Contestaţie la executare. Suspendarea executării silite. Cauţiune. Restituire taxă judiciară de timbru.

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 513/C DIN DATA DE 06.03.2008

Contestaţie la executare. Suspendarea executării silite. Cauţiune. Restituire taxă judiciară de timbru.

Potrivit art. 399 alin. (3) din Codul de procedură civilă „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.

Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziţii legale se desprinde concluzia că, atunci când executarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, în cadrul contestaţiei la executare nu mai pot fi invocate apărări de fond împotriva titlului executoriu pentru a nu fi încălcată puterea de lucru judecat a acestuia.

Însăşi Curtea  Europeană a Drepturilor Omului a statuat că etapa executării unei hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi că dreptul de acces la instanţă ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părţi (cauza Brumărescu împotriva României).

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 31.01.2008 contestatorii municipiul Mangalia, Consiliul local Mangalia şi Primarul municipiului Mangalia, în contradictoriu cu intimata P.V., au formulat contestaţie la executare în dosarul nr. …/2007 al BEJ G.G.I. solicitând instanţei de judecată să dispună anularea executării înseşi, inclusiv a somaţiilor emise la data de 21.12.2007, precum şi a procesului – verbal din aceeaşi dată, să dispună suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi să dispună restituirea taxei judiciare de timbru după rămânerea irevocabilă a hotărârii care se va pronunţa.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatorii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 1092 din 06.07.2005 a Tribunalului Constanţa s-a respins ca nefondată acţiunea prin care reclamanta P.V. (intimata) a solicitat restituirea în natură, compensare şi echivalent a suprafeţei de teren de 437 mp situată în municipiul Mangalia, judeţul Constanţa.

Prin decizia civilă nr. 935/C din 14.12.2005 a Curţii de Apel Constanţa s-a admis apelul declarat de reclamantă, s-a modificat sentinţa apelată şi, pe fond, s-a admis contestaţia şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. …/31.03.2004 a Primarului municipiului Mangalia şi obligarea pârâţilor (contestatorii) la acordarea către intimată a măsurilor reparatorii, prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001.

În urma judecării recursului formulat de către reclamantă, au susţinut contestatorii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 5746/09.06.2006, a admis recursul, a modificat în parte decizia recurată, în sensul că a înlăturat dispoziţia referitoare la obligarea pârâţilor la măsuri reparatorii prin echivalent către reclamantă şi a obligat pârâţii să restituie în natură reclamantei suprafaţa de 338 mp identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză şi situată la intersecţia străzilor M. V. şi O. din municipiul Mangalia, constatând, totodată, că, pentru diferenţa de 82 mp teren, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent.

Ulterior, la data de 26.01.2007, creditoarea din prezenta cauză a investit Tribunalul Constanţa cu o cerere prin care a solicitat obligarea Primarului municipiului Mangalia la completarea dispoziţiei de restituire emisă în urma admiterii recursului de către instanţa supremă, în sensul menţionării în cuprinsul acesteia a vecinătăţilor terenului restituit în natură.

Prin sentinţa civilă nr. 1801 din 22.10.2007, au arătat contestatorii, Tribunalul Constanţa a admis cererea creditoarei din prezenta cauză, după ce instanţa supremă, la sesizarea creditoarei, a pronunţat o hotărâre irevocabilă  (încheierea din 01.06.2007) prin care a dispus lămurirea dispozitivului deciziei nr. 5746 din 09.06.2006 în sensul că se va trece ca amplasament al terenului restituit  „intersecţia străzilor M. V. cu fosta stradă T. I. – actualmente desfiinţată”, în loc de ,,intersecţia străzilor M. V. cu strada O.” cum din eroare s-a trecut. Împotriva soluţiei instanţei de fond, Primarul municipiului Mangalia a formulat apel înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa.

Or, din cele expuse, au susţinut contestatorii, reiese fără putinţă de tăgadă că, în prezent, se află în imposibilitatea de a pune în executare titlul executoriu al creditoarei, întrucât în mod obiectiv terenul nu poate fi predat către aceasta neavând vecinătăţile identificate şi menţionate ca atare, pe de o parte, iar, pe de altă parte, executarea silită nu este operabilă datorită unor vicii ale actelor juridice specifice fazei executării silite.

În privinţa actelor care se înscriu în procedura executării silite, contestatorii au apreciat că a fost încălcat scopul executării silite în privinţa sentinţei civile nr. 1092 din 06.07.2005 a Tribunalului Constanţa, acestei hotărâri lipsindu-i, de altfel, şi obiectul executării silite, câtă vreme prin sentinţa civilă amintită şi menţionată ca fiind titlu executoriu, instanţa de fond „respinge acţiunea formulată de reclamanta P.V.…ca nefondată”, nefiind consemnată nicio obligaţie în sarcina contestatorilor.

Din acest punct de vedere, au arătat contestatorii, se poate observa încălcarea scopului executării silite, respectiv se poate constata inexistenţa unei obligaţii care să fie stabilită prin hotărâre judecătorească şi care să fie adusă la îndeplinire de bună voie sau, eventual, în cazul în care nu se execută de bună voie să se declanşeze procedura executării silite în legătură cu acea obligaţie consfinţită în titlul executoriu.

Au mai arătat contestatorii că executarea silită trebuie să dureze „până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu” (potrivit art. 3711 alin. final C. pr. civ.), or, se poate lesne observa că, în dispozitivul acestei sentinţe nu se face vorbire despre niciun drept al reclamantei ce ar urma să fie realizat de către aceasta şi care, implicit, ar naşte în persoana lor obligaţia corelativă de a executa de bună voie titlul executoriu.

Mai mult, potrivit art. 3712 C. pr, civ. „pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constau în plata unei sume de bani, predarea unui bun folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori alte lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege”, iar această prevedere vine să întărească cele afirmate anterior în privinţa încălcării scopului executării silite în referire la lipsa obligaţiei din dispozitivul aşa zisului titlu executoriu – sentinţa civilă nr. 1092/06.07.2005.

În acelaşi sens, au precizat contestatorii, s-a subliniat în repetate rânduri şi în literatura de specialitate că „nu sunt susceptibile de executare silită hotărârile prin care s-a respins cererea de chemare în judecată” şi nu pot constitui titluri executorii, astfel că executarea silită pornită în baza unui act care nu poate constitui titlu executor, nefiind susceptibil de executare silită, este lovită de sancţiunea nulităţii.

În privinţa obiectului material al executării silite pornite în baza deciziilor nr. 935/C din 14.12.2005 a Curţii de Apel Constanţa şi nr. 5746 din 09.06.2006 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, precizată în urma pronunţării încheierii din 01.06.2007, acesta cade sub incidenţa regimului juridic al bunurilor aparţinând domeniului public de interes local cu consecinţele ce decurg dintr-un astfel de regim.

Au arătat contestatorii că este de notorietate şi s-a consemnat în cadrul procesului a cărui finalizare se regăseşte în prezenta executare silită că terenul care a făcut obiectul cauzei aparţine domeniului public al unităţii administrativ teritoriale fiind consemnat în inventarul bunurilor din domeniul public ce a fost aprobat prin HG nr. 904/22.08.2002 publicată în M.O. Partea I, nr. 645/30.08.2002.

Or, potrivit legislaţiei în vigoare, bunurile aparţinând domeniului public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, nefiind în circuitul civil (art. 11 lit. b din Legea nr. 213/1998, art. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 120 din legea nr. 215/2001 republicată), ceea ce se regăseşte şi pe tărâmul procedurii speciale a executării silite, „veniturile şi bunurile debitorului putând fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai în măsura necesară realizării drepturilor creditorilor” (art. 3713 alin. 1 C. pr. civ.).

Din acest punct de vedere, au arătat contestatorii, se poate aprecia că bunul supus executării silite nu poate fi urmărit în cadrul acestei proceduri, bunul imobil litigios nefiind în circuitul civil, asupra lui neoperându-se o eventuală trecere din domeniul public al unităţii administrativ – teritoriale în domeniul privat al acesteia şi că, pe cale de consecinţă, executarea înseşi poate fi anulată.

Sub un ultim aspect, contestatorii au învederat că imposibilitatea fizică de a pune în executare obligaţia de restituire în natură cu privire la terenul litigios subzistă sub aspectul omiterii identificării şi menţionării vecinătăţilor conform unei orientări pe puncte cardinale făcând trimitere, în acest sens, la planul de situaţie întocmit de expert şi anexat părţii scrise a raportului de expertiză efectuat în cauză şi necontestat de creditoare.

Că menţionarea vecinătăţilor în planul de situaţie amintit era o necesitate pentru o punere în executare justă a titlului executoriu o dovedeşte chiar faptul că Tribunalul Constanţa a fost sesizat de către creditoare cu o cerere prin care a solicitat obligarea Primarului municipiului Mangalia la completarea dispoziţiei de restituire emisă în urma admiterii recursului de către instanţa supremă, în sensul menţionării în cuprinsul acesteia a vecinătăţii terenului restituit în natură.

 Au mai arătat contestatorii că admiterea acţiunii de către prima instanţă nu are, deocamdată, nicio înrâurire asupra speţei, hotărârea nefiind definitivă şi irevocabilă, pentru a fi susceptibilă de executare silită, împotriva ei exercitându-se calea de atac a apelului, critica vizând chiar indicarea greşită a vecinătăţilor terenului litigios în dispozitivul hotărârii primei instanţe, comparativ cu ceea ce s-a reţinut prin raportul de expertiză.

Pe de altă parte, lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 5746/09.06.2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu aduce nimic nou vis-a-vis de problema vecinătăţilor terenului litigios, ceea ce, de asemenea, face imposibilă punerea în executare a obligaţiei de restituire a terenului în natură.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 399 alin. (1), art. 403 alin. (1), art. 3711 şi art. 3713 din Codul de procedură civilă, precum şi dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Contestaţiei i-au fost anexate, în copie,înscrisuri.

Intimata P.V. nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în faţa instanţei, prin reprezentant convenţional, şi a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca nefondată.

La solicitarea instanţei, BEJ G.G.I. a înaintat copii certificate de pe actele din dosarul de executare aflat pe rolul său.

În şedinţa publică, în vederea discutării cererii de suspendare a executării silite formulate de către contestatori, instanţa a fixat cuantumul cauţiunii la suma de 2.000 de lei, însă contestatorii nu s-au conformat obligaţiei de plată şi nu au făcut dovada achitării cauţiunii până la termenul stabilit, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 403 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa a respins prin hotărârea dată asupra fondului cererea de suspendare a executării silite.

În susţinerea contestaţiei la executare, contestatorii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar, în combaterea acesteia, intimata a propus, de asemenea, proba cu înscrisuri, probe care, fiind pertinente şi utile, au fost admise de instanţă.

Analizând contestaţia la executare dedusă judecăţii, prin prisma probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1092 din 06.07.2005 a Tribunalului Constanţa s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de intimata P.V. (reclamantă în cauza respectivă) în contradictoriu cu contestatorii municipiul Mangalia, Consiliul local Mangalia şi Primarul municipiului Mangalia (pârâţi în acea cauză) având ca obiect restituirea în natură, compensare şi echivalent a suprafeţei de teren de 437 mp situată în municipiul Mangalia, judeţul Constanţa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata, iar, prin decizia civilă nr. 935/C din 14.12.2005 a Curţii de Apel Constanţa, s-a admis apelul şi s-a modificat sentinţa apelată în sensul că s-a admis contestaţia, s-a anulat dispoziţia nr. 280 din 31.03.2004 a Primarului municipiului Mangalia şi au fost obligaţi contestatorii la măsuri reparatorii către intimată, prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001.

Decizia nr. 935/C din 14.12.2005 a Curţii de Apel Constanţa a fost atacată cu recurs de către intimată iar, prin decizia nr. 5746 din 09.06.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul, s-a modificat în parte hotărârea atacată în sensul că a fost înlăturată dispoziţia referitoare la obligarea contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent către intimată, au fost obligaţi contestatorii să restituie intimatei în natură terenul în suprafaţă de 338 mp situat la intersecţia străzii M. V. cu strada O. din municipiul Mangalia, s-a constatat că pentru diferenţa de 82 mp intimata este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent şi s-a dispus obligarea contestatorilor la plata sumei de 1.000 de lei cheltuieli de judecată către aceasta.

Ulterior, prin încheierea din 01.06.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis cererea intimatei şi s-a lămurit dispozitivul deciziei nr. 5746 din 09.06.2006 în sensul că, la paragraful al treilea al dispozitivului, s-a trecut ca amplasament al imobilului restituit „intersecţia străzilor M. V. cu fosta stradă T. I. – actualmente desfiinţată”.

Prin încheierea nr. 266 din 18.09.2007 a Tribunalului Constanţa s-a admis cererea intimatei şi s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 1092 din 06.07.2005 a Tribunalului Constanţa, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 935/C din 14.12.2005 a Curţii de Apel Constanţa şi prin decizia nr. 5746 din 09.06.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 19.12.2007, intimata a solicitat executarea silită a titlului executoriu constând în sentinţa civilă 1092 din 06.07.2005 a Tribunalului Constanţa, decizia civilă nr. 935/C din 14.12.2005 a Curţii de Apel Constanţa şi decizia nr. 5746 din 09.06.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constituindu-se în acest sens dosarul de executare nr. …/2007 al BEJ G.G.I..

Potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă „împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege”.

În cauză, contestatorii au solicitat instanţei să dispună anularea executării silite înseşi, inclusiv a tuturor actelor de executare, arătând că se află în imposibilitate de a pune în executare titlul executoriu câtă vreme, în mod obiectiv, terenul menţionat în titlu nu poate fi predat intimatei, neavând vecinătăţile identificate.

Instanţa constată, însă, că neclaritatea titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească nu poate constitui, prin ea însăşi, o cauză de anulare a actelor de executare şi, cu atât mai puţin, a executării silite, din moment ce părţile pot recurge la procedura prevăzută de art. 2811 din Codul de procedură civilă pentru lămurirea titlului.

Intimata a apelat la această procedură şi, urmare a cererii sale de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 5746 din 09.06.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit amplasamentul terenului restituit.

În pofida acestei lămuriri dispuse de instanţa de recurs, contestatorii au susţinut că terenul menţionat în titlul executoriu nu poate fi predat către intimată dacă nu sunt identificate vecinătăţile, însă nu au solicitat, la rândul lor, lămurirea titlului executoriu, ci doar s-au prevalat de pretinsul echivoc al acestuia pentru a solicita anularea executării silite înseşi.

Or, aşa cum instanţa a reţinut anterior, această împrejurare nu constituie, prin ea însăşi, o cauză de anulare a actelor de executare sau a executării silite, astfel că acest motiv invocat de către contestatori în susţinerea contestaţiei la executare este neîntemeiat.

Contestatorii au mai arătat că sentinţa civilă nr. 1092 din 06.07.2005 a Tribunalului Constanţa, menţionată ca fiind titlu executoriu, nu poate fi pusă în executare silită, acesteia lipsindu-i obiectul executării silite câtă vreme instanţa de fond a respins acţiunea formulată de intimata P.V. şi nu a stabilit nicio obligaţie în sarcina lor.

Susţinerile acestora sunt neîntemeiate întrucât titlul executoriu nu este reprezentat doar de sentinţa civilă nr. 1092 din 06.07.2005 a Tribunalului Constanţa, ci şi de decizia civilă nr. 935/C din 14.12.2005 a Curţii de Apel Constanţa şi de decizia nr. 5746 din 09.06.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-au soluţionat apelul şi, respectiv, recursul declarate de către intimată împotriva hotărârii de primă instanţă.

Chiar dacă instanţa de fond a respins ca nefondată acţiunea intimatei, această sentinţă face corp comun cu deciziile pronunţate de către instanţele de control judiciar întrucât prin cele trei hotărâri se soluţionează un litigiu unic dedus judecăţii, dar în toate cele trei grade de jurisdicţie prevăzute de legea procesual civilă.

De altfel, prin încheierea nr. 266 din 18.09.2007 a Tribunalului Constanţa s-a admis cererea intimatei şi s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 1092 din 06.07.2005 a Tribunalului Constanţa, făcându-se în mod expres menţiunea că aceasta a fost modificată prin decizia civilă nr. 935/C din 14.12.2005 a Curţii de Apel Constanţa şi prin decizia nr. 5746 din 09.06.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că şi aceste apărări ale contestatorilor sunt neîntemeiate.

Contestatorii au mai afirmat că terenul supus executării face parte din domeniul public al municipiului Mangalia, fiind consemnat în inventarul bunurilor din domeniul public ce a fost aprobat prin HG nr. 904/2002, astfel că este exceptat de la procedura executării silite câtă vreme nu operează în privinţa sa o eventuală trecere din domeniul public al unităţii administrativ – teritoriale în domeniul privat al acesteia.

Instanţa reţine că potrivit art. 399 alin. (3) din Codul de procedură civilă „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.

Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziţii legale se desprinde concluzia că, atunci când executarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, în cadrul contestaţiei la executare nu mai pot fi invocate apărări de fond împotriva titlului executoriu pentru a nu fi încălcată puterea de lucru judecat a acestuia.

Cum susţinerile contestatorilor cu privire la regimul juridic al terenului care face obiectul executării silite îmbracă forma unei apărări de fond împotriva titlului executoriu ce putea fi valorificată numai în cadrul procesului în urma căruia s-a pronunţat hotărârea care constituie titlu, instanţa constată că, prin raportare la dispoziţiile art. 399 alin. (3) din Codul de procedură civilă, examinarea acestora în prezenta cauză apare ca fiind inadmisibilă.

Nici afirmaţiile contestatorilor în sensul că însăşi intimata s-a adresat Tribunalului Constanţa cu o cerere prin care a solicitat obligarea Primarului municipiului Mangalia la completarea dispoziţiei de restituire emisă în urma admiterii recursului de către instanţa supremă, cu scopul de a se menţiona în cuprinsul acesteia  vecinătăţile terenului, chiar dacă sunt reale, nu pot conduce la anularea executării silite atât pentru considerentele arătate anterior, dar şi pentru că titlul executoriu cuprinde, pe lângă dispoziţia privind obligarea contestatorilor la restituirea în natură a unei suprafeţe de teren, alte două obligaţii, respectiv cea privind acordarea unor despăgubiri intimatei pentru suprafaţa de 82 mp şi cea privind plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 de lei.

De altfel, însăşi Curtea  Europeană a Drepturilor Omului a statuat că etapa executării unei hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi că dreptul de acces la instanţă ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părţi (cauza Brumărescu împotriva României).

Pentru toate considerentele expuse, instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite şi, totodată, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare atât cu privire la solicitarea de anulare a executării silite înseşi, cât şi sub aspectul cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, subsidiară celorlalte două petituri.

Domenii speta

Spete similare