Plângere contravenţională. Sancţionare contravenient în materia drepturilor de autor, conform og nr.25/2006.

Sentinţă civilă 3029 din 14.05.2008


Plângere contravenţională. Sancţionare contravenient în materia drepturilor de autor, conform OG nr.25/2006.

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 10.08.2007 sub nr.7407/236/2007 contestatorul L.Ş.E.A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria AU nr.1537680 încheiat de intimatul IPJ Giurgiu.

În fapt, contestatorul a motivat că prin acest proces verbal a fost amendat cu 1.000 lei şi i s-au confiscat 192 casete audio, 163 CD-uri, 23 DVD-uri pe motiv că nu comercializează casete în spaţiu comercial închis.

Contestatorul a mai arătat că în timp ce căuta un spaţiu pentru a comercializa casetele s-au prezentat 2 poliţişti din cadrul IPJ Giurgiu, i-au confiscat marfa şi i-au întocmit procesul verbal pe motiv că nu are un spaţiu comercial închis autorizat în acest scop, însă are toate autorizaţiile pentru a-şi desfăşura această activitate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că la data de 05.08.2007 un agent constatator din cadrul IPJ Giurgiu – Serviciul de Investigare a Fraudelor a încheiat procesul verbal de contravenţie seria AU nr.1537680 prin care contestatorul L. Ş.E.A. a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 1.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.38 alin.1 din O.G nr.25/2006, constând în aceea că a comercializat fonograme şi videograme fără a avea un spaţiu comercial închis în târgul Călugăreni, autorizat în acest scop.

Verificând procesul verbal contestat sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de formă, instanţa a constatat că acesta nu este lovit de nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 aprobată şi modificată prin Legea nr.180/2002, astfel că îi revenea contestatorului sarcina de a face dovada susţinerilor sale conform art.1169 C.civ., respectiv de a demonstra netemeinicia procesului verbal, lucru care nu s-a întâmplat.

Din modul de formulare a plângerii contravenţionale rezultă că, contravenientul neagă cele consemnate în procesul verbal în sensul că în realitate ar avea toate autorizaţiile necesare pentru a-şi desfăşura această activitate.

A reţinut instanţa că pentru a putea comercializa astfel de produse, contestatorul deţine un certificat de înregistrare însoţit de anexa nr.1 care cuprinde punctele de lucru în care acesta îşi poate desfăşura activitatea, însă aceasta nu îi conferă dreptul de a comercializa fonogramele în orice condiţii ci doar în spaţii comerciale închise autorizate în acest scop, aşa cum se menţionează în subsolul anexei nr.1 la certificatul menţionat, înregistrarea punctelor de lucru fiind valabilă numai dacă activitatea se desfăşoară în astfel de spaţii.

Or, în momentul în care a fost depistat de organele de poliţie contestatorul oferea spre vânzare fonograme şi videograme pe o tarabă la intrarea în târgul Călugăreni, fără a deţine un spaţiu închis, conform legii.

Martorul, propus de contestator, a declarat că în ziua respectivă se afla împreună cu contestatorul în târgul Călugăreni şi descărcau produsele când au sosit organele de poliţie şi că în acest târg contestatorul vindea marfa într-un chioşc cu acoperiş având o uşă şi o parte rabatabilă pentru a expune marfa spre vânzare.

Instanţa a cenzurat declaraţia acestui martor având în vedere relaţia în care acesta se află cu contestatorul, astfel că martorul ar putea fi subiectiv în aspectele relatate şi oricum declaraţia acestuia nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză şi nu este de natură a răsturna prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul verbal contestat.

De altfel din procesul verbal de constatare ce a precedat încheierii procesului verbal este descrisă exact situaţia depistată de agentul constatator şi în prezenţa unui martor, iar la momentul încheierii procesului verbal de contravenţie, contestatorul a fost de faţă, l-a semnat şi nu a avut nici un fel de obiecţiuni cu privire la fapta reţinută în sarcina sa.

Mai mult, instanţa a constatat că autorizaţia deţinută de către contestator nu în dădea dreptul de a comercializa şi videograme fiind valabilă doar pentru fonograme, acesta fiind înregistrat în Registrul Naţional al fonogramelor şi nu şi în cel al videogramelor, conform OG nr.25/2006.

Deşi contestatorul a depus la dosar chitanţa nr.03214460 pentru a face dovada faptului că a avut acordul organizatorilor târgului Călugăreni, instanţa a constatat că aceasta datează din 06.08.2007 deci ulterior constatării contravenţiei de către organele de poliţie.

Faţă de dispoziţiile art.21 alin.3 din O.G nr.2/2001 aprobată şi modificată prin Legea nr.180/2002 care stabilesc criteriile în funcţie de care se stabileşte sancţiunea contravenţională, instanţa a apreciat că agentul constatator a făcut o corectă individualizare atât a sancţiunii principale cât şi a celei complementare.

Astfel, instanţa apreciază că în speţă nu este vorba de o faptă cu un grad redus de pericol social având în vedere că prin adoptarea O.G. nr.25/2006 legiuitorul prevăzând nişte sancţiuni oarecum severe, a urmărit să descurajeze pirateria şi comercializarea ilicită şi în condiţii improprii a programelor audio - video.

Pentru considerentele expuse anterior, instanţa a respins plângerea contravenţională, ca fiind neîntemeiată.