul celei prezente.

Deşi prezenta acţiune este înregistrată pe rolul instanţei după expirarea termenului de opţiune succesorală de 6 luni (11.08.2009), împuternicirea avocaţială este încheiată înăuntrul termenului de opţiune respectiv la 26.06.2009.

Prin urmare încheierea împuternicirii avocaţiale nu poate primi o altă semnificaţie decât aceea a acceptării tacite a moştenirii defunctului, întrucât pentru a fi în prezenţa acceptării tacite important este ca să rezulte voinţa succesibilului de a accepta moştenirea materializată într-un act care să implice cu puterea necesităţii intenţia de a accepta moştenirea, iar acest act să nu poată primi şi o altă interpretare, întrucât actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinţei de a accepta.

În consecinţă angajarea de reclamant a unui avocat în vederea atacării certificatului de moştenitor emis de pe urma defunctului său tată, act efectuat în termenul de opţiune succesorală, nu poate fi interpretat şi în alt mod decât ca o manifestare indirectă, dar neândoielnică cu privire la intenţia sa de a accepta moştenirea. Faptul că acţiunea a fost promovată pe rolul instanţei după expirarea termenului de opţiune, nu are relevanţă şi nu prescrie dreptul de opţiune al reclamantului, cât timp intenţia sa de a accepta moştenirea s-a materializat la o dată anterioară, înăuntrul termenului de opţiune succesorală.

În consecinţă instanţa va respinge excepţia prescrierii dreptului de opţiune succesorală invocată de pârâte, constatând că reclamantul a efectuat un act de acceptare tacită a moştenirii constând în angajarea avocatului la data de 26.06.2009 în vederea intentării prezentei acţiuni.

Drept urmare reclamantul făcând dovada acceptării tacite a moştenirii, în mod nelegal cu încălcarea principiului chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali s-a emis certificatul de moştenitor atacat, întrucât reclamantul descendent de gradul întâi al defunctului (clasa I) înlătură de la moştenire pe pârâte în calitate de ascendent privilegiat – P.G.şi colateral privilegiat – C.N. (clasa II) cf. disp.art. 670 şi 671 C.civ.

În acest sens instanţa reţine că în materia dezbaterii succesorale sunt imperative normele privind calitatea de moştenitori şi cotele ce revin acestora din masa succesorală, în timp ce normele privind compunerea masei succesorale sunt dispozitive, compunerea acesteia fiind stabilită pe baza înscrisurilor şi ţinând cont de declaraţiile moştenitorilor, astfel cum reiese din dispoziţiile art.78 lit.b teza finala şi art.81 din Lg nr.36/1995.

Astfel, pentru considerentele ce preced instanţa va admite acţiunea şi va constata nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr.71/06.05.2009 emis de BNP N.Ţ. numai cu privire la persoanele indicate în acesta ca moştenitori ai defunctului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul P.S.N., în contradictoriu cu pârâtele P.G., şi C. N.

Constată nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr.71/06.05.2009 emis de BNP  N.Ţ. numai cu privire la persoanele indicate în acesta ca moştenitori ai defunctului.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.02.2011.

Domenii speta

Spete similare